Prietenul la munte se cunoaște
….Ce ziceți de puțină răcoare la munte?
….E frumos și la mare, dar parcă îmi era dor de cabana de la Dâmbovicioara, 
de intrarea în cheile sale frumoase și restul peisajului superb. Nu ascund că îmi era dor și de terasa Pensiunii Cerbul. Şi poftă de un păstrav la grătar și restul bunătăților făcute de Cristi Ochi- propietarul așezământului. Și ce vin credeți că îmi propune Cristi? Cu lacrimi în ochi m-am îmbrățișat cu Castel Stârmina sauvignon blanc 2012. Prietenul meu vechi. Doamne, câte aveam să ne spunem de-un an de zile… Odată destupat, ne-am pupat pe toate părțile, până a sosit propunerea bucătarului: muşchiuleţ de viţel la sloi cu cartofi!!
….Păi se potriveşte viţelul cu sauvignonul? O fi bine, domu’ Cristi? Şi am încercat. Prima impresie a fost că mănânc pulpiţe de pui la cuptor cu ceva iz de afumătură. Reiau vinul gălbior-verzui și-mi dau cu nasul prin el. Afumătura bate mireasma vinului, de altfel destul parfumat, plăcut și destul de îmbietor.
Notele de degustarea ale vinului se îmbină cu gustul vițelului sloit și nu știi care pe care. Cert este că nenea Iustin iar m-a făcut să-mi scot pălăria în fața unui vin de 17-18 lei, care e cam greu de bătut în momentul ăsta. Și să știți că doar cu o sticlă la masă, alături de 2-3 prieteni, nu faci treabă. Așa că am mai luat una și acum pot să vă spun că stă foarte bine cu alcoolul, simți și aciditate și tipicitate și gust plăcut acrișor și mai vrei. Sauvinion blanc Castel Starmina 2012 de la Vinarte merită încercat la serate lungi de vară, iar când se face mai răcoare, ori vă ridicați gulerele, ori mai renunțați la apă. Simplu.
….RaSto
Duminica sportivă
….Duminică am făcut sport. Adică, m-am uitat la tot meciul finalei de tenis feminin de la Toronto: Serena W. vs. Sorana C., pentru că se-ntâmplă rar un asemenea eveniment
sportiv în care să fie români implicaţi până în finale. Mi-am pregătit toate cele necesare pentru finală: cartofi wedges, brânză de capră, salată de vară cu castraveţi, cu roşii şi ceapă, cu puţin ulei şi oţet. Şi vin, desigur: fetească regală din 2012 – Casa Isărescu, adusă direct din Dragaşani de Berbecutio.
….Meciul nu începuse prea bine, era deja 3-0 pentru masculina Serena. Și mi-am adus aminte de prima experiență cu un vin din 2012 al guvernatorului. Nici papioane n-am dat. La 6-2, termin de mâncat și îmi fac curaj să torn vinul în pahar. Mă uit la etichetă, la culoarea din pahar, adulmec un pic și se termină meciul!! 6-2 / 6-0!
….Pfaiii, ce necaz mi-a fost. Ce să mai comentăm?! Începe să-mi fie frică și să am emoții și cu vinul. Dacă nu găsesc iar papioanele?…Şi începe alt meci. Aroganții de la Steaua cu bâlbâiții mei de la Dinamo. 
Până să-mi scriu eu care-i treaba cu nasul vinului, prinde chipeşul Lato o conductă de șut, de-i vâjâie timpanele lui Bălgrădean.
….Păi, nu mai bine-mi văd eu de vin? Termin masa şi închid televizorul ca să nu văd 2-0 prin pahar când să analizez mai bine culoarea, care e frumoasă, aurie cu ceva verzui în depărtare. Miroase chiar foarte frumos și încep să înghit în sec, pentru că am emoții să nu fiu dezamăgit. 
Duc la gură, îl mestec, îl resorb și simt cu plăcere corpolența, aromele fine de fructe tropicale, multe citrice și ierburi uscate. Îmi place mult cum e integrat alcoolul (de 13%), pentru că aproape că nu-l simți deloc. Post gustul nu e scurt. Una peste alta, descopăr un vin foarte prietenos și uite: prima bucurie pe ziua respectivă începuse să se arate. Și în timp ce pregăteam cele peste 6,5 papioane, aud de peste gard: Gooool…Bravoo Steluţaa!... Dădusem şi eu al doilea gol, dar în pahar.
….Şi ca să nu vă mai reţin cu sporturile mele de masă, închei recomandând feteasca regala Casa Isărescu, care mi-a plăcut alături de nişte tartine cu anşoa.
….RaSto
Trece timpu’ ca nebunu’, iar..
….Hai că nu ghiciţi cu cine m-am întâlnit ieri!…Cu prietena mea mai veche Favorita Langhe 2011 din Tenuta Carreta. S-a mai maturizat faţă de anul trecut. Hai că o stiti!
….Dragilor, tot frumoasă e. Uşor maturizată, dar tot cu draci în ea. 
Eu serios şi sobru, cum mă ştiţi, dar ea cu tot felul de apropo-uri. Deşi ne-am pupat protocolar, pe obraji, mă cam umezisem…de emoţie. Aşa sunt eu, mai sentimental şi-am invitat-o să vadă cum redecorasem de curând dormitorul, dar ea mi-a șoptit că ar prefera să cinăm împreună, totuși. Că niște sardine, că niște file de pește …s-ar potrivi cu părul ei bălai…Auzi!? zic, nu vrei tu un platouaș? O brânzică de capră adusă de Vio (vecina mea) de la Fetești, o roșie de-aia românească, un mezel, ceva? Știi, la noi în Chitila, zic..peștele e ocrotit de lege! Și o dăm din una-n alta și-mi povestește de copilăria ei din vie, apoi din cramă, ce-a mai făcut alea-alea…Eu o sorbeam din ochi și-i redescopeream culoarea părului galben-blonziu ca ai strugurilor vermentino (parinții ei). 
M-am făcut că m-aplec, doar ca să-i simt mirosul și de rușine, m-am cam blocat. Fata, care nu mai e o puștoaică și-a dat seama de situație și mi-a luat capul, l-a străns la pieptul ei și mi-a zis la ureche, țuguind degetele mâinii drepte în stil italian Mi-am dat cu lămâi și portocale necoapte, grapefruit și flori de câmp. Îți place?…Uhaaa…
….Vouă nu vă e cald zilele astea? Tare cald mi-a fost și mie și vedeam cum și ei i se scurgeau mici brobonele de sudoare la tâmple. Oare ce gust aveau? Să stiți că instinctul animalic a învins și m-am repezit la ea precum MM Stoica la ziariști, dar cu alt scop. Am gustat pur si simplu picăturile ușor acide, cu gust când dulce, când acrișor, fine, molcome, catifelate. Ca să mă prind de alcool (pe care nu l-am simțit deloc) a trebuit să citesc eticheta bluzei pe care o aruncase lângă pat, pentru că v-am spus că era foarte cald.
….Deja se făcuse seara târziu și chiar dacă se mai răcorise puțin, parfumul Favoritei tot se mai simțea și cred că de la el am cam adormit. O fi și de la efort, nu’ş ce să zic, dar fata nu mai era în cameră. Cred că am evaporat-o pur și simplu, dar pe noptieră îmi lăsase 7 papioane și jumătate. Acum nici eu nu mai știu cine cui le dăduse, dar zâmbeam mulțumit, semn că până la 8 papioane, tre’ să ne mai vedem și la anul. Nu?!
….RaSto
La Mer …pe strada Băcani
….Dacă nu te-ai dus încă la mare, poţi merge pe strada Băcani din Centrul Vechi. 
Vei găsi mesele şi scaunele aşezate în nisip, iar în loc de scoici, dopuri de plută. Conceptul se numeşte Vacanţă la Saint Tropez@Corks Cozy Bar şi dacă iţi plac midiile, le găseşti acolo pregătite sub îndrumarea lui Cătălin Scărlătescu, chef-ul cu părul chel de la Master Chef România.
….Treaba cu Saint Tropez-ul este că toată luna august aici găseşti rozeuri provensale după gust şi dorinţă. Vinul care mi-a placut cel mai mult este un roze Elodie făcut din syrah- Domaine de Cantarelle.
Toate rozeurile din gama Elodie au culori foarte frumoase, dar cel din syrah e ceva între salmon şi foiţă de ceapă, foarte plăcut şi apetisant. Aroma vinului chiar te face curios, pentru că simţi o explozie de căpşune proaspăt tocate, fructe tropicale şi un iz trandafiriu, care te cam zăpăcesc. Căpşunele se simt bine şi în gust, care începe dulce-acrişor, aciditate bună, vioi şi mai ales răcoritor pentru căldurile de acum. 
Ai senzaţia că bei sirop de oameni mari, pentru că la cele 12 grade de alcool, ai vrea să-l bei cu halba. Stă binişor şi cu post gustul, ceea ce-l face un vin foarte potrivit de vară, care primeşte 7 papioane.
….Şi uite-așa, vara asta mi-am făcut o prietenă – Elodie. Sper să nu dispara misterios, că nici n-o mai pot găsi cu OTV-ul.
….A votre santé,
….RaSto
.
.
Comentarii recente