Trece timpu’ ca nebunu’, iar..
….Hai că nu ghiciţi cu cine m-am întâlnit ieri!…Cu prietena mea mai veche Favorita Langhe 2011 din Tenuta Carreta. S-a mai maturizat faţă de anul trecut. Hai că o stiti!
….Dragilor, tot frumoasă e. Uşor maturizată, dar tot cu draci în ea. 
Eu serios şi sobru, cum mă ştiţi, dar ea cu tot felul de apropo-uri. Deşi ne-am pupat protocolar, pe obraji, mă cam umezisem…de emoţie. Aşa sunt eu, mai sentimental şi-am invitat-o să vadă cum redecorasem de curând dormitorul, dar ea mi-a șoptit că ar prefera să cinăm împreună, totuși. Că niște sardine, că niște file de pește …s-ar potrivi cu părul ei bălai…Auzi!? zic, nu vrei tu un platouaș? O brânzică de capră adusă de Vio (vecina mea) de la Fetești, o roșie de-aia românească, un mezel, ceva? Știi, la noi în Chitila, zic..peștele e ocrotit de lege! Și o dăm din una-n alta și-mi povestește de copilăria ei din vie, apoi din cramă, ce-a mai făcut alea-alea…Eu o sorbeam din ochi și-i redescopeream culoarea părului galben-blonziu ca ai strugurilor vermentino (parinții ei). 
M-am făcut că m-aplec, doar ca să-i simt mirosul și de rușine, m-am cam blocat. Fata, care nu mai e o puștoaică și-a dat seama de situație și mi-a luat capul, l-a străns la pieptul ei și mi-a zis la ureche, țuguind degetele mâinii drepte în stil italian Mi-am dat cu lămâi și portocale necoapte, grapefruit și flori de câmp. Îți place?…Uhaaa…
….Vouă nu vă e cald zilele astea? Tare cald mi-a fost și mie și vedeam cum și ei i se scurgeau mici brobonele de sudoare la tâmple. Oare ce gust aveau? Să stiți că instinctul animalic a învins și m-am repezit la ea precum MM Stoica la ziariști, dar cu alt scop. Am gustat pur si simplu picăturile ușor acide, cu gust când dulce, când acrișor, fine, molcome, catifelate. Ca să mă prind de alcool (pe care nu l-am simțit deloc) a trebuit să citesc eticheta bluzei pe care o aruncase lângă pat, pentru că v-am spus că era foarte cald.
….Deja se făcuse seara târziu și chiar dacă se mai răcorise puțin, parfumul Favoritei tot se mai simțea și cred că de la el am cam adormit. O fi și de la efort, nu’ş ce să zic, dar fata nu mai era în cameră. Cred că am evaporat-o pur și simplu, dar pe noptieră îmi lăsase 7 papioane și jumătate. Acum nici eu nu mai știu cine cui le dăduse, dar zâmbeam mulțumit, semn că până la 8 papioane, tre’ să ne mai vedem și la anul. Nu?!
….RaSto
La Mer …pe strada Băcani
….Dacă nu te-ai dus încă la mare, poţi merge pe strada Băcani din Centrul Vechi. 
Vei găsi mesele şi scaunele aşezate în nisip, iar în loc de scoici, dopuri de plută. Conceptul se numeşte Vacanţă la Saint Tropez@Corks Cozy Bar şi dacă iţi plac midiile, le găseşti acolo pregătite sub îndrumarea lui Cătălin Scărlătescu, chef-ul cu părul chel de la Master Chef România.
….Treaba cu Saint Tropez-ul este că toată luna august aici găseşti rozeuri provensale după gust şi dorinţă. Vinul care mi-a placut cel mai mult este un roze Elodie făcut din syrah- Domaine de Cantarelle.
Toate rozeurile din gama Elodie au culori foarte frumoase, dar cel din syrah e ceva între salmon şi foiţă de ceapă, foarte plăcut şi apetisant. Aroma vinului chiar te face curios, pentru că simţi o explozie de căpşune proaspăt tocate, fructe tropicale şi un iz trandafiriu, care te cam zăpăcesc. Căpşunele se simt bine şi în gust, care începe dulce-acrişor, aciditate bună, vioi şi mai ales răcoritor pentru căldurile de acum. 
Ai senzaţia că bei sirop de oameni mari, pentru că la cele 12 grade de alcool, ai vrea să-l bei cu halba. Stă binişor şi cu post gustul, ceea ce-l face un vin foarte potrivit de vară, care primeşte 7 papioane.
….Şi uite-așa, vara asta mi-am făcut o prietenă – Elodie. Sper să nu dispara misterios, că nici n-o mai pot găsi cu OTV-ul.
….A votre santé,
….RaSto
Cu ce-am rămas?
….Am avut o zi la dispoziție să le-arăt unor prieteni americani frumusețiile patriei. Plecați la 9.3o din Chitila, am gonit spre Cheile Dâmbovicioarei, am luat-o pe scurtătură spre Bran și le-am propus să viziteze Castelul Bran, că tot știau ei ceva despre un vampir ciudat din Transilvania. Apoi , i-am amețit cu mașina pe serpentine până la Azuga la Rhein Winery 
să vadă cum se face spumantul pe-aici și fuga la Sinaia, unde , binențeles, Castelul Peleș era închis. Și uitându-mă eu din aleea pietruită la frumosul castel, și pentru că tot aveam în mașină un vin de sorginte prusacă, zic să fac o poză.
….Rhein Riesling de la Budureasca, iar de curând terminasem de citit povestea lui Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen scrisă de Paul Lindenberg. Ce legatură să fie între frumosul castel al regelui Carol I și un riesling de Rhein 
românesc? Ei bine, cei familiarizați cu istoria, geografia și istoricul soiurilor de vin vor face imediat legăturile corecte, iar pe ceilalți îi invit să citeasca și cartea și să guste Rhein Rieslingul de Budureasca. La sfârșitul celor două, veți rămâne cu întrebarea: am avut germani în România, dar cu ce-am rămas de pe urma lor? Și o să vedeți că nu sunt puține lucruri, iar cele mai multe sunt lucruri bune și marcante.
….Și-acum, despre vin: lăsând deoparte eticheta simplă și culoarea galben-verzuie, trecem direct la mirosul licorii, care nu prea seamănă cu niciun rhein riesling făcut pe la noi (nici nu știu mai mult de 4 variante). Nu vine nicio tentă de petrol, însă aduce a tămâioasă, cu iz trandafiriu și citrice crude, care amestecate nu displac deloc. Nasul e foarte promițator și trecem la gust. Atac destul de acidulat, dar remarc o mineralitate caracteristică, vinul fiind extractiv, trockener bine de tot, dar și gustos. Cu alcoolol stă bine, fiind așezat corect și ai senzația după a doua gură că bei un vin zglobiu. După ce te obișnuiești cu gustul de sâmbure de caisă şi cârcei de viţă, începe să-ți placă. Răcit bine, dar și lăsat să ia aer 3-4 minute, te și gândești cu ce să-l asociezi. Și chiar dacă pe contraetichetă ai trimiteri la tot felul de mișcatoare de prin apă, eu zic să-l încercați și cu ceva cărniță de porc slabă, ceva sos ușor și legume de sezon.
….Cele aproape 7 papioane sunt rezervate acestui vin și nu uitați de povestea cu germanii din România.
….Anbeten Glas in Ihrer Ehre,
….RaSto
De ce iubesc femeile vinul? ( publicat in vinul.ro)
Cum spune si titlul, aici o sa vorbim despre vin, nu despre englezoaicele care beau bere prin pub-uri pana fac pe ele, sau rusoaicele care consuma vodca pana pleaca pe targa din discoteci, sau cluburi. E clar pentru toata lumea, ca acestea au un singur scop in viata – si anume sa se imbete crita!
Dar, de la un timp incoace, din ce in ce mai multe femei participa la degustari, incep sa le sclipeasca ochii de cum deschizi discutia despre cate un vin exceptional, le citesti pe fata satisfactia aproape orgasmica de la primul pahar de vin dus la gura.
Initial, sincer va spun, am crezut ca este vorba despre faptul ca vor sa braveze, sau sa epateze, dar acum sunt convins ca am fost naiv, explicatia dragostei fata de vin fiind mult mai adanca.
Studiind amanuntit problema (deoarece oamenii de stiinta englezi inca nu au facut-o), am ajuns la cateva concluzii simple, pe care doresc sa vi le impartasesc.
In primul rand ,am observat ca femeia iubeste exact acelasi vin ca si barbatul,iar expresiile: vin dulce pentru doamne, sau vin moale feminin, sunt derizorii. Sa-i spuneti voi femeii ca e moale, din orice punct de vedere… si mai vorbim! Bine de stiut este ca prefera tot vinul rosu la carne rosie, cabernetul sauvignon la preparate din vita, vinul dulce la desert, si am putea continua…
Vesnica iubitoare de frumos si eleganta, este permanent indragostita de aceasta licoare magica si tot ce indeamna ea. De la culoarea luminoasa pe care o are in pahar si atingerea matosoasa a vinului cu varful limbii, pana la piscaturile nebunaticelor “bule”din sampanie, sau starea placut euforica de dupa primul pahar, totul reprezinta fascinatie vizuala si senzoriala pentru femeie. Adevarul este ca vinul tinde spre perfectiune fiind incadrat la arta pura,arta care este parte din fiinta gingaselor creaturi.
Spirit sensibil si romantic,femeia este prima care traieste bucuria sau suferinta launtrica din spatele povestilor lumii vinului, sau legendelor artei degustarii. Ce femeie nu ar fi topita, cand l-ar vedea pe James Bond, ducand numai pentru o secunda paharul de vin rosu la nas, apoi cu importanta in glas si mima de cunoscator ar exclama: Bacanta Merlot 2009 de la Crama Garboiu, de exemplu? Nu aceste momente mistice pot umple de bucurie sufletul neprihanit al unei femei?
Dar, daca tot James Bond ar spune ca acest Bacanta Merlot 2009 te imbie cu aromele fructelor de padure imbracate in haina usoara de vanilie? Ca este un vin echilibrat, cu aciditate cat ii trebuie si un final lung cu gust de ciocolata cu visine? Sau, ca este un vin care-ti lasa o senzatie de prospetime, eleganta si o catifelare placuta a gustului.
Deci, ce ziceti ca ar face imediat femeia in aceasta situatie?
Eu cred ca nu ar rezista tentatiei de a cumpara si desface o sticla chiar in acest moment! Nu singura ,bineinteles, ci alaturi de cate un James Bond mioritic, enigmatic si frumos, bland, dar puternic si protector precum cel din poveste. Dar, eu acum va las, ca vad la poarta, doua muze nu una, cu cate o sticla de Bacanta in mana…
Bogdan
Mai multe
.
.
Comentarii recente