Vama Veche
….Vama Veche!
….De mulţi dintre noi adorată, de câţiva hulită, dar pentru nimeni dintre noi indiferentă. Vama Veche este locul unde te dezbraci de inhibiţii, dai drumul imaginaţiei şi începe viaţa, ce numai în visele cele mai frumoase, sau după caz monstruoase ţi-o poţi imagina. Aici toţi oamenii sunt egali, nu există diferenţe de rasă, statut social, intelect, ori vârsta. Toţi sunt veniţi să se distreze cât mai aprig şi de aceea nu există limită.
Aici poţi face sex pe plajă, în apă, în cort, sau unde vreţi voi. Aici te poţi îmbăta “mangă”, iar prietenul să te târască de un picior afară din cârciuma fără să fie nimeni supărat, sau să dormi cu capul pe masă până a doua zi dimineaţă. Eşti fată şi ai 19 ani, desigur că poţi face striptis pe masă, chiar dacă eşti studentă la medicină, ori filozofie, sau mai ales din această cauză, poţi cere bani pentru băutură de la oricine şi chiar ţi se vor da dacă ai rămas fără, poţi agăţa o blondă de 18 ani chiar dacă tu ai 50. Nu de alta, dar blondă în cauză la cât de beată, sau drogată ar putea fi, nu îţi va da niciodată mai mult de 25 de ani şi va crede că arăţi cel puţin ca vreun mare gigolo în viaţă. Acum întrebarea este, dacă ai vârsta egală cu a Zeilor Olimpului, mai merită să vi în Vamă? Desigur, ca să ştii măcar în ultimul ceas ce ai pierdut! Să ştii ce ai fi putut să faci, sau, să ai! Să te rogi din acea zi într-una, să există pentru tine încă o viaţă pe pământ şi să-ţi poţi aranja de pe acum apele, să locuieşti permanent în Vamă!
….Una peste alta, aici poţi să cânţi, să dansezi, să urli, să latri, sau să faci exact ceea ce-ţi doreşti fără să fi privit strâmb de către cei din jurul tău. Într-o seară am fost la concertul unei trupe de renume, iar la refren solistul a început să ridice mâinile cu microfonul încet şi unduit, deasupra capului. Şi ce să vezi? De sub cămaşa sa lungă a apărut însuşi “cucul” lui blănos că de chiloţi nici nu putea fi vorba! Aşa-i în Vamă…
Dar, mai trebuie să şi mănânci şi de această dată nu midii. Nu de alta, dar îţi trebuie ceva energie până la răsăritul soarelui să poţi asculta Boleroul lui Ravel pe plajă. O să vă povestesc despre Bolo Steak House – un restaurant cu totul special. Aici poţi să mănânci una dintre cele mai bune vite din România şi poţi alege vinul dintr-o listă cum puţine dintre cele mai bune localuri bucureştene au. Steak-urile de vită sunt excelente şi foarte diversificate, vinurile pentru toate gusturile şi buzunarele. Personalul este unul cum rar întâlneşti în România, de o amabilitate şi serviabilitate ieşite din comun. Dacă, ai chef să mănânci din meniul făcut pentru personal nici o problemă, dacă doreşti o mâncare specială pentru a doua zi, vine bucătarul îi explici ce doreşti şi ţi-o pregăteşte special. Vrei un anume tort, vrei ceva de la vreun magazin din zonă, vrei micul dejun pregătit într-un anume fel, totul este posibil. Vă jur că nu există în vocabularul lor cuvântul “NU” sau “NU SE POATE”. Oameni de excepţie, cum ar trebui să găsim în orice restaurant din acesta ţara şi din păcate nu se întâmplă aşa. Asta, cu toate că numai buzunarul lor are de suferit!
….Acum, să vorbim şi despre vin. La Bolo Steak House am băut o sumedenie de vinuri excelente, dar vă propun un vin care a intrat de anul acesta în meniu şi anume: Novac 2010 – Crama Stirbey. Şi ca o noutate, astăzi o să-l rog pe prietenul meu Răzvan Jurcă mare cunoscător şi iubitor de vinuri să vă prezinte acest Novac:
– „vinul este parcă rupt din tabloul bucătăriei romaneşti, asociindu-se de minune cu felul în care gătim acasă carnea – de la friptură de porc, vită şi până la vânat. Novacul e un vin de petrecere: sprinţar, prietenos, îndeajuns de expresiv şi de intens încât să facă faţă cu brio aproape oricărui fel principal sau brânzeturilor noastre tradiţionale. Cel din 2010 făcut la Stirbey nu se dezminte: are un parcurs volubil şi corp consistent, lăsând să se exprime arome de fructe negre de pădure îngemănate cu ciocolată şi condiment. E un vin remarcabil prin versatilitatea lui şi o surpriză frumoasă pentru orice iubitor de vin bun care încă nu l-a cunoscut”!
….Vacanţă plăcută vă doresc!
….Bogdan
Paradisul din Kavarna
…Haideţi să continuăm călătoria noastră pe litoralul Marii Negre.
….Unul dintre locurile în care am putut fi văzut cel mai des în această vară, a fost restaurantul Balgarka din Kavarna. Situat la aproximativ 40 kilometrii de Vama Veche, acest orăşel care iniţial nu spune nimic, nu trebuie nicidecum ocolit. Dacă, din şoseaua principală faceţi la stânga spre Kavarna, atunci la primul semafor mergeţi tot spre stânga până pe plajă. Dacă rataţi primul indicator, atunci la cel de-al doilea indicator faceţi tot stânga, dar la primul semafor dreapta de data aceasta (sau urmăriţi indicatoarele “Apartaments Cove” şi vă vor duce până aproape de restaurant). Ca să ştiţi dacă sunteţi pe drumul cel bun, la câteva sute de metrii după semafor treceţi pe sub un pod, apoi printr-o zonă gen Afganistan şi abia apoi ajungeţi cu bine pe plajă. Parcaţi maşina, ca locuri sunt la discreţie, şi mergeţi până pe nisip. Plajă este intimă, drăguţă, dar atenţie! Dacă, cumva auziţi vreun cuvânt în limba romana fugiţi cât vă ţin picioarele. Nu vă opriţi decât în celălalt colţ de plajă, sau oriunde vă simţiţi protejaţi, că au romanii noştrii un dar de a se lipi de voi şi a vă irita cât e ziulica de lungă, fix precum meduza şi mai multe nu. Iar, dacă vă simt şi cunoscători ai zonei, Aleluia!
….Restaurantul cu terasa de pe plajă se numeşte… cum credeţi: Balgarka! Aici este Raiul pe pământ, domnilor şi doamnelor. În această exotică terasa cu vegetaţia ei luxuriantă, cu pian alb şi oameni primitori este Raiul Midiilor. Aici o să uitaţi că a existat vreodată Dalboka (care, fie vorba între noi a devenit de câţiva ani buni o mare ţeapă), sau Dubrovnic, sau orice altă zonă de pe glob care vă aminteşte de midii. Nu există nicăieri în univers midii că renumitele “Midii din Cavarna” (cum este scris pe meniul în limba romană). Sunt URIAŞE ca mărime, au o textură mai fină decât voalul de mireasă, sunt zemoase, gustoase, parfumate, şi nu te poţi opri din mâncat nici legat de mâini. Zeamă, sosul în care sunt făcute este extraordinar, îl sorbi cu cochilia pe post de lingură şi iar mănânci şi iar sosul şi iar… Porţia are 600 de grame şi costă aproximativ 10 leva (1 leva = 2,30 ron). Ca să nu-i omori cu drumurile pe ospătari, puteţi comanda de la început câte două porţii de “Midii din Cavarna”, că oricum nu vă puteţi opri la prima. De aici întotdeauna pleci umflat precum buhaiul, dar fericit de îţi vine să pluteşti. Nu e problemă dacă doreşti altceva: de la zargan la lufar, sau preparatele din carne tradiţional bulgăreşti, toate sunt delicioase şi relativ ieftine (nici un fel de mâncare nu cred să depăşească 12 leva, iar salatele sunt 4,5-5 leva). Iar, prăjiturile… Doamne apăra şi păzeşte! Dar, nimic, nimic pe lumea aceasta nu se compară cu midiile de aici. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, pentru că am mâncat midii prin toată lumea asta largă!
….Cum spuneam: locaţia este extraordinară, midiile paradisiace, acum să vă recomand şi un vin din lungă listă a restaurantului: Kapatova 2012– la preţul de 28 leva (65 ron). Este un vin alb, sec din chardonnay şi viognier cu alcoolul de 13%.
….Nasul este frumos, curat cu flori şi fructe gen: şoc, mango, grapefruit şi puţină drojdie.
….Gustul este nemaipomenit de plăcut cu o notă eleganta puţin dulceagă, dar totodată fresh, cu multe citrice. Aciditatea este destul de sus, ducându-ne cu gândul la un vin uşor frizante, alcoolul nu se simte nici dacă vinul este băut puţin mai cald. Finalul este lung, lăsându-ţi în gură un gust plăcut de grapefruit. Un vin complex cu o structură bună, dar nu greoi, ci foarte băubil. Un vin foarte bun, care alături de midii a mers “mănuşa”. Poate fi băut la fel de bine şi fără mâncare!
….Vă doresc vacanţă plăcută!
….Bogdan
La Neptun precum Băsescu!
….Vrei să te simţi ca un preşedinte? Foarte bine, atunci du-te la Neptun!
….Dar, ce poţi face aici? Mai nimic, sau poate un singur lucru: să retrăieşti vremurile de dinaintea revoluţiei, pentru că aici timpul a rămas practic în loc! Nimic nu s-a schimbat: de la dotarea hotelurilor la aroganţa ospătarilor, de la meniul restaurantelor, la hoţia comercianţilor. De la caleştile antice, trase de câte o mârţoagă, de nu ştii ce pute mai tare – bălegarul sau suedezul (a nu se citi ţiganul) care o conduce, la zecile de samsari de camere, care-ţi oferă cocine ce nici în coşmarul vieţii tale nu ai crezut că pot exista! Sau… poate totuşi greşesc, puţine lucruri s-au schimbat, dar acestea din păcate în rău şi aici mă refer la hotelurile lăsate în paragină, spaţiile verzi care par părăsite, mizeria de nedescris din unele locuri şi aş putea continua la nesfârşit.
….Păcat, mare păcat că se întâmpla acest lucru. De câte ori mă duc pe terasa de la “Amfiteatru” de exemplu, îmi plânge sufletul când văd “pustiul” de azi, restaurantele “căzute” cu vesela de acum 30 de ani, hotelurile deplorabile din acest complex şi mai ales calitatea turiştilor care ajung în ziua de astăzi în acest loc abracadabrant. Ce mai caut totuşi aici? Două lucruri mă readuc an de an: melancolia şi frappe-ul de pe terasa “Mimoza”, neschimbat de când mă ştiu şi totodată cel mai bun pe care l-am băut în această viaţă. Este fenomenal, colosal, şi de fiecare dată când ajung la mare vin special aici să beau această minunată licoare! Apoi, închid ochii, iau o gură din frappe şi încerc să retrăiesc serile din anii ’90 când “lumea bună” era toată înghesuită în acest loc. Pe această terasă admiram în serile de vară, cele mai frumoase femei, cele mai lungi picioare, cei mai fini ciorapi de damă, cele mai scumpe ceasuri şi bijuterii purtate de “spuma” societăţii romaneşti. Locul acesta mi-a schimbat destinul, pentru că aici mi-am dat seama prima dată în viaţă, că femeile frumoase sunt pentru “premianţi” şi dacă doresc să am parte numai de “zâne blânde” care să mă “ocrotească”, trebuie să fiu neapărat unul dintre ei.
….Ce ironie, redeschid ochii şi văd numai indivizi dubioşi, sau care par veniţi de la “Întreprinderea 23 August” prin sindicat, copii care urla de mama focului, părinţi demenţi care îi bat în mijlocul străzii. Plâng, şi-mi vine să-mi smulg părul de pe cap de ciudă!
Deci, ce poţi face aici domnule preşedinte Băsescu? Să mergi poate, la restaurant “Cireşica”, să-ţi aminteşti meniul, muzica, servirea şi atmosfera din’89? Nu, mulţumesc!
….Totuşi, dacă aţi ajuns aici nu trebuie să ocoliţi restaurantul “Mamma Leone”. Se află pe partea stângă a şoselei ce leagă Neptunul de Olimp şi este după părerea mea, cel mai bun restaurant pescăresc de pe întreg litoralul românesc. Ajunşi aici, vă recomand: zacusca de morun, tocăniţa de rapane, ciorba de perişoare de peşte, ori de burtă de crap, chifteluţele, ori tochitura de peşte, sau saramura. Nu trebuie să uitaţi nici specialitatea bucătarului, care este în fiecare zi alta. Toate sunt excepţionale şi le veţi savura cu maximă plăcere, vă garantez! Apoi, personalul este mai mult decât amabil, servirea este ultra rapidă şi vi se poate pregăti absolut ceea ce doriţi şi mai ales cum anume doriţi să fie preparat. Curăţenia este şi ea exemplară! Dar, trebuie să fiţi atenţi pentru că un aperitiv, o ciorbă şi felul de bază, alături de un pahar de apă minerală pot ajunge la 70-90 ron/persoană, adică nu este deloc ieftin, dar cum spuneam merită pe deplin deranjul.
….Lista de vinuri este şi ea una deosebită, găsiţi aici vinuri aproape de la toţi producătorii de top din ţara noastră. Ce vin vă pot eu recomanda? Cred că nici unul, deoarece preţurile mi se par puţin exagerate. Să plăteşti pentru o sticlă de Solo Quintă de la Recaş 150 ron, Cuvee Amaury de la SERVE – 120 ron, sau Edition Sauvignon Blanc de la Basilescu – 90 ron mi se pare totuşi cam mult. La naiba, este doar o căbănuţă de lemn pe marginea drumului, nu restaurant de lux cu pian şi argintărie pe masă! Dar, cum spuneam asta este decât părerea personală şi nu trebuie să ţină cineva cont de ea.
….Concediu plăcut vă doresc!
….Bogdan
Petrecere câmpenească sau îmbuibatul la români !
….Weekend-ul trecut am hotărât să o punem de mare sărbătoare câmpenească acasă la nişte buni prieteni. Zis şi făcut! Cum se începe treaba asta? Bineînţeles, cu o listă lungă de cumpărături de zici că ne mutăm acolo pentru cel puţin două trei săptămâni. Carne la greu, pastramă de oaie, cârnaţi, sălămaraie, brânzeturi, plăcinte, săraţele, alune şi vreo două kilograme de prăjituri. Că vorba aceea, dacă nu murim nici acum, se cheamă că am avut noroc în viaţă. Şi începi să te îmbuibi până nu mai poţi, să ai de ce te târâ ca râma trei zile după, cu dureri de burtă sau mai ştiu eu ce…
,,,,Am început cu aperitivele şi brânzeturile şi am degustat un vin roşu subţirel de butuc. Direct din butoiaş, ce să zic: de sete merge dacă nu este genul meu. Apoi, la fabuloasa pastramă de oaie care ţi se topea în gură, am trecut la lucruri serioase şi am deschis o sticlă de Misiones de Rengo Cuvee 2009– Cabernet Sauvignon, un vin de mare angajament.
….Este un vin chilian care provine din Valea Rapel (nu că ar interesa pe cineva, dar vreau să vă arăt că ştiu), unde sunt plantate aproximativ 30.000 ha. de vie, mai mult de un sfert din suprafaţa totală a podgoriilor chiliene. Vinurile produse în această vale sunt excelente, fie că se numesc Carmenere, Cabernet, Melot, Chardonnay sau Sauvignon Blanc. Şi cel mai important lucru este că au un raport preţ/calitate de excepţie. Cabernetul despre care vorbim îl găsiţi în magazinele de specialitate (de ex. Vinexpert) la 62 ron şi merita fiecare bănuţ dat pentru el.
….Şi cum nu ştiu spaniola l-am întrebat: hau, hau? A răspuns că o să mă impresioneze până la lacrimi şi a început: că vezi Doamne el este un asamblaj: Cabernet Sauvignon 90%, Syrah 5%, Carmenere 5%. Că are o culoare rubiniu violacee, arome intense de cireşe amare, condimente, tabac şi carne crudă. Dar gustul, gustul cică o să mă devasteze!
….Ce să fac, l-am dus la gură şi am simţit atacul puternic cu fructe de pădure, ciocolată şi tutun. Apoi, astringenta sa uşoară dar bărbătească mi-a amintit cu cine stau de vorbă, mi-a mai pus pe limbă o mână de condimente şi pe final s-a lăsat dus cu o tuşă puternică de cacaua. Bun, ce să zic! Întrebarea este însă, de ce el şi nu altul, gândesc? Că vorba aceea: multe vinuri au gust de fructe de toate felurile, ciocolată, tutun, tanini moi sau rotunzi, etc, etc şi nu m-au dat pe spate.
….Cred că acest vin m-a impresionat deoarece nu este deloc agresiv, este foarte catifelat, îţi dă o senzaţie plăcută atunci când îl bei de parcă nu doreşti să se mai termine, alunecă pe gât de nici nu-l simţi. Este gustos prieteni! Este foarte gustos!
….Dar, ce este foarte important, acest vin fără să-ţi dai seama dezleagă limbile. 
Mai ales pe a nevestei mele! Parcă şi acum o văd cum se ridică ea micuţa şi se duce glonţ la Rusti – ciobănescul mioritic şef în curte. Şi începe repede socializarea cu: Rusti în sus, Rusti în jos, ce face băiatul, ce ne mai jucăm noi, până ce se pune “băiatul” de mi-o călăreşte gospodăreşte. Şi o da cu “cracii-n sus” şi o băga în toţi boscheţii şi brăduleţii şi o clănţăne pe alocuri, de după vreo jumătate de oră era palidă ca ceara şi nu mai făcea altceva decât să deschidă gura precum peştele. Fără sunete, fără silabe şi doar gesturi în reluare!
….Poate vă întrebaţi ce am mai făcut în rest? Ce să facem: am mâncat, am mâncat şi iar am mâncat. Ne-am îmbuibat cum spuneam de trei zile nu am mai mişcat, dar se cheamă că am avut o petrecere fără egal. Dar, ştiţi ce e culmea? Chiar şi în acest moment aş relua petrecerea. Că doar sunt român, nu suedez, la naiba…
….Bogdan
.
.
Comentarii recente