AAA – Attitude At Altitude
—-Ne-am făcut un obicei, noi aștia de la vin2, ca alături de colaboratori, să luăm câteva vinuri de curând apărute sau recent medaliate și să le degustăm. Să le discutam, să le punctam și la final să scriem despre ele, dacă ne plac.
—-Cercul amicilor noștri s-a mărit, iar locurile de întalnire propuse au devenit din ce in ce mai interesante. Fiți atenți, că treaba devine serioasă! 
—-La ultima degustare a grupului (din 9 iunie) ne-am strâns 9 winelover-i alături de vinuri abia lansate pe piață, iar locul de debate a fost chiar la înalțime – SkyTower din București, etajul 34, așa că am denumit întalnirea AAA – Attitude At Altitude.
—-Greul organizării l-a dus Eleonora (aka Marelli Wines), toți ceilalți așezându-ne ca mimozele la poză, la dus paharul la gură și la dat cu părerea despre vinuri și ambianță. Dar să știți că nici asta n-a fost ușor, pentru că am avut de punctat două vinuri albe și două vinuri 
roșii, iar la altitudinea de aproape 100 de metri, se putea lăsa cu înfundat de urechi…
Pentru acomodare, Eleonora ne-a administrat un spumant Eduardo Miroglio brut rose (din galeria de medaliați la BIWC 2015) și o brânzică mai specială, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca la business class pentru o vreme.
—-Pe scurt despre vinuri, că nici noi n-am avut prea mult timp de fâlfâială…
Brâncoveanu alb 2013 – un cupaj din riesling italian, sauvignon blanc și feteasca, comandat de Alexandrion Grup la crama Davino și cupajat de Liviu Grigorica. Eticheta încărcată de istorie, idee frumoasă, intenția la fel, echilibrat, dar nu ne-a luat amețeala și s-a inscris la 6,5 papioane.
—-Din cauza comentariilor interesante pe blogosfera de vin, al doilea alb din stratosferă a fost Făurar alb 2014. Aici lucrurile s-au înviorat brusc… mmmmm… da, frate!… ca lumea…- expresii repetate ale îmbarcaților de la 34. Nas de sauvignon 90%, totul așezat (aciditate, alcool), persistență, plăcut… se duce la 7 papioane. Aici, prețul și noua abordare a lui Bogdan Costachescu anunță un hit de vară.
—-Din decantor hai și cu primul vin roșu: Vin de Sommelier. Excelentă idee a amicului nostru Marius Stoica, interesanta și abordarea cupajului din cabernet și merlot de 2013, blenduite după gustul autoului la Budureasca. Destulă vanilie din stejar pentru un light body a fost concluzia noastră, dar cele aproape 6,5 papioane îl îndreptățesc pe Marius să-și continue munca și visul. Baftă!
—-
Brâncoveanu roșu 2012. Începe bine, plăcut olfactiv și echilibrat. Cabernetul, merlotul și feteasca se completează bine, ceea ce împreuna fac un vin rotund, dar ne-am fi dorit o persistență mai mare și un finish mai lung. Stă mai bine la potențial, dar acum l-am apreciat la minus 7 papioane din 8.
—-Ce-a fost mai ușor a trecut, dar să găsim pe cineva să facă o poza tuturor în stratosferă a fost cel mai greu. Așa că tot la gazde am apelat, amabila Ramona întelegand până la urmă de ce ne-am inșirat ca rațele dând din mâini la cameră. Eram avioane…
—-De-acolo de sus, cu vinuri sau nu, Bucureștiul chiar arată bine și-ar merita să revedem mai mult locurile frumoase ale sale și mai de aproape. Noi promitem să o facem.
—-Cu bine,
—-RaSto
2 la pahar. Azi, cu Dr. Pande Lazarevski
—-La gala decernării premilor IWCB de anul astă, 6 medalii de aur și 3 de argint au fost castigate de vinurile din Macedonia. Așa se face că am avut ocazia să îl cunosc cu pe 
Ambasadorul Republicii Macedonia la București. Apoi, am avut bucuria să particip la o degustare de vinuri de la crama Bovin la sediul ambasadei, loc unde începusem o discuție cu Excelența Sa Dr. Pande Lazarevski asupra unor idei pe care am reușit să le dezvoltăm la ultima întalnire, cu ocazia unui prânz la restaurantul hotelului Berthelot, din apropierea ambasadei.
—-A fost rândul meu să pun la dispoziție vinurile, selecția nefiind deloc ușoară, pentru ca dl. ambasador cunoaște multe din vinurile noastre. Fan declarat al vinurilor roșii, m-a averizat ca feteasca neagra este vinul său preferat de la noi. 
Și pentru că anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Macedonia, nu puteam tocmai eu să produc un ”incident diplomatic”, doar că pe lângă feteasca neagră, am adus și un vin alb, ca start al prânzului light pe care l-am început: Rusalca Alba 2014 de la Crama Oprișor. Legenda rusalcelor – nimfele slave din adâncul râurilor și lacurilor care ademeneau tinerii bărbați frumoși – a fost doar amintită, pentru ca în prezența prepartelor din pește și pui ne-a ademenit cupajul (sauvignon, chardonnay și pinot gris) din Mehedinți. Ne-am așezat mai bine și printre câteva guri din vinul pe care-l consider foarte bun (darorită acidității ridicate și a prospețimii – potrivind aproape de 7 papioane), am aflat despre Dr. Lazarevski că a predat Politici Publice la Universitatea din Skopje, nu înainte de a avea o experiență americană la Universitatea din Pittsburg. 
—-Am aflat, spre bucuria mea, că nu exista județ din Romania pe care să nu-l fi vizitat, că a cunoscut profesori și studenți din 13 universități din țară și cunoaște bine 11 Arhiepiscopii, macedonenii fiind majoritari creștini ortodocși. Oare câți români se pot lauda cu asta, ținând cont ca Excelența Sa se află în misiune la București doar din februarie 2013?
—-Degustarea vinului n-a fost niciodată un secret pentru dl. ambasador, experienta din frageda tinerețe când la masa de duminică, bătrânii le dădeau copiilor să guste din vin pentru a înțelege încă de tineri că „pentru a respecta vinul – cu el vine bucuria și nu beția”, ducându-ne rapid spre feteasca neagră ediție specială (400 sticle) din 2011 de la Budureasca. Tocmai bine sosise și un platou cu felii din piept de rață, dulceață din fructe de pădure și câteva felii de branză nobilă.
—-Marile probleme globale aveau să mai aștepte, pentru că feteasca noastră neagră se aerase bine și începea să ne spună lucruri mult mai promițătoare. 
Un vin cu tipicitate, la deplina maturitate, perfect echilibrat și plăcut, iar chipul lui Decebal aștepta un verdict imediat dat de Excelența Sa: 9, pe o scala de la 1 la 10 – good smell, full body and strong taste – recunoscând că mizilicul de rață a ajutat din plin vinul și că acest soi ar fi bine să se facă mai cunoscut în Balcani. Aici am dezvoltat o discuție interesanta asupra unor proiecte de promovare a vinurilor macedonene la noi și a celor românești în Macedonia, lucru care m-a bucurat foarte mult și urmează să-l pun în aplicare prin degustări la București și Skopje, în ciuda bancului pe care urma să-l aflu: Se spune ca odată ajunse popoarele în Iad, mai multe nații fierbeau în cazane cu smoală păzite de gardieni îndrăciți. Unul, însă, era nepăzit. Șeful dracilor era nedumerit și și-a întrebat aspru subalternii de ce cazanul era nesupravegheat? A venit răspunsul promt de la unul din dracușori: aici sunt balcanicii, nu-i nevoie să-i păzim, de-ar sări vreunul din cazanul fierbinte, îl trag ăia dinăuntru înapoi imediat! Nu-l știam, nu mi-a picat prea bine, dar bancul e bun și cel puțin nu-i exclusiv românesc, deși…
—-
Întreaga întâlnire a fost un moment special, cu vinuri foarte bune și cu un interlocutor mai mult decât plăcut. Dr. Pande Lazarevski – un adevărat prieten al României și al vinurilor noastre, care la despărțire, întrebându-mă dacă ne putem spune pe numele mic, a ținut să-mi spună cu ochi calzi și strângându-mi mâna: here are extraordinary people, appreciate to be a Romanian, because your heritage, capacity and your country is blessed by God.
—-Lucrurile astea nu le auzi în fiecare zi și nu de la oricine. M-am simțit mai mândru, așa că spre seară, mergând la o degustare de soiuri exclusiv românești, m-am dus și mai încrezător.
Благодарaм, Панде!
Filiera balcanică va continua.
Cо голема почит,
PaCto
Crâmpoșia la ea acasă
—-
Sambata, vreme de plimbare. Nu mai fusesem demult la Muzeul Satului (Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”) de pe Kiseleff, asa ca m-am dus acolo.
—-Nu stiam ca am sa dau de Târgul de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel si ca urma sa fie aglomerat, dar a fost mai bine. In diferite curti ale frumoaselor case vechi se aflau diferiti mestesugari unde, in afara de vanzare, chiar lucrau la covoare, ii, linguri, caciuli, opinci, picturi pe lemn, traiste, cojoace, veste si ilice si multe feluri de decoratiuni. Multi turisti straini, grupuri de copii din tara, dar si destui bucuresteni iesiti la o plimbare mai aparte. Recunosc, am avut si un gand ascuns… Voiam demult sa fac o sedinta foto acolo pentru cateva vinuri din soiuri romanesti. Asta n-a fost usor.
—-Am pozat cramposia Arezan de la M1.Crama Atelier din toate partile,
dar mai cu fereala… Nu stiam daca am voie. Ce a iesit, vedeti aici.
—-Eram curios sa vad cum se prezinta vinul asta luat de la UnVinPeZi, deci vizita n-a fost prea lunga in muzeu. Ajuns acasa am vazut in pahar un vin de un verde-galbui timid, dar cu arome tipice de cramposie. Ceva grapefruit, dar si un pic de frunza de muscata. Apucase sa se raceasca spre 8-9 grade, asa ca era numai bun de testat.
—-Chiar daca termenul de “vin de vara” poate suscita 
contestari sau unele discutii, tinand cont ca e sec, lightbody, cu gust de citrice si fructe albe, cu aciditate destul de mare (se vede si in pahar) si mai putin forțos (extractiv) decat cel din 2013, in ciuda catorva note minerale, primeste la aproape 7 papioane, mai ales pentru postgustul agreabil si mediu ca lungime. Alcoolul de numai 11,5% si tonurile vesele il califica drept un foarte vioi vin pentru zile calde, deci… un placut vin de vara!
—-Puneti placinte cu branza langa cramposia asta, peste, legume sau orice “ciudatenii” asice, mezeluri light, va spun ca se descurca si sigur va vine cheful sa revizitati Muzeul Satului… e frumos, ingrijit, vegetatia e la deplinul potential si in doua ore puteti da un minitur unui tezaur.
—-RaSto
Pinot Noir. Otarniţa
—-
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Mihai Nicolici.
—-Mihai este cunoscut nu pentru faptul ca e absolvent al UTCB sau pentru anii in care a lucrat in distributia de presa, ci pentru pasiunea sa pentru vinuri. “Mai bine un strop de vin, decât unul de bere” a condus pasiunea pana la o noua afacere care astazi se numeste magazinul de vinuri Private Wine.
—-Strugurele ăsta poate produce unele dintre cele mai scumpe vinuri din lume deşi nu sunt, nici pe departe, atât de “bogate” şi nici “grele” precum rudele lor nobile. Ba chiar din contră! 
—-Culoarea este pal-translucidă, iar aromele sunt foarte subtile. Producătorii se gândesc bine înainte să planteze Pinot Noir căci strugurele este slab, se îmbolnăveşte rapid şi suferă de o groază de boli, iar genetic este uşor predispus la mutaţii. Tocmai de aceea, atunci când vinul reuşeşte, este destul de scump.
—-Este deasemenea, unul dintre vinurile cel mai greu de vândut la noi. Cunoscătorii au pretenţii de Burgundia, deşi e clar că aşa ceva nu se poate, iar mulţi dintre ceilalţi, datorită Moştenirii, îl consideră un vin dulce, din care fireşte că nu beau. Există, din fericire, oameni care încep să-l înţeleagă şi să-l aprecieze, sunt în special tineri, dar nu numai.
—-Unul dintre vinurile de care m-am îndrăgostit iremediabil în urmă cu câţiva 
ani este Pinot Noir-ul de la Petro Vaselo, Otarniţa. Poate printre puţinele vinuri din România care sunt 100% soi pur şi asta se simte fără îndoială.
—-De fiecare dată când deschid o sticlă de Otarniţa mă bucur de culoarea veselă şi strălucitoare şi de toate aromele tipice. Zmeură, cireşe, merişoare dar şi vanilie, ciuperci şi pământ reavăn de pădure.
—-Apropos de aceasta din urmă aroma şi de altele similare, de genul: miros de grajd, piele, transpiraţie de cal etc… Cred că exotismul acestor descrieri ar trebui evitat mai cu seamă către cei încă nehotărâţi în legătură cu vinul. Pentru că, sincer, nu ştiu cine se bucură de mirosul de bălegar sau de cal transpirat. Este, fără îndoială, adevărat că unele dintr vinurile mari ale lumii ăsteia, printre care şi Pinot Noir-urile de Burgundia, au aceste arome şi cunoscătorii, descoperindu-le au certitudinea tipicităţii de soi.
—-Uite, Otarniţa, nu are aceste arome exagerate. Se simte pământul reavăn, dar doar atât cât să-ţi trezească amintirile unei plimbări prin pădure după o ploaie de vară. Aşadar, e un vin frumos, fără să fie nevoie de puncte sau alte calificative.
—-Da, asta e pentru mine Otarniţa, un vin frumos, plin de fruct, căruia cele 6-8 luni de măturare în barrique nu îi aduc corpolență, dar îi dau note plăcute de vanilie fără a le acoperi pe cele de fructe roşii. Pentru toate astea trebuie să primească mulţumiri „spiriduşul” Marco Feltrin, care la cei 27 de ani, 
reuşeşte să facă vinuri cu care se poate bate de la egal la egal, cu mulţi oenologi foarte mari.
—-Dar, cel mai important lucru este că Otarniţa este un vin roşu de vară! Adică, în nopţile fierbinţi (sau doar toride) de vară, când simțim nevoia de un vin roşu, parcă soluţia n-ar fi un Cabernet sau Merlot, ci vinul ăsta zglobiu şi revigorant, dar delicat şi plin de arome. Că el se poate bea rece, am fost şi eu surprins să descopăr cu câţiva ani în urmă tot la Petro Vaselo la cramă. Pentru că proprietarii sunt italieni (apropo de Nello Dal Tio – ar fi extrem de multe de spus, deşi l-am văzut doar puţin şi nu am conversat excesiv) au adus un „priceput” de la ei să facă nişte mezeluri cu vin şi să le prezinte împreună cu vinurile şi brânzeturile. Ei bine, m-am dus la nenicu’ asta şi l-am rugat să îmi dea Otarniţa şi să-mi recomande ceva cu care să se potrivească, din ce avea el pe masă. Şi scoate omu’ Pinot Noir-ul de la gheaţă (de la gheaţă, repet) mi-l pune în pahar şi îmi sugerează Parmiggiano. Acum, eu ştiu că mai avem de învăţat, mi-am zis, dar prea mă ia de fraier flăcăul. Păi cum băi nene, vin roşu de la gheaţă? Cu superioritatea tipică pentru unii italieni, zâmbind în colţul gurii, mi-a zis” Încearcă!” şi m-a expediat subit. Norocul meu a fost că sunt simpatici cei de la Petro Vaselo, altfel i-aş fi aruncat vinul în faţa tipului. Pentru că temperatura, textura vinului, aromele chiar mai discrete, dar evidente mi-au produs o plăcere imensă. Şi în contradicţie cu regulile şi cutumele de asociere culinară, a mers perfect cu Parmiggiano. Când m-am întors la italian, râdea şi m-a salutat! A făcut asta de încă câteva ori în ziua aceea.
—-Aşadar, Pinot Noir, chiar dacă este de România, dar bine făcut, este minunat.
—-Enjoy!
.
.
Comentarii recente