La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 2
….Vă scriam cu ceva zile în urmă de vizita la crama Edoardo Miroglio din Bulgaria, de săptămâna trecută. 
Azi continui povestea cu câteva date și ceva vinuri degustate.
….Și vizitând crama în sensul procesului de producție, de la descărcarea strugurilor până la îmbuteliere și așezarea în box-uri pe paleți, am putut sa-mi fac o părere mai clară despre cum să investești cu folos 22 milioane de euro, din care doar 4 milioane din fonduri europene. Parcurgând măruntaiele cramei construită în formă de melc și ascultând toate spusele lui Lubomir, am văzut vinuri noi sau cel puțin, pe care nu le încercasem. La finalul liniei de împachetare a cutiilor pentru vin, am trecut printr-un culoar cu distincțiile și premiile obținute în scurta viață a cramei.
….Am ajuns la sala de degustare, cu o scurtă listă de vinuri ce urma să le încercăm.
Soli Rose 2012. Melanjul include melnik (50%), pinot noir și cabernet sauvignon. Mai întâi te surprinde eticheta, care reprezintă o stilizare a arhitecturii cramei, în formă de melc. Ce zice vinul? Culoarea e de sirop intens de căpşună. Nasul de fructe roșii de padure, nu e intens, fără arome elaborate. Gust: atac ușor acidulat, cu ceva citrice și căpșune necoapte și acrișoare, un gust cu care nu sunt obișnuit (poate din cauza melnik-ului), un pic apos, dar echilibrat bine în alcool (12,5%). Știind Soli White, care mi-a plăcut ,parcă mă așteptam la mai mult. 6 ppn-e, dar agreabil cu brânzeturi, mezeluri ușoare și legume, cu fructe de mare și chiar cu o carne slabă la grătar.
….Al doilea vin, a fost un sauvignon, pe care Lubomir nu s-a îndârjit să-l prezinte, dar nu știu ce m-a făcut să insist. SB Saint’Ilia. După ce-mi explică omul cum e cu Valea Traciei și tradiția locală, dar mai ales după primul pahar, mă prind că e vorba de Sf. Ilie. Bingo! Vinul e făcut în stilul lumii noi, cu drojdii de-alea..știți voi, aromate, ceva tipicitate, aciditate scăzută, dar cu un gust bun de fructe tropicale, multe citrice și ceva piersici. Stă binișor cu echilibrarea alcoolului și are un postgust mediu, per total un vin bun, prietenos și de cursă lungă. Deși eticheta, cu trandafirul galben îmi amintea mai mult de Mărgelatu, e un entry level de retail ce pleacă din cramă cu aproape 7 leva şi face fix 6,5 ppn-e. Vinul se exportă în SUA sub numele de Bulgariana (16ooo sticle) , câteva mii de sticle în Brazilia, ceva în Belgia, și uite-așa mai au doar câteva pentru retailul bulgăresc. Din cauza exportului la distanțe mari, au hotărât să-i pună screw-cap. Sant’Ilia chardonnay l-am văzut la BIB, dar nu am cerut detalii.
….La finalul degustării m-am jucat cu un muscat EM (care e pe terminate), pe placul lui Cristi și a căror note de degustare le are în detaliu Razvan Avram, un blanc de noir și la insistența lui Lubo, un cabernet franc EM.
….Am plecat de la cramă cumpărând un box de Sant’Ilia sb, pen’că în România tot nu-l vedem la față. L-am luat pentru vremuri călduroase, pe terasă cu prietenii. N-am putut să nu ne luăm la revedere de la jucăuşa căţeluşă Era, de care Alexică nu voia să se mai despartă și recomand oricăruia are drum prin zonă, să poposească măcar o zi la Elenovo, să viziteze și crama.
….Periplul vinurilor bulgăreşti continuă. Dovijdene!
….RaSto
La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 1
….Mi-am luat vacanţă. Cu Alexică şi văr’miu Cristi. 4 zile în Bulgaria. 
O zi de documentare şi 3 pentru fixarea bronzului. Invitat de Mihail Mihov de la Vinibuoni România, am parcurs cei 290 de km că să ajung la Crama Edoardo Miroglio de lângă Elenovo. Îmi propusesem demult să fac vizita asta, dar de abia acum mi se aliniaseră astrele, aşa că miercuri, la ora 16.oo eram în poarta cramei. Ne aştepta simpaticul Lubomir – om bun la toate: ghid, povestitor, somelier, ospătar, recepţioner etc.
….Ne-am cazat într-o bijuterie de apartament al ultimului nivel al frumosului hotel construit în moțul cramei. 
Despre eleganţa şi interesanta lucrare a arhitectului italian ce a construit şi vila lui Pavarotti, las pozele sa vorbească. Că apartamentele de pe terasă hotelului aveau jacuzzi și sauna lângă cabină se duș, nu mai zic nimic. Despre piscina imensă dotată cu bar din spatele hotelului, nu mai insist. Dar ca să vă faceţi o idee minimală, trebuie să vă spun că nivelul investiţiei, arhitectura şi nivelul de lux şi eleganţa e ceva (binişor) peste ce-am văzut la Dobrușa în Drăgășani.
….Dar să nu ne pierdem cu amănuntele și să o luăm cu începutul. Edoardo Miroglio este unul din cei 10 cei mai potenți-financiar oameni din Italia. Că are deja, o mare investiție viticolă în Piemonte – Tenuta Carretta, ştiaţi. Și pentru că omului îi prisoseau banii, în 1998 a început căutările unor terenuri cu proprietăți și caracteristici prielnice vinului de calitate în Bulgaria. Împreună cu enologul Marco Monchiero, au hotărât ca în zona localității Elenovo din regiunea Nova Zagora, merită să cumpere terenuri pentru plantarea viţei de vie. În anul 2000 s-au apucat de lucru şi astăzi deţin 1500 de hectare, iar pe lângă ceva floarea soarelui şi grâu, deţin 250 de ha cu viţă. Pe lângă soiurile internaţionale de chardonnay, sauvignon blanc, traminer, muscat, pinot noir, merlot, cabernet sauvignon și franc, plus ceva syrah (vin ce va fi lansat în 2013), au prins rădăcini și soiurile locale reprezentate de mavrud, melnik, bucket și rubin (o împerechere mai nouă, pe care o vor ca lansare de vin surpriză).
….Zona e interesantă, așezată între două lacuri, cu ceva diferență de nivel, dar mai ales cu o mare diferență de temperatură între zi și noapte, permanent scăldată de vânt. Solul e caracterizat de structura de calcar și argilă, ceea ce se vede din șosea alternanța de piatră alba și rocă roşiatică.
….Lucrurile au fost luate în serios, atât de italieni, cât și de bulgarari, primul vin fiind gata de îmbuteliere în 2004 (pinot noir), permanent în cramă lucrând 25 de persoane, iar în timpul culesului, ceva mai mult de 50.
Omul de bază în vinificare fiind o femeie: Desisuava Baicheva- enologul cramei, în permanentă legătura cu consultantul Marco Monchiero şi inginerul viticol Alberto Larossa. Chiar am avut bucuria să-i văd la lucru, testând câteva probe și cărora le-am dat cadou spre studiu două vinuri românești: o tămâioasă seacă de la Casa de Vinuri Cotnari și un Rene Faure de la Crama Averești. Mi-au promis că-mi scriu și că-mi vor spune dacă a fost pe gustul lor, eu explicându-le cam de pe unde sunt vinurile ce soiuri sunt și m-am amuzat la maxim cu pronunția zghiharei cu accent italian.
….Vă mai rețin doar cu întâlnirea cu un bun amic de 2011, îmbrăcat în țoale de 2012: sauvignon blanc EM. E prietenul meu de anul trecut, ajuns la maturitate, în sensul că am mai scris de varianta de anul trecut. Nu insist asupra notelor de degustare acompaniate de un păstrăv învelit într-o vânătă la grătar, cu puțin blue chees și-un pic de sos roșu picant (pomodoro cu ușoară tușa de usturoi), preparatul fiind pregătit de tatăl lui Lubomir, un desăvârșit bucătar ce a lucrat mulți ani prin Italia. L-am găsit pe prietenul sauvignon ceva mai elaborat, făcut în stil bordolez, serios, cu o puternică aciditate, bine echilibrat în alcool (13%) și cu structură bună. Rămâne acelaşi vin sincer, cu toate calitățile sale la vedere. Am servit și nelipsita salată bulgăreasca, dar trebuie să spun că înainte de culcare m-am giugiulit cu sauvignonul preț de două pahare, promițându-i 7 papioane.
….Și pentru că degustarea din cadrul vizitei cramei, nu s-a rezumat doar la acest vin, promit să revin și cu celelalte vinuri care mi-au plăcut.
….Țineți aproape. Dovijdene!
….RaSto
Sete mare…
….Pur şi simplu nu am putut rezista să nu dau o tură pe la mare în zilele astea călduroase de week-end. Mai ales că toată lumea bună a vinului bucureștean era ori în deltă, ori la malul mării. Mai o degustare prin Eforie, o inaugurare de restaurant și club în Mamaia, o analiză lungă la Crama Atelier etc. Așa că l-am echipat pe Alexică de plajă și țuști spre prietenii mei din Ovidiu, Migladia și Ghiursel. Am descoperit că nu faci mai mult de 2 ore din „Bucale” până la capătul autostrăzii A4, iar surprizele plăcute s-au ținut lanț.
….Vineri seara, la lansarea noului La Mama din nordul Mamaiei, o întâlnesc pe Jezebel, care-și adusese trupa de forță, cu Puiu Pascu, Lolică și Ciprian Parghel. Chiar mi-au făcut o surpriză mare, pentru că mi-era dor de ei. La 5 minute apar Carmen si Silviu, voioși și puși pe chef. Nu știam că vor veni și m-am bucurat. Cum puteau lipsi de la un eveniment Vinul.ro ?! Am depănat povești și aventuri cu vinuri, am învațat un ospătar cum să sabreze cu paharul o Mumm-ie de șampanie și cu greu ne-am dat plecați de-acolo.
….Dar plajă nu facem? Ba da, în Năvodari, la Kazeboo ca să vedem și kite-rii.
Sâmbătă am comandat valuri și ceva vânt, iar îngerașii în neopren pluteau deasupra valurilor, ca delfinii cu parașute. Și-acum, ca să-i fac o mică plăcere unui postac simpatic, trebuie să vă spun că m-am întâlnit și cu un necaz de vin îmbrăcat în etichetă de Kazeboo și botezat sauvignon blanc demisec. Bârrrr…Nici cu guvizi dați prin mălai, nici cu hamsiile scăldate prin făină nu mi-am revenit prea ușor. Am concluzionat cu Silviu, că ar putea fi (eventual) un rieslig italian nereușit, dar nu ce scrie pe etichetă. Păcat! Nu știu dacă din cauza asta m-am bronzat cu dungi, dar am dat fuga la amicii mei să bag odihnă pentru că seara urma o mare noutate pentru mine.
….Sâmbătă seara am aflat cum trebuie să te îmbraci pentru un club din Mamaia. Obligatoriu cămașă albă. Și, evident, nu aveam. 23.oo deschiderea oficială a plajei și clubului Marttinez, unde Cătălin Mahu jubila că era plin. Când am văzut grupate 20 de perechi de picioarea subțiri pe platforme, mi-am dat seama că ori era vreun referendum, ori a venit Mazăre să dea cu geana în parohie. Ghicisem! Eu pășeam pentru prima dată în viața mea într-un club. Pe bune! Nu știam la ce să mă aștept, dar la apariția dj-ului Carlos Campos, a început să-mi placă. Genul ăla de muzică mixtă era mai aproape de anii mei. Ne-am așezat undeva mai pe margine, la aer și-am reunit o mare gașcă de amici în ale vinului, răpunând ditamai magnumul Poem în Roz.
….N-am mai rămas până la cântatul cocoșului din saxofon și-am ajuns răpus, ca și copii, încercănd să-mi liniștesc timpanele, pentru că de dimineata urma sa ma intorc acasa.
….Pe o temperatură ce n-a scăzut sub 33 de grade, am luat autostrada-n piept și m-am bucurat să găsesc acasă, la racitor un vin pe care nu-l mai încercasem:
Fetească Regală 2012 de la Recaș. Am studiat eticheta, sticla și mă încerca o mică temere: baricat! Nu mă omor după albe baricate. Mi-era atât de stete, că aș fi deschis sticla precum rușii vodka, de perete. Chef Make mă ademenea cu un puiuț la cuptor și piure de mazăre, iar salata de vară era bonus pentru c-am adus copilul întreg și neprăjit.
….Galben-verzui am văzut în fața ochilor și-o strălucire perfectă. De nas nu insist prea mult, dar dacă s-ar face un aftershave cu un asemenea miros, de-ăsta mi-aș cumpăra. Citrice peste tot, ceva ardei gras verde, drojdii fine tipice Recașului și multe fructe tropicale la blender. Baric? Nu prea l-am simțit și e mai bine așa, pentru că te face curios să-l guști. Bun atacul, acidulat temperat, ușor dulceag, dar plăcut şi catifelat, ceea ce-mi place. Baric? Nu prea. Bravo. Îmi place discretia lui. Continuă florile de vară să-și facă de cap prin nas și în gură. O alta variantă a notelor de degustare o puteţi citi aici, ceva mai puţin însetată decât a mea, scrisă ”la gura sobei” în decembrie. Nu mai lungesc vorba că mi-a fost şi sete şi foame şi dau cu mare plăcere 7,5 ppn-e. Acum, cu mațul întremat și setea liniștită, revăd toate fotografiile făcute în cele două zile cu amicii mei dragi.
….Încercați vinul ăsta. Vorbim după.
….Noroc,
….RaSto
Puternic și amărui
….Duminică era să fac insolaţie.
….L-am înscris pe Alexică la Festivalul Naţional de Muzică Fargolino Editia I. 
Primăria Sectorului 6 a pus la dispoziţie scena parcului Crângaşi, cu sonorizare, corturi, salvare și paznici. Aparent, părea că începe vreun meci de fotbal, după desfășurarea de forțe. Bravo lor. La ora 10.oo urma să debuteze concursul-spectacol pe grupe de vârstă, cu juriu format din compozitori, actori și producatori de pe la canale tv. Lume adunată, gură-cască și mulţi părinți mai agitați decât copii. La ora 10.45 eram mai toţi moleşiţi, transpiraţi şi enervaţi de probele de sunet care nu se mai terminau.
.…În sfârșit, intră şi Tilică-al meu (Alex) al 8-lea în concurs cu o melodie necunoscută de juriu (Vreau Respect! compozitor Mihai Alexandru și pregătită la Atelierul Alinei Sorescu) rupe gura audienței (cum îmi promisese) şi fuge la baby- jumpee (cum îi promisesem).
….Trec peste orele de așteptare pentru deliberarea juriului cu care m-am întâlnit la mici și bere pe o terasă alăturată și se-anunță că juriul urmează să se reunească. Eram lihnit de foame, transpirat până la desuuri și ușor nevrozat. 32 de grade nu le mai suporți chiar așa…fără costum de baie şi hidratare adecvată…Unul din jurați, Robert Costin – îndrumator în ale canto-ului pentru copii și nu numai, ne face o demostrație despre cum se cântă Feeling Good, pur și simplu ridiculizând-ul pe Michael Bubble.
….Luăm repede premiul și fugim la mașină, pentru că nu mai puteam de sete și știam că acasă mă așteaptă în răcitor de vreo 3 zile un Traminer 2012 de la Eduardo Miroglio. Încropesc o gustare mică, adică pun tot ce găsesc în frigider și ne-apucăm de vin, urmărind cd-ul de la spectacol. Și-acum, ascultați la om bătran ce zice vinul ăsta:
-la culoare, zice că e gălbui frumos, strălucitor și limpede;
-cu mirosul stă bine de tot, cu iz trandafiriu de tămâioasă de pe la noi şi note florale, precum ştiţi- greu de descris, dar mai ales cu toate fructele coapte de pe taraba bulgarului din Nova Zagora.
-cu gustul e şi mai greu, pentru că încerc să înfulec câte ceva, dar nu mă pot abține de la vin care completează cu fructe tropicale, cu pepene galben predominant și care-mi place. 
Alcoolul de 13,5 e pe nicaieri şi totodată peste tot şi mai pui un pic în pahar şi dai să-i mai descoperi câte ceva. Vinul e de cursă lungă, slicky rău de tot și în ciuda postgustului amărui, căruia nu-i descoperi alcoolul deloc, îl găsesc ca fiind un prieten de nădejde. Puternic și amărui, exact ca în reclamă. Îi acord 7 ppn-e cu felicitări și de abia aștept ca pe 27 iunie să vizitez crama și via din Elenovo. Sper să nu fac insolație în vie și să mă țină mai mult în cramă.
….Dobri vina,
….RaSto
.
.
Comentarii recente