Un Master of Wine si un Masterclass cu Rioja
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Pe la mijlocul saptamanii luminate (imediat dupa Paste) am fost la o prezentare de vinuri din Rioja facuta de Frank Smulders -Master of Wine – specializat in vinuri spaniole. Am reusit sa ma inscriu, desi evenimentul a fost destul de discret anuntat si numarul de locuri limitat.
—-Trec repede peste obisnuita intarziere tipic romaneasca si a unor probleme de conectare pentru proiectie si ajungem la miez.
—-
Prezentarea a fost pe gustul meu: scurta, concisa si atingand puctele importante. Un mic istoric al regiunii Rioja (familii de viticultori, cramele importante). Apoi, o prezentare de soluri dominante, elemente de climat specifice regiunilor principale (Rioja Alta, Baja si Alavesa) si s-a incheiat cu principalele soiuri de struguri albi si (mai ales) negri din zona.
—-Degustarea propriu-zisa a debutat cu o Cava atipica, de la Bodegas Bilbainas si anume Viña Pomal Blanc de Noirs Reserva 2013, realizata 100 % din Garnacha Tinta. Nasul este dominat de fine arome de paine proaspata si citrice. In gust mere verzi si citrice. Un spumant foarte fresh, echilibrat si extrem de placut.
—-Am continuat cu un Sierra Cantabria Rosado 2013, un roze din Tempranillo, Garnacha si Viura, care au fost macerate impreuna timp de 4 zile. O culoare somon cu o usoara tenta orange (totusi am o rezerva asupra nuantelor lumina nefiind cea mai buna pentru evaluare). Un nas destul de retinut, cu note de citrice (grapefruit). In gust pe langa grapefruit apar timide si capsunicile. Aciditate medie, dar postgustul destul de lung mai salveaza un vin care cred ca este usor pe panta descendenta si care sigur ar fi fost favorizat de o temperatura de servire mai scazuta.
—-Urmatorul vin a fost Remirez de Ganuza Blanco 2014, obtinut in principal din soiul Viura (cunoscut si sub numele de Macabeo, soi intens folosit la Cava catalana). O crama cu metode atipice, folosirea doar a jumatatii superioare a ciorchinilor- asa numitii „umeri”-fiind un singur exemplu. Vinul de fata desi in nas nu parea atat de evident, este destul de intens baricat (de aceea a si fost servit dupa vinul roze). In nas se simt usoare note citrice si florale. In gust pere si vagi note citrice. Corpolent, cu o aciditate medie si un postgust destul de persistent (dar din ce in ce mai dominat de vanilie cu cat se incalzea in pahar), poate fi inclus mai degraba in categoria vinurilor de gastronomie decat a vinurilor fresh , de terasa.
—-Primul rosu al serii a vrut sa scoata si mai bine in evidenta urmatoarele vinuri serioase ale serii. Este vorba de Artuke 2015, produs de Bodegas Artuke. Un vin obtinut prin macerare carbonica din Tempranillo (95%) si Viura (5%). Foarte tanar, cu 13,5% alcool, cu o culoare purpurie, note lactice, fructate, bubble gum. Un vin lejer, de consum curent la nunti/botezuri/ cumetrii in mediul rural.
—-Seria vinurilor rosii cu care se mandreste Rioja, a fost deschisa de Sela 2012 de la crama Roda. Realizat din Tempranillo (95%) Graciano (3%) si Garnacha (2%), debuteaza cu un nas dominat de fructe negre coapte si unele note usor balsamice. In gust fructelor li se alatura un pic de ciocolata neagra. Aciditate medie, taninuri destul de astringente si un alcool de 14% perfect integrat. Un vin destul de OK, dar parca are o cadere pe final, lasand o senzatie de vin subtirel.
—-Am continuat cu Marqués de Vargas Reserva 2010, realizat din Mazuela, Garnacha Tinta, Tempranillo si alte soiuri rosii (Frank Smulders banuia si un pic de Cabernet Sauvignon). 
A fost un vin destul de ciudat. Cu un nas net superior precedentului (piele, visine), s-a dovedit un vin foarte concentrat, corpolent, cu taninuri medii, deloc astringente, dar care a pacatuit un pic cu o aciditate cam joasa, un alcool (14 %) cam arzator si cu unele usoare note ierboase pe final.
—-Un vin mult mai bun mi s-a parut Remelluri Reserva 2010, realizat din Tempranillo, Malvasía, Garnacha Tinta, Graciano si Viura. Cu un alcool (13,5 %) perfect integrat, cu nas de cafea si fructe negre. In gust fructele sunt acompaniate de ciocolata neagra si ceva condimente. Taninuri ferme, aciditate medie+, este un vin fin, elegant, perfect echilibrat, cu un post gust insa doar mediu dupa mine (Tim Atkin l-a vazut mai lung si i-a dat 96 pct !).
—-Penultimul vin al serii a fost Remirez de Ganuza Reserva 2008, obtinut din 85% Tempranillo, 10% Graciano si 5% Viura si Malvasía. Un vin cu arome de fructe negre, corpolent, cu un alcool (14,5%) insezizabil, aciditate medie si tanini catifelati. Postgustul lung scoate in evidenta valoarea acestui vin.
—-Cireasa de pe tort a fost Rioja Alta 904 Gran Reserva 2001. Cu numai 12,5 % alcool, in nas prezinta note de piele, fructe negre coapte, note balsamice si usor licorice. 
Gustul este fabulos, aciditatea incredibila pentru un vin de 15 ani, taninurile rotunde si catifelate, iar postgustul…….”intemporal”. De departe vinul serii si desi a fost acuzat de multa „generozitate” fata de vinurile spaniole, Parker cu cele 96 pct. cred ca de data aceasta nu a exagerat.
O seara cu vinuri deosebite prezentate impecabil de un adevarat profesionist. Mai vreau !
—-
Divinitas. De Paște
—-Feteasca neagră de la Intervitt am mai gustat-o. La crama din Viile Sudului în vara, dar și la Premiile de Excelență Vinul.ro din toamna anului trecut. Atunci avea o etichetă albastră. 
Mi-a plăcut de fiecare dată, dar ca a doua zi de Paște, parcă, niciodată.
—-În acest frumos noiembrie de inceput de lună mai, feteasca de la Dunăre s-a scurs brusc și vesel odată cu ce-a mai rămas din drob și restul bunătățurilor.
—-Are acele arome plăcute pe care eu mi le doresc de la o fetească neagră- prune, chiar prune uscate. Chiar dacă e mult mai robustă și curge mai gros, după primele două guri ajungi la concluzia că un pic de aer îi face și mai bine. De abia atunci se dezvoltă cum trebuie și apar și aromele de vișine, dar mai ales de cireșe amare. Izul de vanilie din lemn e prezent tot timpul, dar îmbracă frumușel alcoolul (de 13.5%) și dă rotunjime și eleganță, domolind taninii.
—-Cu post gust ușor dulceag, dar plăcut, feteasca neagră se cocoață la ++7 papioane, ajungând la concluzia că divinitatea a fost prin preajmă zilele astea.
—-Cu bine,
—-RaSto
De pe malul stang al Oltului . Cramposie de Cepari
—-La inceputul saptamanii am fost la Slatina.
—-
Am avut ocazia sa ajung la magazinul Cramei Cepari si sa cumpar cu 35 de lei cramposia din ultimul an de recolta.
—-Ieri, dupa a treia zi de Good Wine si dupa o caldura venita prea devreme, l-am deschis spre seara si iata ce am gasit: arome florale, fân cosit, dar si o tenta de tabac!! Cu cat ai rabdare mai multa, iti spune si mai multe. E un vin sec, ce incepe placut, notele din nas confirmand si ele pe cele din gust. Usor mineral, cu foarte bun echilibru intre aciditate si alcool (13.2%). Are un post gust mediu si la 7 papioane/8 cred ca va fi un success pentru caldurile care se anunta. Atentie, producatorul a anuntat doar 5700 de sticle, deci… Astept ca producatorul sa introduca noile informatii pe site-ul sau si sunt tare curios unde il pot gasi in Bucuresti.
—-RaSto
Albariño. Din Galicia pe malul stâng… al Prutului
—-
Și se facea ca intr-un dialog pe Facebook, cu Andei Cibotaru despre vinurile noi din R. Moldova, cineva vede conversatia, iar la foarte scurt timp primesc drept mostra pentru degustare noul Albariño facut la F’autor.
—-M-am bucurat sa descopar un vin dintr-un soi pe care-l gasesti tocmai la capatul extem (de vest) al Europei. Uite că acum, pe o suprafață de aproape 2,5 hectare il putem gasi si langa Prut. Pe partea cealalta, dar tot e mai aproape.
—-Pentru inceput remarc sticla frumoasa, de tip nou in panoplia producatorului si o eticheta total diferita de restul gamelor. Vinul este 100% albariño. In timp ce deschideam sticla, eram atent cu celalalt ochi la garnitura colorata a crevetilor ce aveau sa asocieze vinul.
—-Culoare tipica pentru soi, galbior cu bataie spre verde. Nas de primavara, nu foarte pronuntat, cu arome de fan si flori albe, care in prima faza te duce spre o feteasca alba. 
Cu cat ai mai multa rabdare si zoresti rotirea paharului, incepe sa se schimbe si apar note noi. Prima senzatie in gust pare si ea destul de neutral, dar si aici trebuie sa ai rabdare. Se dezvolta iz de iarba cosita, caise verzi, mult mar verde la care se adauga o aciditate mare. Vinul e extrrem de vioi, de proaspat si exact cum trebuie sa fie un albariño/alvarinho iberic. In ciuda celor 13.4% vol. alcool, necaracteristic celor facute sub emblema Vinho Verde, vinul e echilibrat. Are ceva mineralitate, iar postgustul e mediu, lasand acea amprenta de amarui-acrisor, ceea ce il face imbietor, prietenos si purtator de -7 papioane/8.
—-
Vara da semne ca se grabeste si un asemenea vin, inconjurat de mancaruri usoare, poate fi un agreabil insotitor pe terase, pe plaje, dar mai ales in serile lungi de povesti fotbalistice. Sper ca in curand sa poata fi gasit si pe piata noastra, nu numai aici. Și nu uitati ca vara incepe cu un turneu final European, iar Tata Puiu si-a pus la încărcat toate iconițele.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
Comentarii recente