Doar a doua’i norocoasă
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Am înțeles că vine primăvara. De unde? De pe net. 
—Facebook-ul este plin de ghiocei, toporași, brândușe, urări, dorințe……. Eu, mai cârcotaș din fire privesc pe geam, iar dimineața de 1 Martie mă întâmpină cu o ceață ce anunța mai degrabă venirea unui anotimp mult mai depresiv. Până spre seară ceața s-a dus, deși toată ziua nu am văzut soarele, ascuns după niște nori bacovieni. Totuși, încredințat că (măcar calendaristic) am intrat în primăvară, mă decid să schimb „garderoba”. De vinuri, bineînțeles. Să mai scot la bătaie unele vinuri la care am dubii ca trec de sezonul cald si sa fac loc pentru altele mai noi din preconizata campanie de primăvară. Campanie de achiziții, care alta?
—Victima urma să fie un vin în care îmi pusesem mari speranțe (asta de când îl luasem de pe un site cu oferte zilnice) 
și cu care am vrut să mă dau mare la escapada de început de decembrie la Arbănași. Acolo m-a dezamăgit, sticla fiind cu defect de dop. Mai mult, Horia H. mă liniștise spunându-mi ca nu este ceva neobișnuit!
—Deci, este vorba de CASCINA FERRERO BAROLO 2008, de la Tenuta Carretta. Chiar dacă este ruda mai săracă a lui Barolo Cannubi, totuși mă așteptam să fie ceva de capul lui. Desfac sticla și totul pare ok. Torn în pahar și din nou nimic suspect. Limpede, culoare rubinie (cu o surprinzătoare margine ușor orange-brown- pentru vârsta lui), nas curat, corp mediu, aciditate peste medie, toate tipice pentru Nebiollo. Am decis să aștept să se deschidă și în acest timp să vad cu ce fel de mâncare sa îl pot asocia.
—Norocul meu a fost ca pe Paprika TV performa Nigella Lawson, probabil una din puținele 
englezoaice la care merită să insiști cu privirea. Rețeta de paste prezentată m-a făcut să mă hotărăsc destul de rapid, așa că seara de Mărțișor a fost italiană! Că doar de la Rîm (sau măcar speram că) ne tragem.
—Normal că am făcut mici modificări la rețeta văzută, boabele de fasole eu considerându-le în plus la paste (deh, Nigella nu se poate despărți de unele tabieturi culinare din perfidul Albion), iar salamul l-am înlocuit cu un mix de bacon și piept de pui ușor afumat. Sosul de roșii a fost un sos Napoletan cu ardei, original (made in Poland), iar pastele taglioligni (artigianale dei fratelli di Bari, capisci?). Parmezan nu am avut așa că m-am mulțumit să rad un pic de Pecorino Romano (nu prea mult că este foarte aromat).
—După mai bine de două ore de la destupare, am purces la analiza vinului. Nasul este dominat de fructe roșii, ceva condimente. În gust regăsesc aceleași fructe roșii, parcă și un pic de coacăză neagră, condimente, tanini rotunzi, iar aciditatea echilibrează sosul de roșii. Alcool perfect integrat (14 %). Postgust mediu spre lung. Un vin elegant, bun și având în vedere și prețul, zic că nu este o afacere rea. Îi acord 6 mărțișoare din 7!
Să vina primăvara, zic.
Acolo… la Averești
—-Îmi doream de mult să ajung la Crama Averești. 
Știam multe din vinuri de la GoodWine, dar nu văzusem nicidată locurile și crama.
—-Și alături de prietenii de la Vinul.ro am reușit ca vinerea trecută să iau drumul Hușiului și apoi direct în viile Averștiului (400 de hectare pe rod).
—-Ca de fiecare dată amabil, dl. Claudiu – enologul cramei, ne-a prezentat rapid tehnologia, fluxul, dar și hrubele cramei. Galerii din piatră făcute demult de tot și unde stau vinuri la învechit, dar și relicve sub formă de cisterne din anii cenușii.
—-Ne cam grăbeam și-am forțat urcarea în sala de degustare unde ne așteptau vinurile de 2014. Preferata mea – zghihara, sauvignonul,
aligoteul (alesul lui Horia), un traminer, un roze sec și o busuioacă dulce ce nu putea fi ocolită, că doar eram la mama ei acasă. Dar n-au fost doar vinuri, așa că unii s-au înfipt la o zeamă de flaușați (cum zic eu la ciorba de burtă), iar alții la un gustos somon la cuptor cu broccoli. Nu mai lungesc vorba și spun că zghihara e mai bună ca nicăieri. Parfumul, aciditatea mare și nivelul de alcool (12,5%) fac zghihara de nelipsit vara, fie pe litoral, deltă și orice terasă. N-am avut papioane la mine, dar dacă aș fi avut, i-aș fi dat minim 7 bucăți.
—-Cu sauvignonul e o poveste, pentru că dl. Claudiu l-a șmecherit cu drojdii de lume nouă, unde pomelo, mango și alte fructe exotice se zbenguie precum Lambada dând din șolduri și în nas și în gură. Totul e provocator și în armonie pentru amatorii acestui tip de vinificare. Aligoteul este un stâlp de bază în oferta Cramei Averești, fiind și el un vin plăcut, serios, cu arome mai reținute, sec bine și cu caracter degresant față de bucatele de pe masă.
—-
În nota sauvignonului blanc este și rozeul de 2014 făcut din cabernet sauvignon de viță tânără, adică puternic aromat, vioi, fresh și, categoric, destinat serilor calde de vară.
—-Ostoiți și cu paharele după noi, am admirat de pe terasă peisajul care vara trebuie să fie cuceritor. Acum, pe timp de iarnă, liniștea zonei te pătrunde și ai senzația că auzi fumul caselor îndepărtare, pentru că era singurul lucru care se mișca în tot peisajul.
—-Promit să nu ocolesc niciodată Avereștiul în drumul spre nord-estul Moldovei, pentru că știu sigur că acolo voi găsi lucrurile la care toți tânjim: peisaje, vinuri bune, ospitalitate, dar mai ales prieteni.
—-Cât despre vinul meu de vară… lucrurile sunt clare.
—-RaSto
Vin de Turda
—Până acum am apucat să degust puține vinuri din recolta anului 2014. Încercasem câte ceva pe la GoodWine (în decembrie), apoi vreo două în ianuarie, iar în urmă cu două zile, prin amabilitatea domnului Sergiu N., m-am pricopsit cu un sauvignon blanc de la Crama La Salina. O cramă de care am auzit foarte puțin, dar sunt convins că lucrurile nu vor rămâne așa.
—După o scurtă ședință foto la înălțime, am luat sticla cu mine și în drumul spre săniușul de la Poiana Brașov m-am oprit la Predeal să-i fac o vizită lui Iulian G. la cabană, unde împreună cu alți amici, la un platouaș cu de toate am deschis vinul frapat în zăpadă.
—Am studiat eticheta simplă dar interesantă (dar cine suntem noi să comentăm etichetele?!) și țuști cu el în pahare. După ce-am văzut culoarea pal-gălbuie în genul 
sucului de lămâie, am dat de aromele plăcute, dar nu foarte pronunțate, ale unui vin proaspăt, cu multe citrice. Ceva ardei gras ieșea de-acolo, soc, dar mai ales notele de tipicitate ale unui sauvigno blanc. Gustul surprinde plăcut, pentru că ușoara dulceață alternează cu tenta acrișoară a unui vin sec și rapid iese în evidență aciditatea bună, apoi structura și ceva mineralitate, iar alcoolul (12,8%) balanseaza bine întregul ansamblu. Postgustul mediu spre lung ridică nivelul vinului spre 7 papioane și reprezintă o surpriză foarte plăcută pentru un vin al unei noi crame.
—Asocierea e ușor de făcut alăturând salate de vară, pește neafumat sau orice carne slabă, dar și brânzeturi, exceptând cele iuți.
—Cu bine,
—RaSto
.
.
Comentarii recente