Good Wine – prima zi – 23 noiembrie 2012
….Nu am reuşit să ajung la deschidere, dar am recuperat pe parcurs. Deşi nu am o poveste, aşa cum scriu de obicei, voi trece în revistă tura pe care-am dat-o-n fugă între 13.3o şi 15.45 astăzi:
….Prima oprire la standul Villa Vinea, unde-l salut pe Alfred Binder şi imediat lângă el, standul Vinibuoni, unde schimb trei vorbe cu Mihail Mihov. Un simpatic domn, Cornel Dumitrescu, din standul Africii de Sud, mă invită să gust un muşchi de vită uscat (biltong) foarte gustos, asemănător cu ghiudemul şi gust 3 vinuri excepționale: sauvignon blanc, chenin blanc şi un delicios colombard (am să revin curând asupra lui). La standul celor de la Vânju Mare 
am reluat rozeul premiat. De data asta mi-a plăcut mai mult.
….Întâlnindu-mă cu Vali Ceafălau şi cu Nick Filip, am intrat într-o mică dispută, în cauză fiind sauvignon-ul de la Stirbey. Ne-am încolonat şi ne-am dus direct la standul Drăgășanilor, unde amabila Raluca ne-a dat câte un pahar foarte rece. Degustându-l pentru a 4-a oară, a trebuit să recunosc nu numai că nu e aşa rău pe cât susţineam, ba chiar bunicel. Rămân in continuare cu „lupa” pe sauvignoanele din Drăgășani. La Jidvei am redegustat chardonnay-ul Ana. Rămân la părerea că lumea îl laudă cam prea devreme și că vinul trebuie să mai evolueze.
….La standurile Chile și Cricova am încercat chardonnay-uri agreabile, dar revin cu date complete în zilele următoare. La Cramele Halewood am vrut să mai verific Vitis Metamorfosis, dar nu-l aveau. Mi-a făcut plăcere să-l revăd pe dl. Cainamisir și să-l cunosc pe Iustin Urucu- creatorul de vinuri de la Vinarte, care mi-a dat câteva date tehnice despre plantația de gros și petit sauvignon din Mehedinţi, asistat de simpaticul Stelian Ștefan.
….Îmi aduc aminte de un vin premiat cu aur la Premiile de Excelență ale Vinul.ro: sauvignon blanc Castel Huniade 2012–Recaș și dau o fugă la standul respectiv, unde amabilul domn Remus mă îndeamnă să încerc toate vinurile. Bățos cum sunt, insist pe Huniade 2012. Ce noroc, îl aveau ! Bravo juraților de la Premiile de Excelența! Vinul e chiar foarte bun.
….Și cum orele erau înaintate și trebuia să-l iau pe Alexică de la școală, mă retrag recapitulând informațiile culese (tocmai postate) și-mi fac planul de bătaie pentru a 2-a zi de GoodWine, luându-mi rămas bun de la inspirata statuetă făcută din dopuri.
….Pe curând!
….RaSto
Moda vinurilor germane
….Da, sunt la modă vinurile germane! Şi ca să nu ma piardă trendul, am zis să încerc şi eu un Michel Schneider 2010 Riesling Classic.
Etichetă mică şi urâţică, cu un desen cu struguri albi, care-mi aduce aminte de vinul alb făcut de cei de la Medgidia în vremurile cenuşii. Aproximativ 19 lei, cumpărat de la Real.
….Podgoria Michel Schneider are proape 150 de ani și e situată în regiunea Pfalz, în apropierea graniței cu Franța. Culoare interesantă de verde şi galben pai. Cu un nas reţinut pentru început, apar, apoi ceva ierburi, flori, măr, piersici şi caise aproape coapte. Gust oarecum mineral, cu puţin acid, dar foarte fructos, cu atac dulceag, dar care se stinge în acrişor spre sec. Cele doar 12 % le simţi spre sfârşit şi crezi că bei un vin tare. Mie îmi seamănă (din punct de vedere al aromelor) a plăvaie de la Garboiu. Nu te dă pe spate nici la început, nici la sfârşit. În zona asta de preţ, poţi bea vinuri mai bune.
….Asocierea cu carniţă albă şi sos picant i-ar face mult bine vinului. O să mai încercăm şi alte vinuri nemţeşti. Cât de curând.
….Mit freundlichen Grüssen,
….RaSto
Sauvignon Blanc EM în vizită Sol Gallery
….De curând, un amic de-al meu –Doruțu 
și-a deschis o galerie de arta contemporană. N-am putut veni la deschidere, așa că duminica, 18 noiembrie, am fost prezent. Amenajând garajul locuinței de pe Jean Louis Calderon din Bucuresti, a reușit să scoată la lumina artei un loc frumos, elegant și cu ștaif, care se numește Sol Gallery. Ne invitase să vedem ultimele lucrări aduse în portofoliul galeriei – picturi şi grafică ale lui Dan Cioca, pânze ale Mariei Cismaru Albineţ, fotografii ale lui Valdi Romanovici şi sculpturi ale lui Giulian Dumitru – prezent în galerie.
….Și cum nu se face să te duci în casă nouă cu mâna goală, am luat cu mine 2 sticle de sauvignon blanc 
Eduardo Miroglio, frapieră şi tirbușon. Surpriza placută a fost cand l-am întrebat pe Doruţu dacă are gheata sau mă duc să iau eu. „Evident, că am gheaţă”! a răspuns Doruţu. Uite o galerie de artă pe gustul meu, am răspuns şi am băgat „melcul” în gâtul sticlei. Păi să ştiţi, dragilor, că artei nu-i displace deloc vinul. Cu nasul în pahar și ochii în simeze, habar nu aveam ce explozie culori apăreau și cum urma să dispară toate incongruențele !!
….Despre vin? Eduardo Miroglio e un producator italian de vinuri, care are vie şi în Bulgaria, mai precis, în Nova Zagora. Sauvignon-ul cu care m-am dus nu-l mai băusem demult. M-am împrietenit bine cu el în vara asta, când între 2 ture de tuns iarba în curte, mai sorbeam la 38 de grade, câte o gură mare. Sticla e una mai neobișnuită, lunguiață cu gât lung și cu fundul mare. SB-ul în cauză, are un ușor perlaj și o culoare intens galbui-verzuie foarte placută. Când îl miroși, îți vin în nas arome de ceva citrice și fructe exotice, soc și fân cosit. De remarcat că este foarte acid și proaspăt, cu un gust dulceag-acrișor foarte plăcut și nu-i simți cele 13,5 grade de alcool. Postgustul e destul de proeminent și foarte agreabil. Din spusele importatorului, cică s-ar fi terminat la crama bulgarească acest sauvignon, așa că-l așteptăm pe cel din 2012, presupunând că va fi la fel de bun.
….Din una în alta, mai sosesc şi câțiva prieteni și vizităm subsolul galeriei unde ne așteptau alte lucrări. Printre sărățele și sauvignon-ul bulgăresc, ne lansăm într-o discuție despre carnavalul de la Veneția, unde urma să aflu de la Giulian, cam cum se procedează cu vizitatul și costumele de carnaval, venindu-ne idea de a pune la cale în februarie 2013 un eveniment cu măști venețiene și vinuri italienești.
….Eu de abia astept!
….RaSto
X Factor și Soave Classico 2011
….Mie îmi plac toate concursurile muzicale. 
Eurovision, Vocea României, Festivalul Cerbul de Aur sau Mamaia, MegaStar – mă uit la tot. Şi concursul de la Amara dacă se televiza, mă uitam. Aşa că nu puteam rata X Factor de duminică seara.
….Aduc vinul de la rece şi-l desfac, mai mult cu ochii la televizor şi…. hopa… o văd pe Delia cu katiuşele alea erecte în cap şi pe Bitman cu vocea gâjâind la concurenţi. Cică nu băuse rece, ci avusese o intervenţie la artera carotidă. Să-i urăm sănătate şi să-i revină vocea suavă.
….Şi pe aceeaşi linie am mers şi eu deschizând un Suave Classico din 2011, 
cumpărat de la Carrefour cu aproape 20 de lei. De multe ori am trecut pe lângă el nebăgându-l în seamă. Stând stingher pe raftul de italieneşti albe şi cu eticheta aia complet neinteresantă, am zis să-i fac un pustiu de bine şi l-am pus în căruț.
….Mai întâi citim: Soave Classico 2011 – Tana di Lupo – ENRICO LEONTTI DOC (Veneto, Italy). Apoi turnăm şi mirosim: soc, agrişe, ceva pisoi scăpaţi pe ei, multe citrice. Întregul nas nu-i foarte puternic, dar îl simţi. În gură îi simţi bine acidul şi vezi că începe uşor dulceag, apoi acrişor şi se stabilizează la un vin sec plăcut. Nu ai cum să nu simţi toate fructele aproape coapte şi alcoololul de 12,5% bine integrat în corp. Mai iau o gură pentru nota finală şi simţi că parcă ar fi puţin apos, dar nu deranjează. E un vin bun, dar de vară.
….Soave Classico 2011 e un vin de chefuri. Sec, de cursă lungă, friendly şi nepretenţios. Nu-i căuta chestii subtile şi sofisticate pentru că nu are. E cinstit cu tine de la prima înghiţitură. Cu carniţă albă, salate și brânzeturi te vei înţelege foarte bine cu vinul ăsta. Notă finală: un vin sincer, corect și prietenos. În plus, sunt puține vinuri albe seci care să-i facă față gustului și prețului. Cred că numai Castel Stârmina îi face față cu brio.
….Se termină vinul, se termină și concursul 
din seara asta, fiind eliminate
R Family – cei doi mustăcioși ce îmi semănau cu moșuleții de la Los Del Rio – Macarena (dar îmi pare rău de Gabriela cea roșcată), dar și încă o don’șoară – și ea cu picioare foarte lungi – Iulia Glavan. Dacă nici prezența scenică dată de lungimea picioarelor nu mai e nici ăsta criteriu care să indice prelungirea talentului muzical, nu știu unde o să ajungem cu muzica românească ?!… Cred că ne întoarcem la Mirabela Dauer.
RaSto
.
.
Comentarii recente