Guidalberto, pe verticala
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Deși hotărâsem ca după 2 zile de jurizare la Premiile de Excelenta Vinul.ro, urmate de o Gală a acelorași premii si un week-end cu o zi solicitantă la Goodwine, să o las mai moale cu degustările, 
cum am aflat de verticala de Guidalberto organizata de Vinimondo la Enotek, am decis sa nu ratez un eveniment deosebit.
—După o confirmare hipsterească a „partikiparii” la eveniment, joi am ajuns cu puțin înainte de ora oficială de începere a evenimentului. Am aflat că prezentarea vinurilor va fi făcută de Vali Ceafălău, astfel că eram pe mâini bune.
—Conform „bunei” tradiții românești, dacă nu se întârzie cel puțin 30 de minute față de ora oficială nu se poate, dar totuși Vali a decis că la 80% 
prezență putem demara evenimentul, astfel că paharele convenționale tip ISO (de concurs) au început să primească lichidele mult așteptate. În fața fiecărui participant erau 6 pahare pentru fiecare an al verticalei (2009-2014).
—Vali ne-a prezentat o scurtă istorie a producătorului Tenuta San Guido, din care am reținut că actualul proprietar, marchizul Nicolo Incisa della Rocchetta, a fost inspirat de stră-stră bunicul său Guidalberto della Gherardesca (un pionier al agriculturii în sec. XIX din Bolgheri) când s-a decis în anul 2000 să creeze acest vin. Realizat din 60% Cabernet Sauvignon și 40 % Merlot, vinul doi al cramei (primul fiind celebrul Sassicaia)
, a fost gândit nu ca un „monstru” super extractiv (cum se preferă în general), ci ca unul din cele mai elegante vinuri supertoscane, care să fie mai rapid gata de băut (fără a mai aștepta 6 ani ca în cazul Sassicaia), dar care să arate și potențialul Merlot-ului neutilizat în zonă până atunci (Cabernetul avea totuși 36 ani de „”existență” pe tărâmul Sangiovese-ului atotstăpânitor).
—Urmând sfatul gazdei noastre, am început degustarea cu ediția 2009, despre care am aflat că provine dintr-un an considerat ca bun în Peninsulă, comparabil cu 2007, 
an de referință pentru acest vin. Mie mi s-a părut (normal) cam cel mai așezat vin din degustare, complex, fruct copt, tanini eleganti, culoare mai evoluată decât la cele care vor urma.
—2010 a fost oglinda perfectă a unui an rece, cu o astringență destul de evidentă, deși vinul nu era rău, dar probabil Cabernet Sauvignon-ul nu a reușit să se coacă complet, notele ușor ierboase fiind evidente.
—În schimb 2011 a profitat de vara secetoasă si de apa acumulată în sol pe timpul iernii, vinul 
fiind cel mai apreciat la degustare dar și cu un mare potențial de învechire datorat acidității proaspete și taninilor fermi.
—2012 a fost un an slab cantitativ din cauza brizei reci din perioada înfloririi și cred ca a fost vinul peste care am trecut de mai multe ori, dar care nu a ieșit cu nimic în față, deși nici defecte nu i-am găsit, dar pur și simplu, pentru mine, nu l-a avut pe acel vino-ncoa.
—De departe cel mai cameleonic vin a fost ediția 2013, care deși neimpresionant la început, cu note minerale, de cremene care acopereau cam tot, treptat a dezvăluit straturi elegante de fructe, tanini echilibrați, aciditate mediu+ și un postgust surprinzător de lung.
—Ediția 2014 nu promitea prea multe datorita anului extrem de ploios, plus că era și cel mai tânăr. Culoarea cea mai deosebita a verticalei (rubinie), anticipa un vin mai subțire, dar totuși nu a fost chiar dezamăgitor, deși aciditatea (un pic prea) ridicată și notele ierboase l-au plasat la coada clasamentului acestei seri (în opinia mea).
—Foarte interesant a fost că Vali a propus să degustăm vinurile și dintr-un alt tip de pahar: Riedel 001…sau paharul proiectat pentru toate tipurile de vin (alb, roșu….și chiar spumant )! Deși eram sceptic, vinurile au câștigat 2-3 puncte în plus, paharul influențând în mod clar percepția și evident evaluarea finală a fiecărui vin în parte. Și părerea a fost generală printre cei prezenți!
—O seară deosebită, cu vinuri interesante cu care nu te întâlnești prea des în viață, într-o locație atrăgătoare atât din punct de vedere a ofertei generoase de vinuri (la pahar sau sticlă), cat și a meniului (schimbat săptămânal), preparatele fiind pregătite la vedere (și acum sunt cu gândul la papardelele cu ragu de mistreț sau la vita wagyu cu cartofi copți). Life’s wonderful, sometimes!
Prokupac Day – un exemplu de promovare
eȘ—În perioada 12-16 Octombrie, în Serbia, s-a aniversat Prokupac Day – un soi, prin care sârbii își pun mari speranțe de promovarea și recunoaștere ca țară viticolă. 
Cam ce încercăm noi să facem cu feteasca neagră, dar nu mai începem odată…
—Și pentru că inițiatorul a fost Tomislav Ivanovic – cunoscut la noi mai ales pentru participările ca jurat la IWCB în ultimii doi ani, cel mai premiat blogger de vin din zona balcanică și persoana care face parte din nucleul activ al comunitatii #winelover, fiind prieteni, desigur, am răspuns invitației. Tomi a primit sprijinul apropiaților săi: Igor Lukovic pentru organizare și al lui Dusan Jelic pe zona de social media, dar și din partea cramelor, astfel încât un mare grup de wine enthusiasts de peste mări și țări au venit sa cunoască mai bine ce vinuri 
se fac în Serbia, cum, in ce zone si sa se informeze de la sursă. Autori de cărți de travel, wine & food, master of wine, bloggeri de vin, oameni din industrie… toți au venit la chemarea sa, populând hotelurile, restaurantele și winebarurile din Belgrad.
—În prima seară, fiind BYOB, restaurantul Steak and Wine a fost rezervat exclusiv pentru noi, mai mult de 40 de #wineloveri din Singapore, Romania, S.U.A., Italia, Elvetia, Olanda, Ungaria, Spania ,Germania , Franta, Georgia, Brazilia, Polonia, Marea Britanie, și unde cei 11 români prezenți au adus fiecare câte un vin reprezentativ, 
mai toate fiind din soiurile noastre. Negru și Fetești din Drăgășani, Batoș și Panciu, busuioacă și tămâioasă din Cotnari, blenduri cu fetească, spumante, toate fiind foarte bine primite și apreciate, iar noi ne-am bucurat de vinurile aduse de ceilalți. Vinurile bune, atmosfera caldă, dar mai ales revederea cu prieteni vechi a transformat seara într-o întâlnire precum a unei mari familii. Doar șarba era destinată lui Tomi, care știam că e fan.
—
Ne-am bucurat de ea doar pe repede înainte, pentru că a doua zi, chiar de la 7 dimineața, în celălalt capăt al orașului, urma să călărim un bus până în regiunea Negotin, zona sârbă a vinurilor roșii, a tamjanikăi și chiar a gamay-ului, dar și triunghiul granițelor Serbia, Bulgaria și România. Abia de-aici a început partea frumoasă… o croazieră pe Dunăre în amonte, servind vinurile zonei alături de un prânz de nerefuzat. Îmi doream demult să văd Cazanele Dunărene și m-am mândrit cu frumusețile malului românesc. Când ghidul șalupei dădea explicații despre Traian și latinitate și când am ajuns în dreptul monumentului lui Decebal – ultimul rege dac, toți ceilalți participanți începeau să fixeze cu 
o amicală invidie figura unui coleg din România, nu ai cum să nu te simți special. Întotdeauna am să susțin că prin ochii unui străin, România e mult mai frumoasă…
—În ziua următoare, în cadrul Prokupac Conference, trei masterclass-uri de Procupak în prezentările lui Igor Lukovic, Tomislav Ivanovic și Caroline Gilby. Aici trebuie să menționez faptul că prietena vinurilor din Balcani – Caroline ne-a dat un pont, prezentând și schema 
pașilor exportului de vinuri către U.K. pe înțelesul fiecărui producător din zonă, dând și hinturi pentru cei care pricep mai greu. Trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost ușor cu atâtea vinuri roșii, dar revederea cu Kosta Botunjac (cu care mă știam de la DWCC Montreux) a fost ca un pansament – Kosta fiind un Guru al vinurilor din regiunea Zupa. Am povestit, am rememorat și, evident, am făcut un schimb: iau prokupac pe un blend cu fetească neagră… ca 
pe vremuri, când duceai ciorapi și luai țigări VEK.
—Seara am avut parte de Prokupac Salon și Prokuac Party în unele din cele mai pitorești zone ale Belgradului – Skadarska street, loc unde am cunoscut, pe lângă multe vinuri noi, ziariști, enologi, pasionați de vin și cele mai frumoase femei din Belgrad: Dusanka si Emiljia. Și ele pasionate de vinuri.
—Ați fost în Šumadija? Aici e partea centrală a Serbiei, iar vinurile respiră alt aer. Zona, terroir-ul, dar mai ales investițiile și stilul de vinificare sunt mai aproape de zona modernă a vinurilor. Cramele Alexandrovic și Despotika – gazdele noaste pentru degustări – sunt cele care 
vin nu numai cu tradiție, ci și cu modernism. Sauvignon sută la sută New Zeeland sau Morava și Prokupac sunt extrem de reușite. În aceeași zonă te poți îndrăgosti de Marselan sau Chardonnay în toate stilurile, cât și de vinurile regiunii Tri Morave. Aproape că n-a fost vizitator să nu plece cu câte un vin de la standuri. Da, recunosc… pentru vinul Morava – soi local, am o slăbiciune încă de 2 ani, când am vizitat BeoWine, iar de la IWCB anul acesta a plecat acasă cu o medalie de aur (lucru cu care Veselin – patronul cramei. se mândrea). Tot de-aici mi-am cumparat aceste 3 sticle.
—Seara de 15 octombrie, ne-am pus toți la papioane, tocuri și ne-am dat cu ștaif, pentru că urma Gala Dinner la Square Nine. 
Un hotel frumos cu un restaurant a carei cină ne-a impresionat. Aici alte vinuri, alte crame, speach-uri, multe živeli și multe mulțumiri pentru găzduire, dar nu fără a organiza o răpire a lui Luiz Alberto, video pe care am și filmat-o!
—În dimineața de luni, la cel mai frumos magazin din Belgrad – Enoteka Fino Vino, am degustat in prezența enologilor vinuri mai speciale din regiuea Fruska Gora – nordul Serbiei, în zona graniței cu Croația și Ungaria. Regiune unde găsești furmint, se experimetează orange wine, dar mai ales cele organice și vinurile bio. Aici mi-am luat la revedere de la prieteni și organizatori, 
pentru că mai aveam de degustat vinuri și-acasă, dar mai ales de organizat Oltenia Wine Tour și #winelover wine party în București.
—Vă aștept pe 21 noiembrie și mai povestim și de vinuri sârbești.
RaSto
articol publicat in ultimul numar al revistei Vinul.ro
Mai multeConcurs!
Îți place vinul?
Răspunde corect la urmatoarea întrebare și poți câștiga una din cele 3 invitații la a 20-a ediție a GoodWine.
In plus, locul 1 primește și o sticlă de vin surpriză la standul Tohani.
Întrebare: Din ce soiuri este făcut vinul Cuvee Nicolae Alb 2016?
https://www.tohaniromania.com/cuvees/
Răspunde până joi, ora 21.oo, comentând mai jos, ca să afăm cei 3 caștigători ai invitațiilor.
Succes!
Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 10 Mâncare de castraveți murați
—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Gorjenii, înfrigurați, grăbiți și practici pun în aceeași cratiță și carnea și murăturile, că doar tot acolo merg, și merg mai bine fierbinți toate.
1 pahar de bulion roșii / 3 cepe / 2 linguri de untură / 1 creangă cimbru uscat /mărar uscat iarna și verde vara / 1 kg castraveți murați (în saramură)/ 1 kg carne (porc, mânzat sau oaie)/ piper.
Ceapa se toacă peștișori și se pune la călit în grăsime. 
Când s-a muiat, se adaugă carnea,să se rumenească. Când a prins coajă, se stinge cu apă caldă și se lasă să fiarbă 1 jumătate de oră. Castraveții de taine îmbucături. Se spală, să nu fie prea sărați și se pun in mâncare, cu piper și cimbru. Dacă s-a muiat nițel, se toarnă și bulionul și după încă 1 jumătate de oră mâncărica e gata, se presară mărarul.
Acrișoară și plăcută, proaspătă iarna și răcoroasă vara, tocănița se potrivește, paradoxal, cu un vin demise, cu o Fetească Albă sau un Sauvigno Blanc, esențe nobile, fine, armonioase, ce reușesc remarcabil pe plaiurile Dealului Mare, la Boldești sau Cricov.
—Ei bine, față de rețeta maestrului, nu m-am abătut mult, în sensul că am ales cărnița de vită. Oricum, toată construcția e o mare noutate pentu mine. N-am mâncat nici în copilărie așa ceva, deși castraveții murați
în saramură îmi plac mult, dar alături, ca salată, lângă carne. Referitor la rețetă, totul a decurs conform planului, iar mirosul aburind îmi dădea speranțe că iese ceva comestibil. Din păcate, n-am avut cum să-i fac pe plac maestrului în ceea ce privește vinul, pentru că vin demiscec în beciul meu n-am avut (cred) niciodată. Am dat de-o fetească albă, dar nici vorbă sa fe din Dealu Mare, ci tocmai de la Batoș. O fetească Liliac 2016.
—Am deschis sticla fiind foarte rece, așa că am mai așteptat 5-10 minute după vin și după mâncarea aburindă în caston. 
Bună mâncare, ce să zic!? Cărniță slabă, sos și acreală de la castraveții murați din plin. Feteasca albă deși e un vin sec, s-a comportat bine, pentru că-i bănuiesc un rest de zahăr în spre 2,5 g/l (poate). Avea dreptate maestul, că un vin alb prea sec ar fi dăunat la tocănița de castraveți. Dar până acolo, trebuie spus că feteasca albă de Batoș e un vin zvelt, suplu, cu un parfum plăcut și caracteristic feteștii albe, având arome de iarbă cosită, fructe albe copate și cu o aciditate ridicată, că așa cum îi stă bine vin unui alb transilvănean, iar alcoolul așezat cu binișor și potrivit… 13% vol. alcool, adică perfect integrat.
—Ce-a fost la gura noastră mai gru de descris, așa că mă rezum la cele de mai sus și vă îndemn să încecați și voi.
—Poftă bună,
—RaSto
.
.
Comentarii recente