Posts by RaSto

Rozeul ca un Viciu partea a 2-a

Scris la 10 ianuarie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Rămăsesem la fabricantul de șerbet, nea Viciu. Care-mi explică în 3 vorbe, care-i treaba cu șerbetul prin zonă și așa aflu și eu (lipsă de cultură generală, deh!), că în partea asta Musceleană, dar mai ales dincoace de Rucăr, există o mai veche tradiție. În a 7-a zi după nuntă, nașii scot însurățeii la biserică. Îmbrăcați în costume populare, ei asistă la slujbă, apoi fac obiectul unei scurte ceremonii de binecuvântare. Tinerii căsătoriți oferă celor prezenți în biserică bomboane fondante. Alaiul se îndreapă apoi spre casă unde reiau nunta pentru invitații care n-au putut fi prezenți nunta inițială.
….Ei bine, în zona Rucăr, glazura care înveleste conglomeratul de nuca și biscuiți pisați este făcută din șerbet, numit și fondant. Din zahar fiert și scăzut, cu apă și câteva picături din diferite esențe colorate, ies bomboanele cu ștaif ale copilăriei noastre.
….Am plecat de la nea Viciu încărcat de nostalgie, poftă de fondante și zahăr pe bot, pentru că nu m-am putut abține să nu gust dintr-un borcan. I-am cumpărat toate cele 6 borcane și l-am lăsat cu lacrimi de bucurie, iar eu cu zâmbetul unui copil răsfățat.
….Păi să mai stăm prin Dâmbovicioara, că-i frumos. Muuunți, aeeeer, aaaapă… Așa de curat și tare e aerul aici, că ți se face mereu foame. Întors la Pensiunea Cerbul, urmă să definitivăm aperitivele de brânză, cu nelipsita ceapă roșie și ne faceam planuri ce punem de mâncare lângă urmatorul roze din rucsac: Sable Noble 2013 de la Crama Atelier.M1. Ce chestie! Eticheta vinului, cu scoica aia stilizată, parcă ar fi moţul unei fondante. Turnând în pahare licoarea cu nuanțe apăsate de sirop de vișine, prietenul Cristi – starostele pensiunii, ne propune câteva variante de mâncăruri light: carne de porc sau vițel de la garniţă, cârnaţi de oaie cu vită, muşchiuleţ de porc, pastramă de oaie şi alte asemenea „salate fusion”.
….Hotărât comand nişte musli locali (jumări) și bârfind vinul ascultăm legenda haiducilor Fulga și Budac. În timp ce identificam mirosul vinului ca fiind cu cireșe, citrice și căpșună aproape coaptă, curgea povestea haiducilor spusă de Cristi. Ăștia doi furau de la săraci ca să dea la unii şi mai săraci, pentru că prin zona asta n-a apucat nimeni să devină vreun mare boier. Cu ochii holbați de gustul vinului, dar și de actele de vitejie ale răzvrătiţilor, care se mai ascundeau și-n Peștera Dâmbovicioarei, ne-am tras farfuriile mai aproape. Sable ăsta e alt haiduc, pentru că e ceva mai vârtos din cauza celor 70% de cabernet și șmecher și ademenitor de la restul de fetească neagră. Mi-a cam julit din jumări repejor, eu fiind complet nevinovat, dând vina pe cele 13 grade de alcool, pe poveste și ceilalti comeseni, care nu știu de ce și-au luat păstrăvi. I-am promis rozeului ăsta fresh și jucăuș minim 6 papioane și o reîntâlnire cu prietenii pe la primăvară, asta dacă l-om mai găsi prin magazine.
….Povestea haiducilor ar fi putut continua, dar nu se face să asculți legende cu paharul gol, așa că mai vin pe-aici. Povestitorul gătește bine.
….RaSto

Rozeul ca un Viciu

Scris la 7 ianuarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Prima mea postare pe anul ăsta începe aşa: La Mulţi Ani tuturor cititorilor vin2.ro!
….După zilele de Crăciun şi Revelion, zile de îmbuibare gastronomică tradițională, mi-am permis să dau o fugă cu familia, alături de prietenii Marlena și Dan la Dâmbovicioara. Zona e cunoscută nu numai pentru cheile și Peștera Dâmbovicioara, ci și pentru lactatele binefăcătoare: caș, cașcaval afumat, brânză de burduf (în coajă de brad). Mi-am promis 2 zile de relaș gastronomic, în care mbs-ul să fie unica desfătare, iar vinul să fie mai departe de mine.
….Pâna la un punct, mi-a ieșit intenția, dar spre seară s-a rupt definitiv ambiția, pentru că aici aerul e cam tare și 5 grade Celsius.
….Prietenii noștri de la Pensiunea Cerbul, Adina și Cristi, după tradiționalul platouaș cu tobă, caș, șunculiță și alte „vitamine” de iarnă, ne-au propus un escalop de văcuță cu ciuperci și un mic pilaf cu verdeață. Pfffaaii…Amicul Dan, nu ezită și întreabă nevinovat: Asociem și noi ceva la moftul ăsta? Nu m-am lăsat prea greu convins și-am scos din rucsacul meu de „alpinist” kit-ul de urgență: Caloian Roze 2013 de la Crama Oprișor. Păi se bea roze iarna? Întrebați producătorii de vinuri și vânzătorii specializați. Pe rupte!
….Și gustăm noi din escalop și ne uităm profesionist la vin, punând paharul în dreptul crestelor Pietrei Craiului, care avea zăpadă ceva mai mult decât avem noi pe pereții congelatorului. Pe cât ne luceau nouă ochii de poftă, pe-atât de strălucitor era rozeul, care are culoarea unui frumos sirop de cireșe. Am dat escalopul deoparte ca să simțim mai bine mirosul de amestec de căpșune, cireșe necoapte, ceva zmeură, dar și mult grapefruit roșu. Tot amestecul ăsta, de tarabă de fructe, nu e foarte pronunțat, dar răzbate aroma de pinot noir. Ce idee bună a avut Veronica! Gustul amestecului de pinot, syrah și merlot este cu mult bai bun decât precedentul roze, care mi-l aduc aminte mult prea dur și aspru. Cel de 2013 este mai molcom, începe sec și se termină sec, cu ceva gust de pomelo, cireșe și puține căpșune, acrișor, fără vreo complicată structură, dar cu aciditate bună. Pe final, rămâne ceva alcool, dar nu deranjant, fiind suficient de agreabil și foarte generos cu asocierile culinare, fie ele și cele de iarnă, pentru că e vioi și proaspăt. Ne declarăm mulțumiți cu cele 6 papioane și ceva acordate, chiar dacă nu le aveam la noi, ceea ce a nu a fost bine, pentru că a doua zi aveam întâlnire cu nea Viciu. Fabricantul de șerbet (care după părerea mea și a unora, a ratat de puțin castingul de la Lord of the Rings).
….RaSto

Punct şi de la capăt !

Scris la 1 ianuarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Gata! Au trecut şi sărbătorile. A fost frumos, dar foarte scurt si mult de munca!
Acum, abia dacă mai pot să respir de îmbuibare, nu am chef de nimic, stau inert în faţa unui pahar de vin şi tot felul de gânduri bizare îmi trec prin cap.
Nu mi-a fost deloc uşor: mâncare multă şi grea, porcul la loc de cinste, băutură în fiecare zi, cozonaci peste cozonaci, prăjituri, torturi. M-am luptat de dimineaţă până-n seară, la mese lungi şi interminabile, dar până la urmă am răzbit! Este adevărat… cu numai cinci kilograme în plus la cingătoare!
Îmi vine să urlu de necaz! Munca mea de-un an de zile, sutele de ore petrecute în sala de sport, miile de bazine înotate s-au dus dracului cu totul. Nu mai am nici o haină să intru normal în ea, arăt în toate ca sugrumat într-un protex. Aş vrea să urle împreună cu mine toţi oamenii aflaţi în aceeaşi situaţie care suferă în tăcere şi nu îndrăznesc să-şi verse amărăciunea. Să urle până se cutremura pământul, munţii să se clatine, apele să-şi sece cursul, animalele să fugă până le plesneşte “fierea”! Poate aşa aud şi zeii, mă vor deplânge şi mă vor face la fel ca înainte. Ca şi eu le fac lor toate poftele!
Până una alta, cu sau fără zei, îmi plâng necazul în fata paharului cu vin şi îmi promit că la anul totul se va schimba. Nu-mi dau perfect seama, dar nu stiu de ce cred că folosesc exact aceleaşi cuvinte ca şi la bilanţul trecut şi-mi fac aceleaşi promisiuni deşarte.
Măcar vinul nu mă dezamăgeşte. Stă cuminte în pahar, ascultă şi pare că înţelege fiecare silabă. Desigur, asta pentru că este un vin “deştept”! Se numeşte Amarone della Valpolicella Clasico – 2003 de la Masi.
Îmi place de el în serile de iarnă ca aceasta, nu servit la masa, ci doar noi doi faţă in faţă. Fiecare cu gândurile lui, dar bucuria comună de a fi în acest moment împreună. Îmi place nespus să-i simt mirosul de trufe în preajmă, de fructe de pădure şi vişină răscoapta, piper şi lemn duce.
Simt cum fiecare sorbitură îmi aduce o explozie de arome în gură cum nu am mai întâlnit: de la smochine şi ciocolată, până la condimente şi ardei iute. Ce mai, gustul este Dumnezeiesc, taninii sunt de catifea, alcoolul este integrat perfect, iar după prima gură nu vei uita acest vin niciodată. După a doua gură, desigur viaţa începe să devină mult mai frumoasă, parcă nici nu arăt aşa de gras în oglindă, iar după cea de-a treia gură mă duc fericit la culcare, pentru că totuşi acest vin are 16% alcool.
Dar, nu pot să adorm înainte de a vă spune tuturor: La mulţi ani ! Şi a vă dori un an nou mult mai bun decât cel ce tocmai a trecut!
Bogdan

Schi si relaxare la Saint Gervais (aparut Vinul.ro)

Scris la 28 decembrie 2013 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Iarna, multi dintre noi mergem la schi, asa ca m-am gandit sa va impartasesc cateva impresii, dintr-o zona extraordinar de pitoreasca a Alpilor francezi, pe care personal o recomand cu caldura.

La mai putin de o ora de mers de la aeroportul din Geneva, in inima muntilor Alpi se afla statiunile Saint Gervais, Megeve, sau Les Contamines Montjoie.

Domeniul schiabil al acestora este comun, cuprinde aproximativ 450 km. partii amenajate, incepanand cu cele verzi pentru incepatori, pana la cele negre pentru schiorii experti. Pe langa aceste partii exista zone vaste pentru schiul off piste, stiut fiind faptul ca francezii din zona iubesc acest tip de schi. Asta se vede dealtfel si in vitrina centrelor de inchiriere, unde sunt expuse numai si numai schiuri late off piste.

Partiile sunt intretinute impecabil si ceea ce este foarte important – sunt aproape goale, peisajele sunt fabuloase, iar varful Mont Blanc cu aerul lui rarefiat, iti taie respiratia. Cel mai mult mi-au placut partiile din zona Les Contamines (aproximativ 120km.), majoritatea fiind in golul alpin deci fara copaci in apropiere, foarte late, relativ lungi si insorite.

Dar, poate va apuca foamea sau setea pe acest domeniu schiabil! Nici o problema, restaurante sau apreschiuri sunt o gramada, vorba aceea: bani sa ai! Bani, bani, dar trebuie sa ai din belsug, deoarece o bere la halba ( 400 grame) costa intre 7-11 euro, un paharel de vin fiert ( 100-125 grame) intre 6- 10 euro, un meniu pentru pranz incepe de la 20-25 euro/persoana.  Vi se pare scump? Da, si mie la fel! Dar, francezilor nu prea,deoarece locatiile erau pline, cu greu putand gasi un loc liber la orele pranzului,  mese erau bogate, cu nelipsitul pahar de vin alb sau rosu, ori dupa caz sticla de Champagne Moet ( ca alt tip de chamagne personal nu am vazut pe acolo). Vreau sa va spun ca, atat vinurile la pahar, cat si cele la sticla, cu toate ca erau 7-10 euro/pahar, sau 40-70euro/ sticla, erau destul de slabe calitativ, pretul acestora intr-un retail gen Carrefour,  probabil se invarteau in jurul sumei de  10 maxim 15 euro. Acum poate intelegeti de ce pe multe mese trona la loc de cinste sticla de champagne (cu toate ca aceasta depasea suta de Euro) – francezi apreciaza  bautura de calitate!

Oricum, asta nu inseamna ca intr-o pauza binemeritata, intins pe sezlong la soare, sau in incinta vreunui restaurant nu merita sa savurezi o bere, ori un vin, sau poate extraordinara supa de ceapa. Sa nu mai vorbesc despre apreschiurile care aveau muzica life si o atmosfera extraordinara!

Acum, pentru a va dezamagi pana la capat, o sa va spun ca preturile sus amintite, nu sunt specifice numai locatiilor de pe partii, ci si restaurantelor din statiuni.

Dar, romanul ca intotdauna fiinta adaptabila in functie de situatie, a gasit rezolvarea si in aceste cazuri. Pe partii se poate schia cu rucsacul in spate, doldora de sandwichuri si cateva sticlute de apa, bere, sau dupa caz – votca, ori rom! Iar, seara la intoarcere ce poate fi mai revigorant decat un spumant? Iar daca acesta este cumparat de la un retail, gen: Carrefour ori mai bine Casino (care este numere retelei Mega Image din Franta), la un pret intre 6 si 10 euro si o calitate excelenta, cu atat mai bine. De aceea m-am gandit sa va povestesc despre “Cremant”. Pentru cei nu foarte initiati, Cremantul este spumantul obtinut prin metoda traditionala, dar dintr-o alta zona a Frantei decat Champagne. Cum spuneam am descoperit aici Cremanturi excelente din zona Alsaciei sau Bugundiei la preturi mai mult decat atractive, cum ar fi de exemplu:

Cremant DÁlsace, E.Durenmeyer, Brut , alc. 12%, pret aproximativ 7 euro

De cum il pui in pahar aromele de piscoturi, urmate de cele florale umplu parca intraga atmosfera. Intense si placute, acestea prevestesc gustul proaspat si  racoritor alaturi de bulele care te gadila usor. Incredibil la acest spumant este postgustul lung si fructat, prietenos si foarte catifelat. Chiar daca, nu se poate lauda cu vreo complexitate deosebita, sau o paleta foarte larga din punct de vedere aromatic, are o perlatie fina, care nu se termina parca niciodata. Este exact ce-ti trebuie dupa o zi plina de efort sau, de ce nu – la masa de dimineata, pentru a fi sigur ca ziua ce va urma este una care incepe excelent si trebuie sa continue neaparat la fel.

Aceste fiind spuse va astept pe partie, sau mai bine undeva langa – la un pahar de Cremant!

Bogdan