Foișorul Pofticioșilor
….Săptămâna trecută a fost mai grea decât toate sărbătorile de iarnă legale sau inventate. De luni (15 ianuarie) l-am sărbătorit pe Eminescu (şi nu numai), studiind Kernerul de la Villa Vinea în mod ştiinţific şi aprofundat ca nişte olimpici. Apoi a venit ziua de joi (17 ianuarie), unde, continuând studiul, am citit la biblioteca Neptunus peste 17 etichete şi am primit şi un onorant autograf de la Sergiu Nedelea cu ocazia lansării Caietului de Somelierului, salutându-ne solemn la papioane.
….Sâmbătă (19 ianuarie) a fost chiar apoteotică şi asta datorită lui Costin Staicu (e-restaurant.ro), cu lansarea Revelionului Pofticioşilor, într-un tur de 4 restaurante în 5 escale, din jurul Foişorului de Foc.
….Fix la 12 si treişpe minute a început vizita la Muzeul Național al Pompierilor, într-un grup de vreo 20 de însetați de istorie şi aventură gastronomică, ciufuliţi de vântul de afară, dar avizi de istorie “incendiară”. Doamna muzeograf Loredana Oprica ne-a preluat de la liftul ce avea să se oprească la etajul 6 (adică la etajul 10 al unui bloc de locuit), de unde a început cu aplomb şi dedicare să ne povestească de fiecare exponat. Am vizionat şi Bucureștiul de la balcon şi nu prea mi-a plăcut în anotimpul ăsta. După 38 de minute, am cedat toţi şi ne-am retras extrem de politicoşi, neavând ocazia să parcurgem decât 2 nivele de muzeu, încolonându-ne pe scara în spirală pe drumul turcilor spre Les Otomans – restaurant cu specific turcesc (ce ironie: la nivelul 5 al Foişorului erau picturi şi exponate din lupta din Dealul Spirii din 1848). La restaurantul turcesc, decorat precum un club de noapte, am băut o cafea cu zaţ şi ne-am îndulcit cu smochine. Alertaţi de un eminent botez (!! ..), am fugit alături, la El Torito – restaurant cu specific Mexican. Am căutat-o pe Selma Hayek peste tot, dar am dat de nachos şi tequila.
….Stomacele noastre erau puse pe harţă şi spre ruşinea minigrupului meu format din Simona, Bogdan, Carmen, Denisa, Silviu şi Alexică, am sărit peste Duna – restaurantul unguresc (unde promitem să revenim cu o escala mai de durată) ne-am depus toţi la Tortuga Modern Tavern – cu specific grecesc.
….Aici am fost întâmpinaţi călduros de Ioannis Stamatigiannis – patronul restaurantului, urându-ne “Bine aţi venit la Revelionul Pofticioşilor”! Ştiam un proverb cu darurile de la greci şi-am zis să preiau iniţiativa, înmânându-i gazdei o fetească albă – Colocviu la Atena. L-am cam surprins.
….Ne-am aşezat la masă şi-am şi comandat o
brânzică în aluat cu susan şi nişte feta în bacon pe pat de vânătă, cu pâinică specifică alături. Respectuos cerem voie să testam un vin roze, care ţineam minte că mi-a plăcut şi deschidem Chateau Domenii 2011 Davino. Şi-acum, aşezați în băncuţe, cu ochii mari, trompele căscate şi gura pofticioasă, scoatem carneţelul şi notam că: licoarea este de culoarea foiţei de ceapă, cu miros de fructe roşii de pădure, dar mai ales frăguţe. Nasul promite şi un gust anume, care vine şi el imediat. Cu atac acrişor, dar şi dulce apoi, catifelat şi elegant. A ştiut Bogdan Costăchescu ce şi cât să pună ca să iasă un vin foarte bun.
….Vinul include merlot şi cabernet sauvignon, atât cât să-l ajusteze. Alea 14 grade de alcool afișate pe sticlă, nu le simţi, pentru că totul e rotund și plăcut. Toata aciditatea se stinge plăcut și mă uitam la colegii de masă cum fiecare murmura admirativ față de acest vin, pe care eu îl consider ca fiind unul din primele două cele mai bune rozeuri băute in 2012.
….A urmat o cavalcadă de aperitive și sofisticării cu legume și pește, care toate dădeau un și mai bun gust vinului. Petrecerea a tot continuat, dar se terminase vinul roze și-am devenit brusc posac. Ceilalți au pornit dansuri lascive pe ritmuri de tamburină grecească, numai eu scuturam sticla de ultimele lacrimi roze.
….Ne-om mai întâlni noi cu vinul ăsta și-n 2013, sunt sigur. Să lăsăm tristețea.
….La mulți ani, pofticioșilor ! χαρούμενα γενέθλια !
….RaSto
Vinul meu de vară e-o zghihară !
….Zghihara de Huși e cunoscută printre iubitorii de vin din România, însă, probabil că cea de la Crama Averești mai puțin. Încă de la GoodWine-ul 
din noiembrie 2012 și mai apoi, la Provino Iași, am tot degustat vinul făcut la Averești, mai ales că nu seamănă deloc cu cel făcut la Casa de Vinuri Huși.
….Să începem cu începutul ! Zghihara făcută la Averești, cea din 2011 are o sticlă elegantă și sobră. Cam prea sobră pentru ceea ce urmează să reprezinte vinul, de fapt. Licoarea are o culoare interesantă, de un galben pai frumos și un nas elegant, de fructe coapte, preponderant citrice și accente tari de grapefruit. Cu cât agit paharul mai mult, îmi tot spun că urmează să beau o fetească, mai ales din cauza mirosului floral de primavară. Gustul începe cu tente de acrișor combinat cu dulce amestecat, cu aciditate reținută, dar totul foarte floral si zglobiu. Daca Radu Anton Roman ar fi trăit și băut vinul ăsta, sunt convins că ar fi descris cu termeni expansivi și cu gesturi largi fiecare mireasmă și sorbitură. Neavând atâta experiență și notorietate, mă limitez la a completa că prospețimea și alcoolul (12,5%) se combină fericit. Zghihara asta e ușor perversă, pentru că-ți șopteste la papile tot felul de ghidușii și vorba aia, moldovencele-s frumoase.
….La cele două evenimente am vorbit mult cu dl. Claudiu Crețu – creatorul vinurilor de la Averești și am văzut cu căt patos și dedicare vorbea de fiecare vin făcut, de fiecare an diferit din punct de vedere climatic și de problemele întâmpinate. Și toate astea se văd la vinul ăsta, pentru că a ieșit ceva plăcut și elegant. A reușit să scoată de sub praful anilor un soi de care lumea începea să uite, iar prețul este surprinzător (cumpărat de la Provino cu vreo 17 lei sticla).
….Eu recomand acest vin pentru serile de primavară caldă și nu numai. Iar Zghihara de Averești 2012, vă asigur, ca va fi o și mai mare surpriză.
….RaSto
.
.
Comentarii recente