Excursie în Domenii. Episod 2
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Dupa scurta vizita la Domeniile Franco Romane, urma sa luam pranzul (indrumati de viitoarea noastra gazda- Marina) la un restaurant amplasat in complexul Ferma Dacilor – un loc de vis. Daca drumul spre
paradis a fost tipic romanesc (chiar selenar), peisajul, intregul resort si nu in ultimul rand oferta restaurantului au compensat din plin. Sincer, eu abia astept sa revin prin aceste locuri, care trebuie analizate mai in profunzime. Locul asta merita chiar o poveste separata.
—-Asa cum este frumos in vizita, omul vine, sta oleaca, mai mananca, se pozeaza, dar si pleaca. In consecinta, cu Marina in avangarda, microbuzul nostru vesel s-a indreptat catre urmatorul loc racoros. Domeniile Tohani. Vizita a debutat cu drumul prin vie, ocazie cu care am putut vedea o parte din cele aproape 500 ha ale Domeniilor Tohani plantate cu vita de vie. Pot spune ca anul 2015 va fi un an al marilor productii, bogatia ciorchinilor fiind coplesitoare. Acum sa speram ca si vremea va tine cu podgorenii, astfel incat la vremea culesului sa fie si calitate nu numai cantitate.
—-Urmatorul popas a fost in zona de productie. Am facut mai intai cunostinta cu medaliile recent
obtinute de vinurile Mosiei de la Tohani si tusti… sa degustam cateva probe de tanc. Am inceput cu un Sauvignon Blanc promitator, care chiar si un pic mai cald decat ar fi trebuit, a incantat asistenta prin tipicitate, aciditate si persistenta in postgust. Am continuat cu o Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec, care mi s-a parut extrem de reusita, mai ales ca trecerea, de obicei cam brusca si mai ales socanta, de la opulenta olfactiva la gustul sec in acest caz este surprinzator de lina si placuta. Am incheiat cu o Busuioaca vinificata tot in sec, care a fost OK dar de la care m-as fi asteptat la o aroma mai intensa.
In cautare de racoare, ne-am adapostit in zona subterana de depozitare a vinurilor, atat la baricuri sau budane, cat si la sticle, vinoteca fiind unul din cele mai interesante si pozate locuri. In zona de baricuri –
si-a facut loc ocultismul urmat de transplantul tamaduitor degustand 3 vinuri rosii. Aici ne-am lasat (iar) pe mana d-rei doctor Marina, care manuia o pipeta mare de la un pahar la altul. S-au spus juraminte de fratie, ne-am inchinat la becuri si baricuri, iar in lipsa acatistelor, s-a urat cu gura plina de sanatatea gazdelor, a oaspetilor, a peretilor reci si a vinului, desigur… o Feteasca Neagra din 2011 realizata intr-un stil extractiv, cu o corpolenta peste medie, cu o catifelare care a cucerit asistenta, postgustul extrem de lung facandu-ne sa ne gandim cum sa bagam butoiul din care am degustat in microbuz. A venit la rand un Merlot 2014 care promite, dar care mai are de stat, iar in cele din urma o Feteasca Neagra din 2010, in care aromele de capucino cu vanilie cam acopereau la inceput tot, dar in timp, tot rotind paharul, se profila iar un vin de mare valoare.
Am iesit din racoarea beciului la canicula molesitoare, dar nu pentru mult timp pentru ca am intrat in crama, unde am degustat alte reprezentante de top ale Mosiei de la Tohani:
– Chardonnay Mosia Special Reserve, un vin de vara, placut, cu o usoara senzatie off-dry (specifica acestui producator din cate am vazut la vinurile albe si roze);
– Cuvee Nicolae, un asamblaj extrem de reusit din Riesling Italian, Tamaioasa romanesca, Feteasca Alba si Sauvignon Blanc, care m-a cucerit prin prospetime (chiar daca este din 2012), arome si postgust.
– Cuvee Dolette, un roze din Busuioaca de Bohotin la care am reintalnit senzatia de off-dry, dar care servit la o temperatura mai scazuta cred ca ar fi fost declarat hit pe terasele de pe litoral si nu numai.
– Principele Radu, un merlot incercat de mai multe ori de la lansarea sa si care acum mi s-a parut ca se ridica la nivelul pe care l-a urmarit producatorul cand l-a elaborat;
– Apogeum, nava amiral a oenologului sud african al cramei, este aceeasi Feteasca Neagra surprinzator de corpolenta (dar din ce am vazut prin beci acesta este stilul urmarit), dar foarte echilibrata si care este de departe cel mai bun vin al Domeniilor Tohani.
—-Am parasit cu parere de rau racoarea salii de transplant (crama) cu gandul declarat al participantilor ca revizitarea obiectivului este obligatorie. Cuvintele au valoarea lor, dar pozele… spun si ele multe!
—-
Mai multe
Excursie în Domenii. Episod 1
—-
Cand e foarte cald afara e bine sa stai in loc racoros. Celor 18 pasionati de temperaturi scazute pe canicula ne-a luat cam 120 de km ca sa ajungem la doua crame din Dealu Mare. Acolo ni s-a parut noua ca e cel mai bine.
—-Prima oprire am facut-o la
Domeniile Franco-Romane (DRF). Se tot zvoneste si e cam adevarat ca acolo gasesti unul din cele mai bune chardonnay-uri de pe la noi. Dar si pinot noir-ul de-acolo e foarte laudat. Cand si Marinela mi-a spus ca-i obligatoriu sa incerc vinurile de la DFR, mi-am zis ca lucrul asta trebuie facut si impartasit de mai multi impatimiti de vinuri.
—-Asa e! Cele trei game (CRAI NOU – vinuri ecologice, TERRE PRECIEUSE- vinuri ecologice si Domeniile Franco-Române) stau foarte bine,
insa pentru mine surpriza a reprezentat-o rieslingul italian din gama Crai Nou (2 hectare plantate). Am si cumparat o sticla sa o studiez mai bine si-am gasit ca are o culoare placuta. Galben cu mici straluciri aurii, iar nasul e surprinzator pentru un vin alb de 2012. Fructe albe, ceva salcam, usor citrice, iar tot complexul de arome au o intensitate medie. Gustul vine sa confirme prima impresia: vin sec cu apasate note citrice, fructat, corp mediu.
E o alta abordare a lui Denis Thomas fata de rieslingurile italiene gustate de mine pana acum si recunosc faptul ca imi place buna concordanta dintre aciditate si nivelul de alcool (12,5 %). Aproape 7 papioane/8 le-aprimit si pentru ca sta binisor la nivelul de post gust. 25 de lei de pe raftul magazinului de prezentare.
—-Multi colegi de excursie au sarit la sfarsitul degustarii cu cardul pe la pos-ul dnei Stefania, desi mai urma un pranz si o alta crama de vizitat, ca altfel am fi golit rafturile precum fac romanii pe la Metro in Bulgaria.
—-Dar despre vizita la alte Domenii in episodul 2. Bogdan Caracaleanu il are deja pregatit pentru maine.
—-Cu bine,
—-RaSto
Pinot Noir 2014– La Salina
Saptamana trecuta la invitatia prietenului Bogdan Dumitrescu, am pus de o degustare a vinurilor cramei La Salina, in cochetul magazin de vinuri Private Wine. Piesa centrala a acestui eveniment a fost Pinot Noir –ul, proaspat aparut pe piata. Este vorba despre un vin obtinut din vii tinere (primul an pe rod), baricat timp de 8 luni, in butoaie de stejar romanesc, folosite dupa ce timp de trei luni inainte, odihnise spre desavarsire, faimosul Chardonnay – La Salina (favoritul meu dintre vinurile albe ale acestei crame).
Nu o sa va dau detalii despre sticla, eticheta si simbolurile mai mult sau mai putin filosofice ale acesteia, deoarece personal pana in ziua de astazi, nu am cunoscut nici macar un singur pasionat de vin, care sa arate cel mai mic interes, sau aplecare spre astfel de lucruri.
Despre vinul in sine, va spun ca am avut o surpriza cat se poate de placuta. Motiv pentru care, dupa terminarea evenimentului am mai achizitionat doua sticle, pentru a le “aprofunda” acasa, in liniste.
Vinul este unul proaspat, placut si baubil, care se incadreaza extraordinar cu sezonul estival. L-am baut rece, la o temperatura de 12-14 grade, apoi l-am mai lasat putin in frapiera, revenind cand acesta atinsese 10 grade Celsius. A fost PERFECT!
Nas elegant cu zmeura, fructe coapte de padure si lemn dulce, urmat de ceva condiment – cuisoare si piper. Gust, in acelasi registru cu nasul – aceleasi fructe de padure acrisoare, mergand spre un final destul de lung si putin condimentat. Echilibrat, cu alcoolul de 13,5% imperceptibil, aciditate buna si taninurile coapte care abia se fac simtite, vinul este o alegere excelenta pentru aceasta vara.
Un vin direct, deloc sofisticat, care iti fura inima de la prima gura! Pretul in magazinul amintit este de 56 ron/sticla, iar participantii la degustare l-au considerat un pret bun, sau corect.
Pentru iubitorii de punctaje eu vad acest vin in jur de 86 puncte si cum spuneam, personal l-as consuma acum – nu l-as tine nici macar o zi la invechit.
Bogdan
Mai multePoveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 7 Întoarse de vinete
—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
—-Suntem în Câmpia Dunării. E vară: legume, zarzavaturi, o fărâma de brânză! Vinul trebie să fie glacial, un pic dulceag poate, ca vânăta bine coaptă, deci Pinot Gris sau Savignon.
—-Rețeta originală: vinete mari, lungi și subțiri, 250 g. brânză de vaci, fire de praz, 3 roșii, 5 ouă, 250 g. brânză de burduf, 1 pahar de ulei de floarea soarelui, 3 ardei grași, o căpățână de usturoi, sare, piper, rozmarin, leuștean, pătrunjel, mărar.
—
–Se taie vinetele în lungime în felii subțiri. Se prăjesc vinetele în ulei până devin aurii pe ambele părți. Se sărează și se piperează, se așează în cerc și în straturi, în vas de Jena sau de lut, cu ardei, praz și roșii tocate cu usturoiul pisat, ouale și verdeața tocată și se presară peste vinete. Se dă la cuptor.
—-De la tot ce a scris Maestrul mai sus, am fost nevoit să mă abat puțin… Neavând praz, am pus multă ceapa verde, iar vinul a fost ales mai la est de Câmpia Dunării, adică de la Murfatlar. Mai bine zis, pinot gris-ul 2014 Leat 6500 de la Crama Atelier.M1, vin luat de la UnVinPeZi.
—-Rețeta, deși foarte interesantă, nu aduce un spectacol vizual. Rezultatul seamana a salată de boeuf nedecorată. Gustativ, însă, e o surpriză tare plăcută. Datorită structurii cremoase,
ar fi mersla fel de bine și un chardonnay (chiar și unul nebaricat), dar am vrut sa văd acest vin proaspăt cum se prezintă. Nu are el o culoare prea expresivă, dar cu mâncarea asta colorată în față, nu opalescența o urmăream eu… Mi-a plăcut mult nasul: citric, zvelt și vesel. Cum căldura nu ne-a prea slăbit, tentat de mirosul vinului, gustul pare a fi dominat de fructe albe necoapte, ușoară mineralitate, vioi și cu aciditate pe care o găsesc mediu-ridicată. Finishul cu tentă amăruie se completează bine cu dulceața vinetelor și a ardeilor, devenind un companion bun tuturor legumelor și brânzei de burduf cremoase. În apropierea a 7 papioane/8, îl declar un vin care ar fi pus în valoare și mai bine de salate ușoare, chiar dacă vinetele (n-am să știu de ce se numesc așa) m-au încântat.
—-Poftă bună la întoarse!
—-RaSto




Comentarii recente