Vinuri de Miniș
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Săptămâna trecută am avut ocazia la Marvin Wineshop, să mă întâlnesc cu vinurile dintr-o zonă cu tradiție: podgoria Miniș.
—-Am fost întâmpinați cu un spumant extrem de reușit, pe care îl mai încercasem de câteva ori anul acesta și care de fiecare dată mi-a lăsat aceeași impresie bună: Signum. Vinificat în Ungaria din Mustoasă de Măderat, are o perlație fină și persistentă, o ușoară tentă de biscuiți, extrem de fresh și de plăcut chiar și când se încălzește un pic. 
—-Oenologul și proprietarul cramei, Balla Geza, a început să se prezinte, apoi să ne facă un scurt istoric al zonei. Nu îl mai întâlnisem si din start m-a fascinat atât background-ul, dar mai ales metodele de sale vinificare alese: neutilizarea drojdiilor selecționate care fac vinurile sa fie foarte similare (indiferent de zona de proveniență), selecția, înmulțirea vițelor și nu in ultimul rând exploatarea unor soiuri rare și vechi (Cadarca, Furmint, Mustoasa de Măderat), pe lângă Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon și Franc, Merlot, Pinot Noir. Deasemenea talentul oratoric nu este străin de contactul permanent cu studenții unor universități de profil din Ardeal.
—-Am intrat la propriu „în sesiune” cu vinul folosit și la spumant, dar pe care nu îl mai încercasem ca vin liniștit: Mustoasa de Măderat. Desi era din recolta 2013, culoarea inului asociată cu un gust fresh, crocant, alcoolul moderat (12,5 %) și aciditatea ridicată, îl fac sa fie foarte prietenos pe terasă într-o vară fierbinte. O surpriză plăcută și 83-84 puncte.
—-Ultimul vin alb încercat, din gama de top Stonewine, a fost un Furmint 2013 de excepție. Culoare mai intensă decât precedentul (galben pai), uleios, ușor mineral, cu arome vanilate de la trecerea repetată in cursul procesului de producere prin butoaie de lemn, aciditate cât îi trebuie, echilibrat, postgust lung. Minim 88 puncte.
—-Roze-ul care a urmat în înainte de a ataca roșiile care au făcut celebra zona Miniș, a fost destul de ciudat (merlot + burgund + cabernet). Culoarea foarte intensă, aromele de zmeură și căpșuni, nu anunțau un gust cu mult peste nas, extrem de elegant, o aciditate perfectă, alcoolul bine ascuns (13 %), toate recomandându-l ca un vin complex și care poate răcori serile lungi de vară, asocierile culinare fiind destul de numeroase. Am reținut din prezentarea oenologului un citat care ascunde mult adevăr: ” vinul roze nu trebuie sa prindă prima aniversare”! 
—-Primul vin roșu al serii a fost Cadarca 2012 din gama de linie a producătorului. Destul de light, cu fruct intens atât în nas cat și în gust. Tanini medii, postgust mediu. Un vin care mi-a plăcut. Se spune că datorita conținutului mare de zinc, vinul din Cadarcă poate fi considerat un fel de Viagra ardeleneasca (cu efect dupa 12 ore… dar vorba ceea „la ce bun atata graba?”), mulți din urmașii lui Adam începând să se gândească câte baxuri pot duce acasă. Am luat și eu o sticlă.
—-A urmat un vin obținut din clasicul cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot, recolta 2012. Un vin încă tânăr, care mi-a lăsat impresia că fost scos cam prea repede pe piață și care mai are de stat la sticlă minim doi ani (am apreciat sinceritatea oenologului care a spus același lucru). Maxim 82 puncte acum.
—-Ultimul vin din degustare a fost un cupaj atipic, din Cabernet Franc și Fetească Neagră. Recolta 2012 din gama Stonewine. Extrem de bine echilibrat, cu arome de fructe negre, prună uscată, ușor mineral, alcool perfect ascuns, cu un postgust mediu. Încă tânăr, dar foarte reușit. Sunt convins că și el va câștiga in timp in complexitate. Acum, însă, 85-86 puncte.
—-Impresionat de reacția participanților, oenologul a hotărât să încheiem cu un vin care nu era inițial cuprins in degustare: Cabernet Franc din gama Stonewine. Îl mai întâlnisem la ultimul Goodwine și sincer îmi cam rămăsese gândul la el. Acum a fost clar dezavantajat că a fost luat direct de pe raft, deschis și turnat în pahare, nebeneficiind de o aerare corespunzătoare. Chiar și așa complexitatea și potențialul său deosebit s-au făcut simțite, fiind clar vinul serii și cel care (daca nu se va epuiza) va fi ani de zile unul din vinurile de top ale zonei și chiar ale țării .
—-O seară deosebită in compania unor vinuri cărora nu prea ai ce sa le reproșezi, a unui profesionist adevărat și intr-un local unde mă voi întoarce oricând cu plăcere.
—-
Turkish Delight
—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante.
—-La mijlocul lui mai, încăpătorul magazin Private Wine a devenit temporar pașalâc.
—-Am avut prilejul de a fi ienicer la un desant de vinuri Chamlija Winery, din zona viticolă Tracia turcească.
—-Crama este condusă de Mustafa Camlica, și poartă numele fiicei sale, 
care desenează și interesantele etichete. Selecția vinurilor a fost realizată de Suleyman – Horia Hasnaș, care împreună cu ”pașa” Mihai Nicolici au pregătit un reușit suport culinar pentru acompaniament. Fântânile se otrăveau în alte vremuri!
—-Startul a fost luat, bineînțeles, cu ”Beyaz sek sarap”. 2013 a fost un an greu, Mustafa și-a salvat recolta prin vinificare într-o tentă oxidativă. Astfel, despre Sauvignon Blank 2013 pot să spun că nu este genul meu, pentru că notele oxidative acoperă elementele specifice așteptate de mine de la un SB.
—-Curiozitatea a fost mare la Narince 2013, un soi de struguri specific Turciei. Lângă notele oxidative, mult mai puțin prezente în comparație cu Savignon Blanc, nasul descoperă citrice, piersici și caise verzi. Corpolența spre medie împreună cu o aciditate plăcută și un postgust de lungime medie, minerale și sare conturează un vin bun pentru anul și modalitatea de vinificație prezentate. Abia aștept să descopăr un Narince dintr-un an mai bun! 
—-În zona “Kirmizi sek sarap” Pinot Noir 2013, începe cu notă de gunoi de grajd și zeamă de varză. Dar trebuie răbdare… Gustul fructat, onctuos și asociat cu o corpolență plăcută și postgustul lung anunțau ceva! Resturile de lichid rămase la finalul degustării (cam 3 ore după deschiderea sticlei) au prezentat un Pinot Noir impresionant pentru estul Europei. De urmărit!
—-O nouă premieră, cel puțin pentru mine, este Papaskarasi 2013 un alt soi specific zonei. Rubiniu, nasul aduce cireșe negre și condimente mediteraneene (coriandru). Corpolență medie, suculent, fructat destul pentru a deveni surpriza serii. Un vin spre foarte bun!
Mai mult, anumite analize sau zvonuri de tabloide, declară Papaskarasi ca părinte pentru Cadarcă. O Cadarcă de la Balla Géza, a sărit din rafturi pentru a deveni experiment pentru comparație. Eu rămân tăcut referitor la relațiile de rudenie. Dar nu sunt un reper! 
Finalul serii prezintă stilul clasic de lume veche – vinificat în Turcia – un Cabernet Sauvignon 2012 și un asmablaj bordolez Istranca 2012 (Merlot 77%, Cabernet Sauvignon 11%, Cabernet Franc 9%, completat cu Petit Verdot). Vinuri turcești bine făcute pentru gusturile europene!
—-Am rămas cu o seară plăcută, având ca surpriză vinurile de la Chamilija, în special soiurile turcești și asocierea culinară a Cabernetului Sauvignon cu parmezan și ciocolată (acele ciocănelele ciudate din poze).
—-Dacă vă petreceți concediul prin Turcia sau Bulgaria (pe acolo este disponibil în comerț) nu ocoliți vinurile din Turcia!
Centura Roze 2015
—-Tare repede mai trec anii…
—-
Uite că am ajuns la a 3-a ediție. Ca în fiecare an, pe 14 mai, ne întâlnim să puricăm vinurile roze îmbuteliate din anul de recoltă precedent. Și pentru că nu le puteam include pe toate, împreună cu Iulian G., am selectate 15 dintre ele. Urma cursa celor 3 tururi de degustare pentru a afla vinul preferat al celor 26 de jurați, care, punctuali și încărcați de importanța momentului și-au luat rolul atât de tare în serios, că nici măcar o întâlnirea cu Președintele Iohannis n-ar fi contat.
—-Pe repede înainte, după proba de calibrare, am început concursul “în orb” și cu rigoare am ajuns la finele primului tur, așa că 7 dintre vinuri și-au luat la revedere de la concurs, două dintre ele fiind printre favoritele mele. Au rămas 8.
—-Mulțumită lui Mihai D.– somelierul nostru de nadejde, ne-am mișcat repejor, am reluat semifinalistele și-am mai eliminat alte patru vinuri… Aici chiar m-au lovit… iar mi-au ieșit două vinuri la care țineam mult.
—-Care din cele 4 vinuri rămase va câștiga? Jurații nu știau ce vinuri au fost înscrise în concurs, așa că suspence-ul a fost maxim și pentru ei, cât și pentru producătorii care au fost invitați “în galerie”. În marea finală de 4 s-au clasat: Freamăt – Catleya, Liliac, Ravak –Domeniul Vlădoi și Epicentrum – Crama Gîrboiu. Nu știu câți jurați au recunoscut vinurile din finală, dar președinții celor 5 comisii (Bogdan Dobrițoiu, Sergiu Nedelea, Marinela Ardelean, Cătălin Păduraru și Răzvan Iliescu) , cărora le mulțumesc pentru fermitate, rigoare și stăpânirea exceselor (tăierea punctajelor minime și maxime), au pus piciorul în prag, au readus calmul și-au predat fișele de punctare biroului de centralizare- 
Cristinei G., care din claviatură ne-a pus pe perete clasamentul final. După 3 ore și jumătate de degustare, clasamentul arăta așa: locul 4 – Catleya, locul 3 – Epicentrum, locul 2- Vlădoi. Marele câștigător….. Liliac!
—-După părerea mea, câștigătorul a fost destul de meritat și prin prisma clasărilor în edițiile anterioare… 2013 – locul 2 și 2014 – din nou locul 2. Așa că după 2 ani de așteptare, premiul pentru cel mai bun roze îmbuteliat de până acum pleacă la Lechința și va dormi cu pistonoul de aur sub pernă până anul viitor.
—-Nu pot încheia fără să le mulțumesc celor care au sprijinit acest concurs ce capătă tradiție: Rifco Trading, VinMag, Dagmar și Restaurantul MadamePogany, dar și tuturor juraților veterani sau aflați pentru prima dată la acest concurs, Roxanei P. pentrufrumoasele poze făcute și mai ales partenerului de organizare pistoanebaricate.ro.
—-La anul, 14 mai cade-ntr-o sâmbătă. Va fi un week-end rose, oricum! Dar asta nu mai e o noutate.
—-Cu bine,
—-RaSto
Merlot pentru clasa medie
—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.
—-
Sfârșitul de aprilie și începutul de mai, mi-au adus două întâlniri interesante cu lumea Rotenberg – omul, vinul și crama. Prima întâlnire a fost o verticală Rotenberg clasic la Corks Cozy Bar, urmată la scurt timp de 1 Mai Muncitoresc la Ceptura în Cramă.
—-Omul
—-
Aici curiozitatea mea era la maxim, de ce a renunțat la IT (industria în care prestez de 25 ani neîntrerupți) și a cotit pe drumul vinului? —-Modelul american începe să prindă și la noi? După o vârstă și o acumulare de stres, bărbații americani de clasă medie își cumpără un Ferrari sau Porsche, sau se mută din Silicon Valley în Napa Valley! Este posibil ca Michael să fie deschizătorul de drum al retragerii din orașul mare spre Dealu Mare!
—-Nu pot să nu remarc siguranța și naturalețea discursului prezentate de Michael în ambele întâlniri. Self made story! Managerul de IT își face simțite influențele în managerul de cramă și vinificatorul de astăzi. Oare ce este mai ușor lucrul cu oamenii sau lucratul strugurilor?
—-Vinul
—-Verticala Rotenberg Clasic 2006 – 2011 (2010 a fost „parcat”), a arătat evoluția și problemele producătorilor de vin.
Clasic 2011, prezentat en primeur, vine cu vișine răscoapte, lemn. Încă alcoolul își face de cap. Mai are nevoie de 2-3 ani de evoluție în sticlă dar promite. 2009 se prezintă mult mai echilibrat, vișina matură și tușele de vanilie se fac simțite. La Clasic 2008 se văd aventurile și problemele alegeri dopurilor atunci când dimensiunea cramei nu permite o poziție mai de forță la negociere. Clasic 2006 este un vin bun spre foarte bun, dar puțin obosit.
—-Alesul meu este Clasic 2007, ultimul vin vinificat de Liviu Grigorică pentru Crama Rotenberg. Vișine proaspăt strivite, cafea, vanilie, corpolent, onctuos. Un vin complex 87/100 de la mine.
—-Publicul țintă: actuali sau foști corporatiști, care au credit ipotecar, 2 copii și își petrec cel puțin un concediu pe an în afara României. 
Oamenii cu care Michael Rothenberg a lucrat! Astfel întelegem și prezența în marele retail a (aproape) întregii game de vinuri Rotenberg.
—-Crama
—-Crama Veche din Ceptura de Jos, refăcută și îmbogățită cu Conacul elegant. Ghidat, de proprietar, prin crama și tehnologiile folosite, sunt sigur că vinificarea va rămâne la limita dintre artizanal (tradițional) și tendințele de ultimă oră. Aceasta va fi amprenta – Cramelor Rotenberg -cel puțin în următorii ani.
—-Un loc frumos, unde de 1 Mai Muncitoresc, micul a fost însoțit de vin într-o atmosferă plăcută!
.
.
Comentarii recente