De la Cariere la Verriere
….Săptămâna trecută am fost invitat la party-ul de Crăciun, 
în centrul vechi la The Barrel, de către revista Cariere. În principiu, nu mă dau în vânt după astfel de petreceri, unde într-o muzică asurzitoare ar trebui să reţii zeci de nume şi să umpli buzunarul de cărţi de vizită. Dar cum Monica N. este o veche şi dragă prietenă, nu-i puteam face o astfel de figură. în plus, ştiam că acolo voi întâlni persoane cunoscute şi pe care le apreciez în mod deosebit.
….Am povestit de una, de alta, de blog, de vacanţa de 1 decembrie şi am cerut un vin alb sec. Dupa ceva timp, am primit un pahar cu un vinul casei demisec și cu două cuburi de gheață în el. Cum baiatul care servea era ocupat cu adusul „mizilicurilor” fusion, n-am mai insistat și am decis să sorb cu guri mici licoarea pe post de vin. Am mai schimbat ceva păreri cu câțiva vechi colaboratori și simpatice domnișoare și doamne HR-iste, iar când trupa PhenomeOn a început să dea cu forță în toba mare, am zis că-i mai bine să ies la aer și nu știu cum (ba, știu) am ajuns într-un loc în care nu mai fusesem, deși îmi doream și auzisem atâtea lucruri bune: Corks Cozy Bar.
….Și ce bine am făcut că am intrat, pentru că acolo l-am întîlnit cu plăcere pe George B. Chendi-owner-ul barului și deținător al SmartDrinks.Ro, divizie a companiei Alma Tim Distribution. George a insistat să-mi recomande un vin alb sec. Eu am spus doar cuvintele magice: sauvignon blanc !… şi un barman a şi sosit cu un pahar pe care l-am analizat pe toate părţile. În treacăt pe lângă mine, George spunâdu-mi: e preferatul meu la albe ! La Chateau Verriere !
….Ce remarci prima dată la acest vin este tipicitatea. 
Un miros remarcabil de citrice și omiprezentul pipi de chat. Asta-i creează şi o obligaţie, aşteptându-te la un gust impresionant. Și acum vine surpriza: și gustul e foarte bun. Pentru că ai în gură tot ce trebuie pentru un sauvignon excepțional, cu toate caracteristicile sale, cu fructe acrișoare, intens și corpolent. Aciditatea, dar și alcoolul (13%) sunt bine dozate, creând un echilibru foarte plăcut. A doua zi, am și comandat un box, recomandând vinul și unui amic stabilit prin zona Bordeaux. Imediat, Adi mi-a și scris (pe facebook) că a dat o fugă până acolo, comandând câteva box-uri !! Dar asta n-a fost de-ajuns și mi-a postat și o fotografie cu mașina parcată lângă cramă, cu mesajul „am şi ras o sticlă”! Hmm… Ajung și eu acasă, îl răcesc un pic forţat și tabăr pe sticlă. Proaspăt, vioi, prietenos și generos…. dar, gata, că doar nu facem reclamă. Oricum, îi mulțumesc lui George pentru recomandare și îi rămân dator. Preț ? 40 lei la SmartDrinks prin comanda online.
….Și uite-aşa, după petrecerea Cariere, mi-am facut un nou prieten: Verriere!
….RaSto
Provino Iaşi 2012
….Spre rușinea mea, până la vârsta asta nu fusesem niciodată la Iași. Și cum pe 6 decembrie se deschidea festivalul de vin, artă și gastronomie – Provino în Iași, am spus că e cazul să ajung acolo, chiar dacă urma să fac 415 km la început de iarnă.
….Plecasem pe o ploaie chinuită din București, dar după Focșani începusem să vad un pic de zăpadă. 
Aproape de Târgu Frumos am vazut cei mai frumoși copaci bătrâni de până acum, cu crengile încarcate de zapadă, pe care am reuşit să-i fotografiez doar la întoarcere.
….Din pacate, am întârziat la deschiderea conferinţei, pentru că am căscat gura și prin imensul mall Palas, loc unde se petreceau toate lucrurile interesante cu vin. Cred că e cel mai modern și strălucitor mall pe care l-am văzut în România. Chiar și cu acest delay, tot am prins prezentarea Cramei Oprisor și interesantul speech pe fast-forward al lui Catalin Păduraru, dar și ieșirea la rampă a domnului Tudor- restaurant Ralet din Iași. Seminarul din 6 decembrie l-a încheiat Marian Timofti – OSR 2011, cu regretul său și al meu că nu erau prezenți mai mulți horecari și producători de vin.
….În mijlocul imensului Atrium din mall-ul Palas fuseseră amenajate standurile expozanţilor, atât a celor cu mezeluri, brânzeturi, utilaje din industria alimentară, dar şi a producătorilor şi importatorilor de vin, pe care-i felicit pentru prezenţa şi efortul de a veni la Vintest, Good Wine şi Provino, în interval de numai două luni: Casa de Vinuri Cotnari, Crama Averești, Viarte, Cotnari SA, Avicis, Gramma, Recaș, Casa de Vinuri Lozawine, Oprișor, ABV Wine House, Domeniile Sâmburești, Vin de France – Vin de Bordeaux, Senator Wine, Casa de Vinuri Huși, Bucium SA și Budureasca.
….Printre standuri am avut bucuria să mă întâlnescu cu Cezar și Horia de la Vinul.ro, dar și să mă cunosc cu Geta Bocşe (Millesime) şi Bogdan Bocșe (Printre Vinuri) de la Oradea.
După ce-am luat la bani mărunți organizarea şi impresiile despre eveniment și depre prezența producatorilor la Provino, am hotărât să continuăm dezbaterea la un wine –party la Cafepedia din Iași. Aici am întâlnit-o pe Olivia, o solistă a unei trupe locale şi am făcut cunostinţă cu vinurile F’Autor: rhein riesling şi chardonnay, care, din păcate, nu m-au impresionat deloc, încercând, apoi un sauvignon blanc de la Baldik, nici el strălucitor. Şi cum orele erau înaintate, m-am dus spre culcare, pregătindu-mă pentru a doua zi de Provino.
….De dimineaţă am dat o tură prin oraş, al cărui centru mi-a plăcut foarte mult. Deşi mai tot orașul este într-un şantier continuu, cu lucrări de infrastructură, amenajări ale cursului de apă etc., găsesc oraşul foarte viu şi curat.
….Întors la Provino, aflu că nu mai sunt locuri la primul masterclass susţinut în România de Frank Smulders Master of Wine, wine-director al Hotel “Palais Coburg” din Viena, așa ca intru la degustări succesive în standurile producătorilor. Reiau grasa vinificată în sec de la Casa de Vinuri Cotnari și trebuie să recunosc că-mi cam place. Apoi reiau Zghihara de la Averești și-mi cumpăr două sticle de Fetească Albă cu Fetească Regală-Cuvee Regal. Mai încerc Frâncuşa de la Cotnari SA şi dau să mă duc spre Oprișor, dar mă opresc să fac cunoștință cu plăcuta doamna Geo Avram de la Nobless Concept. Mai degust și aligotte-ul de la Gramma, care-mi place şi, apoi, mă retrag la o lungă discuție cu Cătălin Avasâlcei despre Cotnari, istorioare, legende și povestea sa până în ziua de azi.
….Seara urma să o închei la Hanul Dacilor, în apropiere de plopii fără soț ai lui Eminescu, alături o ciulama de pui, de simpatici moldoveni şi ardeleni, într-un „colocviu” de bancuri fără sfârșit, însoţiţi de vinurile Casei de Vinuri Cotnari. La plecare am încercat să renumăr plopii și mi-au ieșit cu soț. Promit să revin să-i renumăr pe lumină.
….Şi iată că pentru mine, Provino Iaşi se încheie aici, pentru că pe 8 dimineaţa, plec repede spre Bucureşti şi bag viteză ca să nu mă prindă zăpada şi să am timp să scriu repede cele ce voi tocmai aţi citit.
….La revedere, Iaşi! Ne mai vedem!
….RaSto
1 Decembrie în inima fostului imperiu
….Am profitat de ziua liberă din 30 noiembrie ca să fac o mică excursie cu Alexică la Viena. Nu e prima oară când sărbătoresc Ziua Națională a României 
-Ziua Marii Uniri în inima fostului imperiu austro-ungar. E adevărat că rezist cu greu să nu vizitez, aproape an de an, târgurile de Crăciun din Viena, care imi crează o stare de bine și mă montează pentru o lună ce se anunță mereu foarte agitată – sfârșit de trimestru, de an etc. Cel puțin pentru copii e o mare încântare să vadă seara căsuțele-standuri frumos rânduite și ornate cu globuri dintre cele mai frumoase, jucării, ca să nu mai vorbesc de ceaiurile (și cu alcool), gogoși, gofre, turtă dulce…Hmmm…
….Și împreună cu alți amici din țară și puștiul lor Tudor, am luat-o de dimineața spre Prater, chiar de 1 Decembrie, într-o zi foarte senină și deloc friguroasă. După turele „impuse” de perechea de zurbagii Alex-Tudor prin roata mare, mașinuțe, tunelul groazei și plimbare pe acorduri de vals cu poneii, ne-am îndreptat spre Belvedere, la unul din târguri. Dar informat fiind că în apropiere de frumosul palat se află și Ambasada României în Austria, am zis că e frumos să salutăm și noi niște conaționali de Ziua Națională. Liniște, pustiu, totul închis și iar liniște. Am făcut o poză cu tricolorul și ne-am dus să luăm masa de prânz într-un loc unde știam că se mănâncă bine. Langă Stadtpark se află o berărie pe care nu o ratez niciodată pentru minunatele coaste de porc.
….Comandăm fiecare ce trebuie și lansez surpriza: scot din rucsac folia cu etichete de lipit pe faţă cu tricolorul românesc şi un mic steguleţ 
cu suport de pus pe masă, așa, ca pentru negocieri. Ospătarul face ochii mari, îi explicăm care-i „necazul” cu noi şi îi cer un vin alb sec. Îmi indică Grüner Veltliner. Miros, gust şi mă simt răsplătit pentru tot efortul fizic din ziua de 1 decembrie, mulțumindu-i pentru recomandare. Eu cerusem niște coaste picante și nu trebuie să vă spun din câte guri se poate termina o sticlă de vin foarte prietenos. Dar să nu ne-ntindem la amănunte și să trecem la descrierea vinului.
….Sticla are un screw-cap civilizat și o etichetă fantezista „GruVe”. Soiul e local și se mai cultivă prin Cehia și Slovacia. În nas îți vin ceva tente de sauvignon și ceva riesling, dar nu numai. În gură de pleznește cu blândețe o aciditate mare, dar plăcută. Amestecuri de acrișor cu dulce și iar revine prospețimea aia plină de aciditate. Nu se văd bule în pahar, iar acidul se simte numai în contact cu limba și obrajii. Picanteria din gură, dată de coastele iuți și cu „pompierul” ăsta Grüner fac o pereche aproape imbatabilă. Și mai ciocnim și ne mai urăm de normalitate acasă și sting iar incendiul mocnit din gură. La doar 11,5 % alcool, eu îl văd un vin de vară de mare succes. Nu mai lansez asocieri cu mâncarea pentru că nu ne potrivim toți, așa că nu-mi rămâne decât sa vă urez să vă întâlniți cu Grüner Veltliner și să-l sorbiți ceva mai temperat decât am făcut-o eu și într-o companie cât mai agreabilă și cu ocazii cât mai plăcute.
….La mulți ani, România !
….RaSto
Fluturi și culori la Good Wine
….Vitis Metamorfosis 2011
….
Prima dată când am băut acest vin, a fost într-un bistro din București, împreună cu câțiva foști colegi, urmărind meciul de fotbal România-Olanda. Și datorită ambianței, dar mai ales datorită scorului, nu mi-a mai venit cheful de scris. L-am redegustat de curând asistat de agreabila doamnă Ruxandra din partea Cramelor Halewood în standul de la Good Wine, în ziua a doua, sâmbătă.
….Este un cupaj dintr-un sauvignon blanc și o fetească albă, îmbuteliat într-o sticlă ce are o etichetă de ținută.
….Și mi-am notat așa: culoare cu un galben-verzui 
foarte frumos și strălucitor, cu miros puternic de flori de câmp, lime, corcodușe verzi, dar și o tentă de vanilie subțire (nu-mi dau seama de unde ar veni), foarte plăcut și proaspăt. În gură simți o succesiune de arome florale dulci-acrișoare, dar se termină acrișor bine de tot spre sec. Îti dă impresia unui vin tare, deși are 13 % alcool și fiind foarte sec, iți crează nevoia de apă și mâncare. Pe spatele frumoasei sticle scrie cu ce se asociază acest vin. Eu l-am redegustat cu sărmăluțe de post, cam picante, ceea ce i-au dat vinului mai multă savoare. Deși știu că-mi voi atrage oprobiul public, eu l-aș încerca și la sărmăluțe cu carne de porc. Vinul nu are un post gust extrem de pronunţat, dar gustul de sec persistă o vreme.
….La aproape 30 lei în magazinele cramei, vei avea parte de un vin, care asociat cu mâncarea care-ți place, poți face chefuri sau petreceri reușite. Îl recomand exclusiv amatorilor de vinuri seci.
….Vă doresc fluturi în stomac.
….RaSto
.
.
Comentarii recente