Posts by RaSto

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1: FIORDUVA

Scris la 2 iunie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1 : “FIORDUVA”
—Am aflat despre Marisa Cuomo si vinurile ei in vara anului 2015 cand am petrecut o noapte in Agerola, in varful muntelui, pe Coasta Amalfitana, la sud de Napoli. Cautam vinuri din soiuri antice si “vânam” viile nealtoite pe radacini americane, intr-un cuvant… prefiloxerice. Am gustat niste vinuri locale si cineva mi-a recomandat “FIORDUVA”.
—Nu mai auzisem de acest vin. Entuziasmat ca m-a surprins cu ceva nou, cel care mi-a recomandat FIORDUVA (tot un iubitor de vinuri, un cunoscut sportiv local care a deschis un hotel si un restaurant in urbea natala, Agerola) a inceput sa imi povesteasca cat de bun este acest vin, ca este “mandria” regiunii si toti cei care fac vinuri pe Coasta Amalfitana se uita la acest vin cu respect si il considera “port drapelul” vinurilor din regiune. Mi-a spus ca este un vin alb… What?! Cum eu eram un bautor de vin rosu, am fost destul de rezervat. Totusi, (ma tot gandeam ce vin poate sa fie de il lauda toata concurenta), am cautat pe internet si am facut o rezervare pentru o degustare. Degustarile se fac peste drum de crama, la Hotel Bacco (Bachus italian) din Furore. A doua zi la pranz m-am prezentat la “treaba”. Hotelul Bacco este fabulos amplasat cu o vedere superba asupra fiordului Furore si a unei bune parti din Coasta Amalfitana. Pe terasa deschisa am inceput degustarea vinurilor cramei asociate fiecare cu un fel de mancare.
—Bucataria Bacco este o bucatarie fantastica cu retete stravechi pastrate in familie de multe generatii. Restaurantul lor este o aparitie obisnuita in Ghidul Michelin. “Mare e Monti”, “Vini Estremi”, aceste expresii insemnand mare si munte in acelasi timp, vinuri din struguri crescuti in conditii extreme, toate acestea iti vin in minte cand ajungi acolo inca dinainte sa gusti vinurile.
—Astazi voi vorbi doar despre Fiorduva, despre restul vinurilor, despre vizita in crama sapata in roca vulcanica/tufo (intr-un loc ce apartine patrimoniului mondial UNESCO) si despre bucatele locale transformate in arta.. in curand, cu ingaduinta publicului cititor.
—Fiorduva, un asamblaj din 3 soiuri prefiloxerice : Fenile, Ginestra si Ripoli. Strugurii sunt crescuti in pergole pe terase situate pe versantul sudic la altitudini cuprinse intre 300 si 550 metri peste nivelul marii, si culesi (manual bineinteles) in ultima parte a lunii Octombrie. O mare parte din vita de vie isi pastreaza radacinile prefiloxerice, cele mai batrane exemplare fiind estimate la 140-150 de ani. Nici cele mai tinere nu sunt altoite pe radacini americane, din simplul motiv ca filoxera nu a ajuns pe aici. Culoarea vinului este un galben stralucitor care, chiar si pe inserat, emana parca stralucirea soarelui. Vinul este onctuos, lasand urme serioase pe pahar. Nasul este parfumat cu flori albe, miere, nuca de cocos si vanilie. Te-ai astepta la un vin dulce, de desert. Surpriza! In gust se simte mierea din flori de lamai si portocali, vanilia, miezul de nuca, dar este totul perfect echilibrat de aciditate care se simte sub forma sucului de lime proaspat stors intr-un pahar de cremene si un praf de sare de mare ce raman in postgust minute intregi. Un vin de meditatie, la munte si in acelasi timp pe malul marii.

Festivalul de vinuri RO-Wine

Scris la 26 mai 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Prima editie RoWine (The Wine Festival of Romania) s-a desfasurat week-end-ul trecut la Fratelli Studios, pe malul lacului Tei, o zona cu o mare concentrare de cluburi exclusiviste, dar poate nu atat de usor accesibilă.
—-In ciuda unor campanii vehemente initiate pe o retea de socializare de persoane care se cred miezul din dodoașca vinului (cu sustinerea in blind de catre câțiva cu orgolii lezate) indreptate in special asupra organizatorului, Marinela V. Ardelean, evenimentul s-a bucurat de o prezenta numeroasa a producatorilor romani importanti (32), dar si cu nu mai putin de 28 de participanti de afara (Argentina, Bulgaria, Elvetia, Franta, Italia, Republica Moldova).
—-Au existat doua tipuri de bilete de acces la festival: biletul standard de 100 de lei si biletul VIP de 250 de lei  (care a inclus accesul suplimentar la o selectie de vinuri cu o vechime de peste 10 ani, care aproape ca nu mai sunt disponibile la vanzare). In consecinta au fost practic doua săli distincte în care s-au făcut degustarile: cea mai mare, unde erau standurile tuturor producatorilor participanti si a doua in care se aflau vinurile exclusiviste si unde se putea lua si masa. Ideea separarii celor doua sali de degustare a fost una foarte buna, nepunand producatorii in situatia delicate de a ii explica unui vizitator ca ‘’nu are voie’’ sa deguste o anumita eticheta deoarece biletul achizitionat nu o include.
—Spatiul ales pentru cei 60 de producatori a fost foarte potrivit si aerisit, neexistand niciun moment senzatia de sufocare datorita apropierii standurilor. Organizatorii au ales o solutie interesanta, toate standurile (din lemn si alte materiale de buna calitate ) fiind identice, astfel încat cramele mai mici s-au aflat la egalitate cu cele mult mai potente din punct de vedere financiar. Or fi mustăcit unele orgolii, dar era clar de la inceput ca aceasta varianta nu putea multumi pe toata lumea. Ca sa carcotesc un pic (desi si unii producatori au semnalat acest aspect), poate ca ar trebui ca albul sa fie culoarea dominanta (corelata cu o lumina artificiala mai adecvata), astfel incat sa permita o evaluare cat mai corecta a culorii vinurilor. Pe dealta parte, coborârea spoturilor pe fiecare stand, punea în valoare reprezentanții producătorilor și făcând din fiecare vin o mică vedeta.
—-Sentimentul de egalitate a persistat, numarul de etichete fiind limitat la maxim 5 (desi parca am vazut ca unii nu prea au respectat regula, aducand chiar 7-10 vinuri diferite), selectia fiind astfel destul de riguroasa, toti producatorii venind cu cele mai bune vinuri. Cu toate acestea cred ca nici 3 zile nu erau suficiente pentru a trece prin toate vinurile expuse.
—-Un lucru bun si extrem de practic a fost posibilitatea schimbarii paharelor la standuri, ca să nu fie nevoie de clătirea permanentă a acestora (desi existau carafe cu apa la fiecare stand). De asemenea, de un mare succes s-a bucurat microstand-ul unui producator de paine, acesta terminand „probele” cu mult inaintea producatorilor de vin! .
—-Salonul VIP, mult mai linistit, avea mai degraba un aer de club, cu doua baruri: unul unde erau aliniate vinurile de colectie si spumantele de la 9 case din zona Champagne si altul unde erau paharele de schimb (cu o clasa peste cele din salonul standard), apa si unde se puteau servi unele platouri cu branzeturi si carnuri. Bineinteles ca erau si mese si canapele unde se puteau degusta in bune conditii vinurile alese. Si aici parca se simtea nevoia unei iluminari mai intense.
—-Aam Am insistat in principal asupra vinurilor rosii noi, nedegustate pana acum , insa am incercat si cateva albe si rose-uri si am avut si unele reintalniri…de aprofundare J .
—-Primul contact a fost cu vinurile cramei bulgare Katarzyna unde am remarcat un rose din Merlot (Le Rose 2015).
—-Crama Cepari  a venit cu 3 vinuri rosii destul de reusite (un Negru de Dragasani tanar -2014- dar abordabil inca de pe acum, un Cabernet Sauvignon 2013 si un asamblaj Cabernet Sauvignon cu Merlot care este mandria cramei).Au primit felicitări, însă, și pentru Cramposia și Rozeul din 2015.
—-Crama Vitis a venit cu doar doua vinuri din gama Aristrocrat (imbuteliate la Halewood…fiind disponibile prin reteaua Winery Outlet), eu remarcand Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec si Feteasca Neagra foarte proaspata, cu un corp mediu, aciditate buna, arome foarte placute de fructe negre si note florale, de violete.
—-La Salina a aratat o noua expresie de Sauvignon Blanc, elegant, cu aciditate ridicata, vegetal, avand o mare tipicitate de soi si un gust echilibrat. Rose-ul 2015 era si el placut, fructat, cu o intensitate a aromelor si o expresivitate mai bune decat anul anterior.
—-Balla Geza m-a fascinat cu Cadarca 2012 si Cabernet Franc-ul 2011 (ambele din gama Stonewine), dar cireasa de pe tort a fost Cuvee Aradinum. Juicy Clarus din mustoasa n-a trecut nici el neobservat.
—-Vecinii din Minis, cei de la crama Elite Wine au avut curaj aducand la targ vinuri din 2006-2007, dar care s-au prezentat surprinzator de bine, mai ales ca erau realizate cu o tehnologie destul de invechita, dar vechimea viilor (28 ani) si-a spus cuvantul.
—-Clos de Colombes a avut doua vinuri care m-au impresionat in mod deosebit: Omulet de Lemn si Cuvee Renaissance Syrah. Albele… și ele la înălțime – Sauvignon-ul si Viognier-ul.
—-La Petro Vaselo m-am reintalnit cu Ovas 2011. Si mi s-a parut din nou excelent! De Ovas 2009 incercat printre VIP-uri nu mai amintesc, ca ma apuca plansul ca nu se mai gaseste.
—-La Davino m-am izbit de unele vinuri cu care as vrea sa ma reintalnesc peste minim 3 ani (Monogram 2013, Domaine Ceptura Rouge  si Flamboyant 2012), cam la toate, bandu-le, avand un sentiment de pruncucidere (ceva mai putin poate la Monogram 2013).
—-La Vinarte am incercat doar Prince Mircea 2012 si Prince Matei 2010, ambele foarte reusite.
—-Apogeum-ul  (anul II) de la Domeniile Tohani cred ca mai trebuie sa stea un pic, fiind parca sub prima versiune. Noutatea: spumantul roze!
—-Trecand la straini, am remarcat la italienii de la Crama Castello di Neive(zona Langhe, Piemont) doua Barbaresco din 2012: Santo Stefano si Gallina (intre 23-27 euro).
—-Cordano a punctat cu doua Montelpuciano D’Abruzzo: Trinita 2010 (in jur de 15 euro) si cu magnificul Santinumi Riserva 2009 (cam 27 euro).
—-Costaripa din Lombardia a adus vinuri rosii lejere, bazate pe soiul Groppello, unul mai tinerel si de cursa lunga- Campostarne-  si altul ceva mai viguros Maim 2011.
—-Crama Gattavecchi din Montelpuciano a venit cu multe minunatii, dar amintesc  doar unul (care mi s-a parut vinul targului): Poggio alla Sala – Il Torino 2004 (selectat din miniverticala 2003-2005…din salonul VIP).
—-Argentinienii de la Bodega Mauricio Lorca au avut doua super vinuri: Gran Lorca Poetico Petit Verdot 2009 si (special guest star) Inspirado Blend 2009, un vin fabulos.
—-Pe cei de la Bodega Enrique Foster i-am remarcat in salonul VIP cu un incitant Malbec  Edicion Limitada 2009.
—-Francezii de la Chateau Sainte Marguerite m-au vrajit cu un roze tipic Provence: Cuvee Symphonie Rose 2015 din Grenache si Cinsault (din vii de 80 de ani!)
—-Château la Verriere puncteaza cu tripleta alb, rose si rosu, toate placute, lejere, de cursa lunga. Revenirea “păsăricii” fiind, deja, remarcată.
—-Foss Marai cu un spumant tip Prossecco (nu il puteau numi Prossecco deoarece strugurii proveneau din alta zona ce nu era cuprinsa in cadrul DOC-ului plus ca si soiul era altul) din Pinot Grigio foarte parfumat, cu arome intense de mar verde si note florale, gust intens si postgust destul de lung.
—-La bulgarii de la Eduardo Miroglio m-am aruncat asupra lui Soli Invicto 2010, dar ori eram spre final si obosisem, ori l-am speriat, fiindca mi s-a parut cam retinut in exprimare, nefiind prea impresionant.
—-In concluzie pot spune ca targul a fost mult mai selectiv decat cele organizate la noi pana acum, atat din punct de vedere al publicului cat si al vinurilor. Practic am avut parte de o concentrare mare de vinuri bune si foarte bune si acest aspect este cel mai important. Normal mai sunt unele aspecte de remediat (inclusiv o publicitate si chiar o transparenta mai mare ar fi de dorit la editia viitoare).
—-Felicitari ideii, proiectului, susținătorilor, Marinelei si asteptam cu interes editia a doua a Ro-Wine!
Bogdan D., Eleonora R., RaSto & Bogdan Caracaleanu

De la castel direct pe raft

Scris la 19 mai 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Cred că cei de la Mega Image au făcut o afacere bună alegând să pună pe raft acest vin din Orhei – Republica Moldova. Nu găsești multe fetești regale peste Prut, iar acest vin de la Chateau Vartely are șanse mari să cucerească pasionații de vinuri albe. Nas floral puternic și promițător, așa cum îi stă bine unui soi semiaromat, cu un gust in care regasesști fructe albe coapte, dar și citrice, cu tenta aproapiată de off-dry. Eu găsesc aici ca totul fiind în mare armonie și chiar dacă ce poate spune că e un vin de cursă lungă, are certe calități, fiind bine punctat (bronz la Decanter). Gustos, vioi, plăcut, prietenos și zglobiu precum recreația mare de la școală.
—-În plus, are screw-cap, bucuria ospătarilor! Un tip de vin pe care mi l-aș dori să-l găsesc la pahar pe terase la vară. +6,5 papioane și numai 21 de lei pe raft.
—-RaSto

Cronica de Revino

Scris la 17 mai 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Aparitia unui nou targ de vinuri in Bucuresti nu putea sa nu imi starneasca curiozitatea.
Desi de obicei sambata este pentru mine ziua de vizitare a targurilor de acest gen, dar week-end-ul a fost extrem de aglomerat cu vinuri roze, astfel ca la Revino am ajuns doar in a treia zi (care initial era destinata doar celor din HORECA). Astfel am ratat masterclass-urile si chiar unele vinuri care nu au mai fost disponibile la degustare in aceasta ultima zi.
—-Fata de traditionalul targ de vinuri GoodWine, ar fi de amintit in sens pozitiv (este posibil sa mai fie si alte aspecte care acum probabil ca mi-au scapat) urmatoarele: amplasare ultracentrala, mai accesibila si mai eleganta; spatiu mai luminos si care permite evaluarea culorii vinurilor la lumina naturala; participarea catorva crame premium din Romania care de ceva timp nu au mai participat la GoodWine; selectarea publicului (prin pretul mai ridicat al biletului de intrare), lucru sezizat si de reprezentantii unor crame, astfel s-a redus numarul celor doritori de vinuri rosii dulci si demidulci (desi am inteles ca au mai fost cereri); pret diferentiat al biletului in functie de ora vizitei (50 ron pana la ora 15.oo si 70 ron dupa aceasta ora); posibilitatea schimbarii rapide a paharului la standuri; standuri identice, dotate de organizatori cu frapiere, vase deversoare, sticle de apa..
—-Poate ca la editia viitoare ar fi bine sa se tina cont de: pretul mai mare al biletului de intrare (50/70 lei – in care, pe langa paharul de degustare Stolzle,  primesti in plus fata de GoodWine un pix si un carnetel pentru notele de degustare si prezentarea cramelor si a vinurilor participante). Standuri destul de mici (unele semanau cu standurile din super/hypermarket unde la doua Pepsi cumparate primesti o punga de chipsuri) si de aici un numar relativ redus de vinuri expuse (este adevarat insa ca astfel toti au venit cu creme de la creme); numar mai mic de expozanti; pretul de achizitie al vinurilor (practicat de un wineshop de la parter) ceva mai mare decat cel de la GoodWine;
—-In ceea ce priveste vinurile degustate, m-am orientat spre cele pe care nu le-am mai degustat pana acum, in principal insistand pe rose-uri si rosii seci. Am inceput cu Recas, care a venit cu 7 rose-uri din care am incercat 3 si am remarcat doua: Solo Quinta2015 si Domaine Houchart Cotes de Provence 2015. La crama Bauer mi-a placut rose-ul din Negru de Dragasani 2014 si excelenta Feteasca Neagra 2013. Avincis are un Negru de Dragasani 2012 foarte interesant.
Casa de Vinuri Cotnari are o Feteasca Neagra (Castel Vladoianu 2013) foarte buna (dar sa nu va asteptati la un vin light), dar se pare ca se mai gandesc cand va fi scos si comercializat.
Crama Carastelec m-a impresionat cu un Pinot Noir Benedict 2014 (care imi scapase la una din editiile Goodwine anterioare). Corcova a punctat cu un Cuvee Racoveanu Cabernet Sauvignon si Merlot 2011. Casa de Vinuri Stefanesti are o Feteasca Neagra 2014 lejera, placuta, de cursa lunga. Aici as mentiona un vin incercat inainte de plecare, un demidulce din Tamaioasa Romaneasca si Feteasca Alba 2015, L’Atitude, fresh si extrem de reconfortant. La acelasi stand nu m-am putut opri insa sa reincerc Amaranta Montelpuciano 2013, care nu prea mai are nevoie de prezentare. Crama Basilescu m-a suprins placut cu o Feteasca Neagra din gama Ingeri din Micul Paris 2013. Villa Vinea a venit cu un Pinot Noir Selection 2012 care mi s-a parut extrem de reusit. La crama Viile Metamorfosis mi-a placut (oarecum surpinzator) Cantus Primus Feteasca Neagra 2012 mai mult decat Cabernet-ul Sauvignon din aceeasi gama (2009). Interesant si Syrah-ul 2013 Coltul Pietrei. Negrul de Dragasani 2013 insa nu m-a impresionat sau asteptarile erau mai mari.
—-Petro Vaselo cred ca a dat vinul targului (dupa mine), Ovas 2011. Incredibil de bun. Nici Feteasca Neagra  Melgis nu este insa rea. Oprisor a avut o tripleta din 2013: Dragaica Rosie, Smerenie si Eticheta Rosie. Dupa mine doar Dragaica este de baut acum, restul promitand sa fie mult mai bune peste minim 2 ani. Interesanta si aparitia Vinorama care a avut doua spaniole din Rioja (DOCa) interesante: Baigorri Belus 2010 (70% Mazuelo, 15 % Tempranillo, 15 % Garnacha) si cu mentiune speciala Baigorri Garnacha 2012. Erau si unele albe austriece care pareau interesante dar nu le-am incercat.
—-In concluzie pot spune ca prima editie a noului targ de vinuri a fost un bun exercitiu, iar daca a fost un succes numai organizatorul si producatorii pot spune dupa ce vor trage linie, iar initiatorul “one-man-show” Alina Iancu merita felicitat pentru intregul efort. Deci, se poate!
—-Oricum denumirea targului este practic un indemn: Revino…si la anul!
—-Promit ca asa voi face.
Foto by Eleonora Rusu
—-