Efectul BIAS în Chitila
—-A naibi coincidenta…
—-
Pe cand pasionatii de show-uri aeriene stateau cu ochii-n soare dupa avioane, la mine in cuptor se perpelea o gasca, probabil efect colateral al lupingurilor din Baneasa.
—-De pe colina scunda a parcului Dendrologic din Chitila, se puteau vedea intortocheatele si zgomotoasele acrobatii. Am apucat sa-i vad pe cei 7 magnifici piloti turci in direct, in timp ce Chef Make incingea cuptorul pentru partea busty de la Mother Goose. 
Am sosit la timp acasa pentru desavarsirea garniturii si montarea farfuriilor ca sa ne iasa platingul din poze.
—-Vin rosu, desigur, dar sarim de primul incercat, pentru ca… stricam pairing-ul. Am trecut la o feteasca neagra 2011 Red Artizan – efectul reinnoirii abonamentului la revista Vinul.ro, si lucrurile au intrat pe o panta ascendenta.
—-Cam mic pieptul gaștei pentru trei persoane si multa munca, asa ca am atacat celelalte parti sexy: pulpele. În tot timpul asta, la tv se perindau parasutisti, avioane de mici dimensiuni, dar intrerupte de stiri privind starea de sanatate a lui Ponta. Emotiile mi-au mai fost
atenuate de vinul din Sahateni cu care nu m-am intalnit in ultima vreme. Culoare frumoasa, ruby, medium red, cu arome placute de prune, pregnant visine si vanilie. Am apreciat tipicitatea in mod special si izul de ciocolata, iar toate astea urmau sa se confirme in gust.
—-Racoare afara, gasca fierbinte in farfurie si feteasca in pahar! Who’s the boss, now? Tare bine mergea combinatia asta, 
mai ales ca taninii domoliti de baric si alcoolul nederanjant (14 %) conlucrau bine cu garnitura de fasole verde cu putin usturoi, iar carnita era foarte frageda. Totul parea coborat din cer… bine, de zburatoare eram sigur, dar si vinul, daca ar fi avut un finish mai lung, ar fi sarit de 7 papioane/8.
—-Si ce daca ploua?
—-Cu bine,
—-RaSto
Cu două deodată
—-
Prima data când am făcut cunoștință cu acest vin a fost cu 2 ani în urma, la London Street Atelier, pe vremea cand Rachel Sargent avea atelierul ce cooking chiar pe strada Londra. Tot acolo am cunoscut-o și pe Livia Gîrboiu lansând gama Epicentrum.
—-L-am tot degustat (în varianta 2013) la Sibiu în ianuarie anul asta și m-am bucurat că cel de 2014 a și aparut la Un Vin pe Zi. E adevărat, nu te întâlnești ușor cu soiurile astea… plăvaie și șarbă. Vrâncenii de la Crama Gîrboiu au această posibilitate și merită felicitați pentru idee, mai ales că ți le oferă pe-amândouă la “la pachet” într-un cupaj.
—-Seara târziu, înainte de un episod al serialului Lie to Me, care a început să-mi placă, am deschis una din cele două sticle.
Descrierea lui Nicușor se apropie foarte mult de ceea ce și eu am găsit în degustare. Da, rece-rece, cu un mizilic de vară neaoș, cu aromele sale florale puternice îți cam mută atenția de la initial-arogantul personaj principal al serialului. Dar o mută definitiv, pentru că și aciditatea, corpul light și alcoolul (13%) sunt toate bine integrate, iar vinul se distinge clar… pentru că soiurile îl ajută.
—-Îmi place și se bucură de 7 papioane/8 pentru o vară caldă. E generos în asocierile culinare, iar cu mâncărurile sărate sau spicy face pereche foarte bună. Rețineți: șarbă și plăvaie…două deodată! Cum să nu-ți placă? Și e cu happy end, ca în serial.
—-RaSto
—-P.S. Încercați și roseul Epicentrum 2014 din cabernet sauvignon și merlot. Mi-a plăcut și acela.
In Viile Sudului
—-
Trebuie sa recunosc ca imi doream demult sa vizitez crama celor de la Intervitt (Viile Sudului). Chiar in urma cu doi ani, de cand descoperisem acea cramposie foarte buna din gama Nobilitas, aveam o mare curiozitate asupra investitiei in viticultura a unuia din cei mai bogati oameni din Romania, asupra zonei si a celor care de curand vinifica langa Zimnicea.
—-La initiativa lui Adrian Dolghin – nou enologul cramei, Laurentiu H. a dat semnalul si 20 de impatimiti ai vinurilor am “cotropit” regiunea, eu fiind nevoit sa opresc putin pentru o contributie 
baneasca catre bugetul statului propusa de Politia Rutiera din zona.
—-Inainte de a intra in Zimnicea, te intampina cele 360 de hectare de vie pe rod, in mare parte vie tanara, pe care am vizitat-o partial la pas. N-am sa insist asupra celor 4 sisteme de vinificare si a investitiei masive in crama, pentru ca asta o puteti citi in interviul dat de Adrian Dolghin in ultimul numar al revistei Vinul.ro
—-In subsolul cramei, intr-o foarte frumoasa sala de degustare, alaturi de cateva baricuri, am putut degusta (cu mare retinere, pentru ca tin la permis) un Riesling Italian (din gama Brize de Danube), o cramposie baricata Divinitas, feteasca neagra 2013 si un merlot 2012 Nobilitas. 
M-am inteles foarte bine cu rieslingul 2013, un vin de vara prin definitie, cu aciditate nesperat de buna, cu mineralitate moderata si extrem de fresh datorita noteleor citrice. Cele doar 12 vol. de alcool stau bine acolo si-l fac un partener agreabil pe caldurile astea, cu minim 6,5 papioane din 8.
—-Mi-a mai placut mult o fetesca neagra 2013 baricata 3 luni, dar care nu a fost inca lansata pe piata si n-am scapat ocazia sa iau 2 sticle pentru acasa. Am sa-l ascult pe Adrian si-am sa le deschid peste ceva timp, cand i-o veni vremea.
—-Plecati de la crama, am vizitat cele doua imense ambarcatiuni “garate” in portul Zimnicea – tot propietatea InterAgro, niste nave de croaziera pe Dunare, fiecare putand gazdui minim 100 de persoane si care acum isi cauta o noua identitate.
—-Degustarea finala si festinul cu peste si berbecut la protap s-a tinut langa 
pontonul Danubius Ponticus– hotelul plutitor- ancorat in lacul Suhaia, alt loc pe care-mi doream sa-l vizitez. Ei bine, aici in paradisul pescarilor, cine nu a fost pana acum acolo, zic sa se duca. Pentru bucuresteni nu-i un drum asa lung, iar surpriza unui peisaj de poveste merita sa o aibă. Aici, cramposia Divinitas (si ea foarte buna) a dus greul mesei, iar sticlele goale aveau o circulatie mai rapida decat cursul Dunarii… inghiteam in sec (cu apa plata) si ma uitam cu jind la colegii de excursie care deveneau din ce in ce mai veseli. Aveau si de ce! Gazdele s-au intercut in amabiliatate, vinul era bun, locul superb, iar lautarii de Teleorman ne provocau la cat mai multe sticle. S-a baut pentru gazde, pentru oaspeti, pentru pește, pentru Dunare, 
pentru voie buna si succes si pentru verbul “a țese”… prietenii!
—-Iar cum ce-i bun dureaza putin, am plecat inainte de apusul soarelui lasand in urma oameni fericiti si pusi pe verificat capacitatea de productie a Viilor Sudului.
—Are crama vinuri precum balta peste, asa ca ce n-am putut desavarsi in sambata de 6 iunie, am sa s-o fac data viitoare pe pontonul elegant. Cat de curand. Promit!
—-RaSto
13 iunie
—-
Si daca e 13, ce?!… doar caldura a fost cam exagerata sambata.
—-Pe la ora pranzului, fara sa fi stiut, la HBO incepuse un concert al unei trupe care-mi place tare mult. Byron. Oamenii astia nu canta de ieri- de azi … si intotdeauna mi se par surprinztori. Cu treaba prin bucatarie si la adapostul aerului conditionat, am potrivit ceva cotlete de berbecut, piure de cartofi noi cu rosii uscate si in plus, bureti la tigaie. La final, a iesit o lucrare mai ceva decat in poza. 
Cu vinul a fost mai greu, pentru ca a trebuit sa-l potrivesc anapoda… vinul dupa mancare. Am ales un rosu mai usor, mai de vara…pinot noir 2013 Vinul Cavalerului de la S.E.R.V.E.
—-Electric Marching Band s-a numit concertul din sala Teatrului National din Cluj, cu o aglomerare de forte muzicale din care a rezultat ceva tare placut, la fel ca si cotletele mele, dar si vinul. Culoare interesanta, foarte stravezie a PN-ului, dar cu arome de mare tipicitate pentru un pinot noir românesc, incepe greoi, dar repejor vin visinele coapte, apoi cirese si ceva vanilie. 
Cea fost la gura mea,… cu ochii la fanfara, rockeri, cor de copii si violonistul Alexandru Bălănescu… ar fi greu de descris. Mi-a placut si gustul, destul de light body, nimic nestanjenitor, iar aromele de fructe rosii (visinele mai ales), cu alcoolul (13,5%) usor saltaret in combinatie cu aromele de cotlete… curcubeu, ce sa mai!…de +6,5 papioane.
—-Caldură mare si pentru un concert de seara. Andre Rieu in Piata Constitutiei. Am plecat devreme pentru a gasi un loc de parcare cat mai aproape. Am gasit, chiar langa Abel’s Wine Bar, ce noroc! Un pahar de cramposie de Dragasani si hai vis-a-vis sa vedem cata lume s-a strans in Piata?! Habar n-aveam cati fani (in afara de mine) are omul asta in România?! Pe scanune, pe iarba sub Parlament… plin! Nu insist pe repertoriu, pentru ca nu cred ca mai sunt multi care sa nu fi fost la acest eveniment. Zburau check-in-urile pe facebook, ca valsurile pe scena… 
Atat de asteptat in Romania, e teribil cum omului asta ii trebuie doar doua ore sa faca atatia oameni fericiti. Intreadevar foarte frumos, iar de organizare nu ma pot plange.
—-O zi cu vinuri si muzica. Multa muzica pe gustul meu, iar faptul ca a fost foarte cald si echipa Romaniei la fotbal a scos un chinuit 0-0 la Belfast mi-a adus aminte ca a fost o zi de 13!
—-Dar eu nu asta voi tine minte.
—-RaSto
.
.
Comentarii recente