Frâncușa e blondă
….5 octombrie a fost o zi în care am făcut prea mulți kilometri. Dimineața la 9.5o plecam de lângă Murfatlar, iar la 12.3o Horia Hasnaș m-a luat de proaspăt din București spre Iași. Datorită conversației și a peisajelor noi pentru mine(drumul prin Vaslui), aproape ca n-am simtit cand mi-au amorţit picioarele şi am coborât crăcănat la hotel Modova din centrul Iaşiului.
….Evenimentul unde fusesem invitaţi se numeşte Primul Vin al Anului la Cotnari şi se sărbătoreşte pentru al 3-lea an pe dealul Catălina. Duminică la prânz, sus pe deal, am găsit concentrare mare de forţe logistice, cu corturi militare, două scene (concurs folcloric și Voltaj), lume multă, avioane și parașutiști, mâncare și mult vin. N-am să povestec despre marea adunare populară, lăsând expresivele poze făcute de Horia să vorbească și am să mă aplec asupra vinului care-mi place
cel mai mult făcut de Cotnari S.A.: Frâncușa 2012.
….Un vin nu foarte colorat, cu câteva tușe de verde și gălbui, iar mirosul îți reînvie senzațiile de strugure copt mai ales, dar și de măr verde și citrice. Dacă e bine răcit, gustul nu-ți dă emoții, fiind sec de la început până la sfârșit, însoțit de o aciditate destul de ridicată și revigorantă. Totul e integrat, vioi și plăcut, iar nota caracteristică e prospețimea. Cu cele doar 12 grade volume de alcool, Frâncușa 2012 e foarte generoasă în asocierile culinare, așa că va las pe voi să experimentați, pentru că l-am dedat deja la niște hribi iuți și gustoși, cu care s-a descurcat admirabil. Vinul se gasește în retail la un preț de aproximativ 20 de lei.
….La finalul excursiei am vizitat cea mai nouă cramă din țară, crama Casei de Vinuri Cotnari de lângă Castelul Vlădoianu din Cârjoaia, unde am poposit câteva minute să gustăm struguri de busuioacă şi să mai facem câteva poze într-un peisaj de poveste.
….Iar eu am să revin oricând cu plăcere aici.
….RaSto
Domeniul Coroanei Segarcea
Al patrulea episod din “Oltenia la bob mărunt”
…Domeniul Coroanei Segarcea este ultima crama vizitată în cadrul mini-turneului nostru şi trebuie să recunosc că m-a impresionat profund.
Dar, să începem cu un pic de istorie: crama şi domeniul datează din anul 1884, fiind unul dintre domeniile regale. A fost administrat de către consilierul regelui Carol I – Ioan Kalinderu, membru al Academiei Romane. Din 1948 până în 1989 a aparţinut tuturor, pentru că aşa era în regimul comunist, apoi de I.A.S. Segarcea până în 2002. Din 2002 până în prezent, aparţine familiei Anghel, oameni întreprinzători şi pasionaţi de vin.
Revenind în zilele noastre, încă de la intrare te impresionează magia acestui loc. Păşeşti parcă într-o lume de poveste, cu pini seculari, alei şerpuite, vegetaţie luxuriantă, vii ce se unduiesc în puterea vântului.
Rândurile de vie par măsurate şi aranjate la milimetru, la capătul fiecăruia tronând regeşte, trandafirul care respectă culoarea şi soiul strugurelui. Iar, dacă întorci capul spre crama ai impresia că te uiţi la un palat medieval şi aştepţi parcă s-apară, prinţi şi prinţese împodobite cu petale de flori şi ciorchini pe post de cercei.
Dar, să le analizăm pe rând: domeniul are în proprietate 300 hectare de vie, toată pe rod şi toată din clone de calitate plantate din 2002 încoace. Structura este: 60% soiuri roşii, 30% soiuri albe şi 10% roze.
Crama în formă de cruce, a fost renovată în 2006 după planurile arhitecturale originale; este o cramă construită pe patru nivele, gravitaţională. Păstrează patina frumoaselor vremuri interbelice, cu toate că din punct de vedere tehnologic este una dintre cele mai moderne din România.
De sănătatea viei au grijă consultanţi italieni, iar pentru frumuseţea şi bogăţia gustului vinului, trudesc două doamne şi anume: Cornelia Anghel proprietara domeniului şi Ghislaine Guirand oenolog francez. Amenajarea peisagistică reprezintă tot o pasiune de familie, astfel explicându-se cele 26.000 cuiburi de trandafiri care fac din acest domeniu unul special.
Vinurile făcute aici sunt vândute în mai multe game:
Elite – destinată segmentului de retail, cu vinuri proaspete fructate şi nebaricate;
Prestige – destinată segmentului HoReCa, cu vinuri roşii baricate (şi chardonnay-ul baricat cinci luni);
Blue Train – destinată pieţei externe, cu etichete concepute sub forma unor scrisori, ce pleacă de la ideea arhaicelor partide de şah prin corespondenţă, sau a parfumului epistolei aruncate în sacul de corespondenţă al trenului, ce şi acum se aude în fiecare dimineaţă la fix 8,58 minute din întreaga vie.
Ca un omagiu al faptului că din data de 14 septembrie 2010 Domeniul Coroanei Segarcea a devenit furnizorul Casei Regale a României, în dată de 11.11.2011 a fost lansată colecţia de vinuri premium Principesa Margareta.
Apoi, în anul 2012 a fost lansată încă o colecţie de vinuri premium, numită Minima Moralia, construită pe o idee de “virtute concept”. În această colecţie sunt şase vinuri, două albe, un roze, trei roşii. Cinci dintre ele sunt cupaje, unul monovarietal – cabernet sauvignon 2008, numit Minimă Moralia – Recunoştinţa!
Datele generale despre gamele de vinuri le găsiţi pe site-ul domeniului adică aici.
Cum spuneam, am fost foarte impresionat de această cramă, poate şi pentru faptul că până să ajung aici nu ştiam absolut nimic despre ea. Personal cred că nu are vizibilitatea pe care o merită şi trebuie făcut ceva în acest sens. Domeniul este o bijuterie şi este păcat, mare păcat să nu-şi ocupe locul pe piedestalul pe care-l merită.
P.S. Mulţumesc Claudiei Alstani – director marketing pentru primirea, prezentarea făcută şi domnului inginer Mihai Anghel – proprietarul cramei, pentru explicaţii şi compania deosebit de plăcută!
Bogdan
Crama Segarcea
Mai multeDegustare “in orb” de Fetească Neagră second part
….Din luna octombrie inaugurăm rubrica “Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
……Pasiunea pentru vin a debutat după 1990, odată cu retrocedarea unei parţi din via bunicului din zona Oltului. „Îmi place mult vinul roşu, deşi via bunicului era aproape toată cu sauvignon blanc, din care se scotea un must extrem de dulce. Funcţie de mâncare, încerc să beau vinul care se potriveşte cel mai bine “.
Bogdan Caracaleanu este conferenţiar la UTCB şi predă termotehnica la Facultatea de Inginerie a Instalaţiilor
Second part la Private Wine 3.octombrie.2013
….Intrigat de noutățile anunțate, am bifat şi a doua seară pentru a degusta alte 6 vinuri din soiul nostru “fanion”, Feteasca Neagră.
Multe figuri noi fata de precedenta seara, dar cu un Marian Timofti relaxat si in mare vervă (așteptând probabil vizita de la sfârșitul săptămânii la un mare producător de vinuri).
….Am fost întâmpinaţi din nou cu un Prosecco, de data aceasta de la Fantinel. Crispy, ușor fructat, un vin ok, aşa de deschidere. 
După cateva minute de aşteptare a unor persoane blocate în traficul din București, a început degustarea, din nou avându-l ca prim solist pe somelierul Istvan Pentek.
Proba nr. 1: Culoare roşu închis, intensitate aromatică medie în nas, corp mediu, cu un rest de zahăr ușor sesizabil, la gust cu o intensitate aromatică medie şi tanini medii uscați. Postgust mediu. Probabil, cel mai simplu de depistat din cele 6 vinuri, singurul demisec din serie.
Proba nr. 2: Culoare vișinie cu o ușoara tenta purpurie trădându-i tinerețea, corp mediu, nas afumat cu arome ciudate de ceara de albine, ușor vegetal, tanini cam agresivi, postgust mediu.
Proba nr. 3: Culoare rubinie, intensitate aromatică ridicată, corp mai light (aducea un pic a Pinot Noir,. tanini medii, însă post gust destul de scurt care cumva contrastează cu bomba de fruct care se simte la prima degustare.
Conform tradiției, după primele trei vinuri apar și gustările.
Proba nr. 4: Culoare destul de intensă, rubinie, corp mediu, tanini rotunzi, final mediu. Un vin foarte bun, care chiar m-a surprins plăcut, oenologul dovedindu-şi din nou profesionalismul.
Proba nr. 5: Culoare intensă, vișinie, intensitate aromatică destul de puternică, destul de corpolent, echilibrat, tanini rotunzi, postgust lung. A fost singurul vin pe care îl mai gustasem la crama producătorului. M-a surprins plăcut evoluția în bine.
Proba nr. 6: Culoare rubinie, destul de aromat, mai evoluat decât vârsta, tanini rotunzi, postgust însa incredibil de scurt. Efectiv, după un prim contact surprinzător de plăcut, care indica un vin serios, pierde tot ce câștigase. Probabil va evolua, producătorul fiind unul cu prea multa experiența ca sa dea greș.
Deci ce am degustat:
– proba nr. 1: Eclipse-Basilescu. Anul 2010 dacăîmi amintesc bine.
– proba nr. 2: Vila Zorilor 2012 – Vinarte.
– proba nr. 3: La Cetate 2011 – Oprisor.
– proba nr. 4: Arezan 2011- M1 Crama Atelier.
– proba nr. 5: Lacerta, 2011.
– proba nr. 6: “Iacob” 2011 – Davino.
….Concursul cu ghicitul vinurilor a avut de data aceasta trei caştigători, care au ghicit 4 din cele 6 vinuri (adevărat ca unii participanți se uitau cu multă atenție la forma sticlelor mascate în timpul turnării în pahare, doar-doar or depista ce se ascunde în spatele pungii negre).
….A urmat vinul surpriză, care va fi lansat oficial la târgul Goodwine din aceasta toamnă şi care fusese îmbuteliat cu puţine zile înainte. Culoarea extrem de deschisă (practic un roze un pic mai închis), a cam surprins participanții la degustare (Feteasca Neagră nefiind recunoscută ca având o culoare foarte intensă). La gust nu a impresionat prea mult, aducând mai mult cu un soi hibrid, cu o producție mare la hectar. Este (după mine) un vin desfăcut/lansat prea devreme, dar ramane de văzut cum va evolua. Producătorul: Casa de Vinuri Cotnari!
….Din nou o seara plăcută, ambientă și modul de prezentare convingându-mă să mai revin și cu alta ocazie la o nouă degustare.
Vinuri și vise la Oprișor
Al treilea episod din “Oltenia la bob mărunt”
….Coborâţi din dealul Stârminei şi parcurgând peisajul oferit de Dunărea care curgea în sensul nostru de mers, hotărâm să oprim pentru a pune combustibil, dar ca să şi mâncăm ceva fiind ora pânzului.
….Vînju Mare. În mijlocul Olteniei de sud. Găsim o terasă pe o stradă centrală unde o ceafa de porc (nu mare)
cu cartofi prajiţi costa…6 lei şi cincizeci de bani! Ne-am ospătat şi ghiftuit cu 29 de lei (trei persoane), luând şi ape de 0,5 cu noi. Sincer, eu aş fi băut un vin, dar avem noroc, Oprişorul fiind aproape.
….Că eram pe drumul cel bun, ne-am convins numai după ce de pe un deal mare, ne-a salutat o sticlă mare de “La Cetate”- o machetă imensă a unei sticle, care are rolul unui far portuar pentru marinari rătăciţi pe uscat. Dar, în lipsă de coabitare nu aş vrea să dezvolt ideea.
….La scurt timp, am intrat în Crama Oprişor, una din fostele ferme viticole din Mehedinţi, azi, parte a grupului Carl Reh, unde era forfota mare și după ce ne-am ferit razant de un motostivuitor plin cu sticle de Val Duna pentru Germania, ne-a apărut zâmbitor în întâmpinare Gabriel Roceanu- directorul general. Nici azi nu ştiu dacă se bucura că ne vede sau pentru că era ziua lui de naștere. Oricum, l-am „umflat” şi l-am luat cu mașina ca să ne lămureasca ce și cum stau lucrurile prin vie.
Ne-a plimbat de pe un deal pe altul unde am făcut sute de poze, doar câteva boabe mai mici ratându-le. Am admirat de aproape „satelitul” care gonește graurii și ne-am pus pe povestit istoria noii crame, organizarea și stadiul lucrărilor, neuitând însă, să degustăm un riesling și pinot noir.
….Uitându-mă pe harta soiurilor cu cele 300 de hectare, mi-a mai venit inima la loc regăsind și sauvignonul pe-acolo, cu cifre deloc neglijabile. Un personaj de un pitoresc teribil urma să ne dea restul de informții sub forma unor povestioare cu mult umor, dl. Jderu- omul brand, până la vizita cramei propriuzise.
….La cramă, Veronica Gheorghiu – onologul cramei,
ne-a luat de mânuță ca pe copiii filmelor Elisabetei Bostan și ne-a explicat în amănunt stadiul culesului, vinificările, tipurile și soiurile de vin care erau în procesare și planurile de viitor. Un lucru aparte urma să remarc și să mi-l doresc: un posibil roze din pinot noir! Ce-ar fi? Eu mi-am pus o dorință! Apoi, am văzut utilajele, capacitățile de stocare, linia de îmbuteliere, iar dupa vizionarea sălii de baricuri, am încheiat vizita în sala de degustare, reluând un vin care mie-mi place -Rusalca. Locul de degustare este unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut pâna acum, fiind amenajat cu mult bun gust într-un spirit oltenesc, încăperea fiind un fost imens tanc de beton.
….Spre seară am fost preluați cu simț de răspundere de maestrul de ceremonii local, dl. Jderu și printre gustările oltenești, a continuat să ne povestească cu mult suflet ce s-a întamplat în această zonă din anii ’80, până în zilele noastre pe o rază de câteva comune, iar poza noastră cu papioane o consider un adevarat trofeu. Jderu cu papion, ar putea fi un viitor vin al Oprișorului. Am ciocnit în sănătarea fiecărui angajat al cramei, iar după numărul de pahare, cred că am ajuns la rudele de gradul trei.
….Surpriza serii (nopții) ne-a fost oferită de locul de cazare:
într-o anexă a cramei, gospodarii de-aici amenajând trei dormitoare în stil oltenesc autentic. Frumos, multor muzee etno lipsindu-le piese pe care Crama Oprișor le are cumpărate de la localnici.
….În somn, ne-am adus aminte de poveștile cu fete frumoase ale Olteniei și ne-am pus pe visat. Unu’ la o Rusalcă și altu’ la o Drăgaică!
….Ne plăcu ce văzurăm, cât despre vise… le băurăm!
….RaSto





Comentarii recente