Bule cu artă – DOM RUINART
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
Probabil că întotdeauna a avut o chemare către lumea vinului, dar de abia dupa 2012 s-a întamplat să o descopere cu adevarat. “Am început să fiu mai atentă la vinurile pe care înainte le gustam. Acum am început să le savurez, pentru ca de anul trecut am hotărât să-mi ordonez aceasta pasiune, participând la cursurile de referință din țară, fiind din ce în ce mai prezentă la evenimente, degustări specializate și târguri ale industriei”. Eleonora Rusu este economist și Corporate Relationship Manager la o importanta bancă din România.
—-VinCe este cel mai important eveniment de vinuri din Ungaria. 
—-Şi pentru că primisem mai multe semnale pozitive, m-am hotărât să particip, deşi, mă aflam într-o perioada foarte aglomerată. Îndemnată şi de colegii WSET-i, am ales să-mi fac un cadou de ziua femeii… o scurtă excursie la Budapesta şi în plus participarea la câteva masterclass-uri foarte tentante, după cum erau prezentate pe site.
—-Am ales doua care păreau a fi mai ”pe gustul meu” şi un al treilea de-a dreptul opus – „Champagne Ruinart – The Art of Chardonnay” – eu nefiind o foarte mare amatoare de ”bule”. Ce m-a atras cel mai mult la acest seminar au fost cele trei şampanii Blanc-de-Blancs Vintage 2002, 2004 si 1996 Magnum, incluse în lista de degustare. Dacă nici acestea nu reuşeau să mă cucerească, relaţia mea cu ”bulele” ar fi fost compromisă grav, dar nu se făcea doar pentru echivalentul a 75 de lei.
—-Sala în care se ţineau masterclass-urile avea o capacitate de circa 200 de
locuri şi era absolut plină, biletele pt Ruinart fiind epuizate cu 2-3 săptămâni înainte de începerea târgului. Organizarea a fost impecabilă – pahare, apă, căşti pentru a asculta traducerea, lista vinurilor ce urmau a fi degustate, pixuri… iar personalul implicat în servirea vinurilor avea o ţinută elegantă. Nu am observat nimic care ar fi putut lăsa loc vreunei ”carcoteli”.
—-Întreaga poveste a cramei se derula în imagini pe doua retroproiectoare amplasate simetric în sală, în timp ce dl. Frederic Panaïotis ne povestea despre podgoriile lor, importanţa pe care o acorda soiului Chardonnay, istoria cramei şi tehnologia folosită. Primele două şampanii degustate au fost Dom Ruinart Blanc de Blancs NV 2010 si 2011, ambele Brut. Ambele aveau nuanţa galben auriu deschis, cu nas plăcut de citrice, pere coapte şi biscuiţi, completate în gust de note minerale şi o aciditate plăcută. Era genul de şampanie delicata dar complexa, pe care o poţi savura oricând cu plăcere.
—-O amprentă aparte a cramei au reprezentat-o sticlele utilizate pentru îmbuteliere ce aveau forma bombată, de butelie, utilizate în vremuri mai vechi (secolul XVIII) în Franţa.
—-Ce-a de-a treia şampanie din listă (Blanc-de-Blancs NV 2010 Magnum) a lipsit din cauza unei încurcături la crama dar tot răul a fost spre bine, locul ei fiind luat la finalul degustării de o Rose 2002 Brut, făcuta din Chardonnay (80%) şi Pinot Noir (20%). Culoarea acesteia (roz-somon cu uşoare nuanţe portocalii) era foarte plăcută şi strălucitoare având în vechimea de cca. 14 ani iar aromele de citrice (portocala rosie), rodii, cireşe, trandafir şi nuanţe uşor picante se împleteau armonios. Aciditatea era plăcută iar perlarea fină şi persistentă.
—-Vedetele degustării, aşteptate cu nerăbdare de public, erau evident vintage-urile anunţate în lista iniţială: Dom Ruinart 2002, 2004 si 1996 Magnum, toate Brut.
—-Dom Ruinart 2002 a avut acidulaţia mai estompata decât Dom Ruinart 2004 însă ambele prezentau note de citrice, fructe coapte (măr galben, pere, caise), pâine prăjită, biscuiţi, nuanţe minerale şi o aciditate foarte bună. Postgustul era impresionant de lung, având o uşoară tentă amăruie, plăcută, pe final.
—-În legătura cu Dom Ruinart 1996 Magnum aveam o mare curiozitate: ”Cum poate fi o Champagne de 19 ani ?!”. Pot spune ca a fost minunată! Recunosc că mi-a depăşit cu mult aşteptările prin nasul (încă) uşor parfumat şi citric, acidulaţia domolită de timp, textura fină dar în acelaşi timp cremoasă şi postgustul care parcă nu se mai termina.
—-O dată cu ultima şampanie prezentată, masterclass-ul a luat sfârşit şi mare parte a celor prezenţi s-au îndreptat 
în mod organizat către colţul sălii unde puteau face poze sticlelor degustate sau puteau primi un ‚”refill” din acele sticle care nu se goliseră încă. Desigur, am fost şi eu acolo.
—-Chiar şi acum, la ceva timp (6-8 martie) încă mai simt în nas şi mă mai gâdilă pe buze cea mai bună pe care am avut ocazia să o degust până acum – Dom Ruinart 1996 Magnum.
—-Experienţa a fost într-adevar una interesanta şi foarte plăcută, concluzia fiind că ”bulele” încă au o şansă în ceea ce mă priveşte ….e drept ca nu orice ”bule”, ci unele cu adevărat deosebite, pe care am fost fericită că am avut ocazia să le degust!
—-Cheers !
Mai multe
Mândră floare e … scrumbia
—
Bucuria Floriilor n-ar fi întreagă dacă nu ar fi și dezlegarea la pește. Așa se face că printre sărbătoriții de duminică s-a aflat și scrumbia de Dunăre. Cu peripeții, am reușit să cumpăr șase bucăți așa cum am aflat de la Iulian că trebuie să fie scrumbiile: alb-argintii, cu ceva reflexie albăstruie și cam 3 la kil.
—Am apelat la rețeta de anul trecut, dar când ai vecini pricepuți, lucrurile nu rămân chiar așa, pentru că Dan le-a crestat milimetric, iar pe unele le-a scăpat de deshabillé (folie) dând miros grătarului și împrejurimilor, iar pentru îndestulare am mai adăugat câteva fâțe de sardine.
—Am ținut să nu mai pun 2-3 cartofi alături, recomandându-mi-se garnitură de ananas caramelizat și stropit cu unt, totul bine condimentat. Așa am făcut, dar am uitat de unt și am dublat condimentul (tocătură de chili).
—Am potrivit totul cu un chardonnay Leat 6500 din 2012 de la M1. Bun, dar la al doilea pahar mi-am dat seama că pentru mine, puternicele arome lemnoase bat gustul scrumbiei și am renunțat, însă m-am bucurat să văd că alții s-au dat în vânt după el. Nevoit, am destupat ceva care speram să mi se potrivească mai bine, cu mai puțin lemn, mai molcom în aromele de vanilie. Să-i dea Dumnezeu sănătate cui mi l-a adus, că nu-mi aduc aminte…
—Maison Chanpy Pouilly-Fuisse 2011 . Am renunțat și la garnitura prea picantă și am mai renunțat și la scrumbia de care rămăsese doar “pieptănul”
cu ochi sticloși și dă-i bătaie cu vinul care era mult mai aproape de gustul meu. Am descoperit că vinul ăsta e bun și în asociere cu mâncarea, dar se descurcă și de unul singur, la o palavră scurtă. Zic scurtă pentru că e un burgundez care atacă la portofel chiar de la a doua sticlă. Chiar agresiv.
—Dar în spatele prețului mare (pentru noi), stau câteva calități care fac să nu-ți pară rău după bani: nas plăcut cu arome de caise confiate și miere de salcâm, gust vioi dat de aciditatea susținută, citrice, alcool bine potrivit și un post gust plăcut cu o mică amăreală care-l face să se distingă, la care mineralitatea nepronunțată adaugă la rotunjimea ansamblui de caracteristici. Oi fi eu mai generos cu punctajele, dar sper să nu exagerez prea tare dacă-i dau toate cele 8 papioane. E un vin extrem de elegant, echilibrat și care merită încercat.
—Pouilly-Fuisse și se duse’… iar cu scrumbia ne-om mai întâlni noi.
—RaSto
WineUp Fair – Vinuri, oameni și păreri
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
Probabil că întotdeauna a avut o chemare către lumea vinului, dar de abia dupa 2012 s-a întamplat să o descopere cu adevarat. “Am început să fiu mai atentă la vinurile pe care înainte le gustam. Acum am început să le savurez, pentru ca de anul trecut am hotărât să-mi ordonez aceasta pasiune, participând la cursurile de referință din țară, fiind din ce în ce mai prezentă la evenimente, degustări specializate și târguri ale industriei”. Eleonora Rusu este economist și Corporate Relationship Manager la o importanta bancă din România.
————————————————————————————————Cluj 27-29 martie 2015
—Pe o vreme insorita, curioasa si entuziasmata, am pornit alaturi de prieteni spre Cluj la WineUp Fair. Asteptarile erau mari avand in vedere experienta placuta de la RoVinHud si faptul ca WineUp se preconiza a fi organizat intr-un mod similar. In plus, urma sa ne intalnim acolo cu multi prieteni dragi, iubitori ai vinului.
—Prima zi de targ a inceput in jurul orei 12.00. Dupa achizitionarea biletelor grupate pe 2 nivele de pret – 50 si 100 RON, in functie de vinurile incluse la degustare, am primit bratara de acces, caietul evenimentului (ce continea producatorii prezenti, vinurile expuse si pretul acestora), lista de vinuri 
premium incluse in biletul de 100 ron si paharele.
—Sala Cazinoului era suficient de spatioasa pentru a gazdui cele 20 de standuri dispuse circular pe marginile incaperii lasand totodata loc suficient si pentru vizitatori. Producatorii prezenti au fost (in ordinea amplasarii in sala) Oprisor, Liliac, Villa Vinea, Recas, Vinca, Nachbil, La Salina, Avincis, Corcova, Crama Ratesti, Petro Vaselo, Davino, Gramma, Crama Garboiu si Gitana Winery). Alaturi de ei au fost prezenti trei importatori (Happy Wines – vinuri Italia, Mediterranean Wines – vinuri Franta, Spania, Italia distribuite de Crama Borha si Moet Hennessy), un stand cu gustari si unul cu accesorii din sticla.
—Am putut observa faptul ca toate standurile erau identice ca design, focus-ul fiind astfel pus pe vinurile prezentate. Deasemenea, aspectele logistice (vasul cu apa, vasele deversoare, paharele de la stand, servetelele etc.) erau in grija organiztorilor care le inlocuiau la timp. Multi producatori si-au exprimat in mod expres multumirea vis-à-vis de acest aspect. Un feed-back usor confuz din partea producatorilor a fost legat de diferentierea vinurilor pe care le puteau oferi spre degustare, in functie de nivelul de pret al biletului, considerand relativ dificil de respectat aceasta 
diferentiere.
—O inovatie IT a fost realizarea aplicatiei Winebook prin intermediul careia se puteau scana codurile lipite la fiecare stand si se puteau scrie notite pentru vinurile degustate. Tot o noutate pentru acest gen de eveniment a fost magazinul organizat in exteriorul targului, de unde vizitatorii puteau achizitiona in mod organizat si fiscalizat vinurile preferate, scutind expozantii de aceasta “activitate”. Mai ales in perioada asta agitata.
—WineUp a pus la dispozitie o serie de masterclass-uri, cursuri de initiere sau ateliere de fotografie avand ca subiect vinurile si preparatele culinare. Biletele se puteau cumpara inclusiv on-line de pe site-ul organizatorilor. Tematica acoperea subiecte precum ‘’Imaginea pietei de vinuri din Romania la nivel mondial’’, sustinut de Master of Wine Caroline Gilby, ‘’Vinurile din Transilvania’’, sustinut de Ioana Bidian Micu ; ‘’Tehnologii speciale utilizate in producerea vinurilor’’, sustinut de Valeriu Cotea, cat si teme generale – ‘’Initiere in degustarea vinurilor albe/roze,/rosii/spumante…’’, adresate celor interesati sa descopere informatii de baza legate de diferitele tipuri de vin.
—Dintre vinurile prezente la degustare, multe din ele erau deja cunoscute pe piata, altele erau recent lansate – ex. Oprisor- Ispita, litera P si gama Caloian 2014; Gramma – Rose, Crama La Salina (care a avut cu aceasta ocazie lansarea oficiala). Printre vinurile de import incluse in carnetul de vinuri premium se numarau Tinnazi – Ammarone della Valpolicella 2010 si Opera no. 3 din 2005; Vina Arana 2006; Terre Promise 2010; Valpolicella Ripaso 2012, Planeta – Chardonnay 2012 si Cometa-Fiano 2012; Piccini – Villa al Cortile – Brunello di Montalcino 2009; Masi Costasera – Amarone Classico 2010. 
—Prezenta publicului cu nivel peste mediu in cunoastere a vinurilor a permis producatorilo prezenti sa acorde o atentie mai mare vizitatorilor, oferind informatii detaliate despre crama, vinuri sau alte subiecte conexe. Atmosfera generala a fost un relaxata si placuta …poate si pentru ca erau foarte multi cunoscuti, prezenti in mod regulat la evenimentele din lumea vinului de la noi.
—Ziua a ajuns la final (ora 19.00) prea repede si am fost nevoiti, alaturi de restul vizitatorilor prezenti, sa ne retragem cu regretul ca nu am reusit sa vizitam chiar toate standurile prezente.
—Cea mai mare satisfactie la finalul acestei vizite in Cluj a fost faptul ca s-a incheiat cu acelasi entuziasm cu care a inceput si cu o mare incredere in potentialul vinurilor romanesti. Cu multa munca si implicare din partea tuturor celor din industrie dar si din partea celor ce iubesc vinul, succesul nu ar trebui sa intarzie prea mult.
WineUp to you too,
Mai multe
Pinot Noir
—Duminică, înainte de prânz, influențat și de TV Paprika, mi s-a pus pata pe o tocaniță. Dar nu una obișnuită. Am dat o fugă până la locul de mare inspirație al multor postări despre vinuri și am luat ficat și splină de porc. Asistat de Chef Make, am tocat ceapă, ardei Kapia, puțină 
leurdă și am adăugat treptat vin roșu sec. Nu ne-am pus de-acord asupra condimentelor, fiecare să știe celălalt am pus fiecate piper roșu și chili, după gust.
—Am adăugat bucățele de splină și ficat la foc mic până am făcut entorsă la mână așteptând să tot scadă sosul. Și vremea și starea, dar mai ales structura tocăniței m-au dus spre un vin roșu. Contrar tuturor regulilor și recomandărilor somelierilor, am ales vinul funcție de mâncare. Probabil că unora le-ar fi fost mai potrivit un cabernet, însă eu îmi doream un vin ceva mai puțin texturat. Ofeta din beci era generoasă, dar am ales un pinot noir de 2012 de la Budureasca.
—Când a fost gata, de la atâta învârtit în cratiță și de la atâta miros, eram curios mai mult de pairing, decât cum a ieșit tocănița. Totuși, am dat cu pâine prin sosul din farfurie și-am nimerit un cubuleț de splină. Era bun, carnea făcută, suficient de gustos, iar de picant… Am dus instinctiv paharul cu vin la gură și l-am băutca Haplea… de sete. Dacă aș fi ținut-o în ritmul ăsta, n-aș fi apucat meciul cu Feroe. Cam iute sosul și mi-era frică să un omoare de tot vinul. Dar n-a fost așa. Pinot noir-ul din pahar nu era departe de o asociere rezonabilă. Din vorbă-n vorbă am ajuns la al doilea pahar, așa că ne-am putut concentra mai bine pe vinul ales, și că să 
mă-nțeleagă prietenii mei west-ii, anexez caseta tehnică așa cum am găsit eu vinul.
—Dar n-aș putea să las lucrurile așa, fără să adaug și faptul că deși are 3,7 g/l zahăr, nu se duce deloc spre demisec, alcoolul e perfect integrat (în ciuda celor 13,5% vol.) și că este destul de fructat, regăsind și vișine si arome subtile de vanilie, toate într-un corp aparent subțirel. Este un pinot noir cu destulă tipicitate desoi, chiar dacă la primul nas pare a avea mult cabenet în el.
—Cu +6,5 papioane, acest vin îl găsesc suficient de agreabil și potrivit pentru o seară cu un meci important pentru echipa României, dar cu câte ceva pe masa. De potriveală.
—Hai Romania!
—RaSto
.
.
Comentarii recente