Blogăraşul cel isteţ!

….Vine grăbit prietenul meu şi zice: băh, tu te pricepi la vinuri sau eşti un papagal ca şi restul blogărilor de vin? Nu sunt prietene, mă pricep pentru că sunt băiat deştept şi nici nu am capul mare; chel, da!
….Atunci scoate din sân o sticlă îmbrăcată într-o pungă de hârtie (made în alcoolicii anonimi din America), se autoserveşte cu un pahar, toarnă în el şi mi-l întinde. Zi mai deşteptule cu capul mic, “ce avem noi aicea”, dacă tot te dai mare cunoscător într-ale vinurilor!
….Iau paharul de picior îl duc spre lumină şi văd imediat cum se reflectă undele de 540-590 nanometri, în timp ce toate celelalte instantaneu sunt absorbite. Frumoasă culoare zic!
….La o privire mai atentă îmi dau seama că această minunată culoare nu e dată nicidecum de flavonoli, care teoretic sunt demult depuşi, ci de către alţi polifenoli – adicătelea, nebunaticii leuco-antociani şi o doză mică, mică de tanin. Mai văd şi un mic reziduu de clorofilă, dar după limpiditate mai mult ca sigur, vinul a fost tratat cu carbon decolorant.
….Amestec paharul pregătit să miros acest vin şi observ cum capacitatea moleculelor de a se lipi este relativ redusă, deci vinul este unul băubil, de nu te faci “cui “după primele două, trei guri mai însemnate.
….Duc paharul spre mucoasa olfactivă, aia de 5 cmp pe care o am, şi simt cum se umple de carbon, hidrogen şi oxigen. Hai, să nu vă ţin în tensiune cu termini ştiinţifici şi să vă povestesc în limba romana despre substanţele de mai sus: este vorba desigur despre alcool, esterii şi eterii prezenţi în vin, dar surpriza! La un moment dat mucoasa mea olfactiva simte ca un vânt de primăvară o tuşă de sulf şi azot. Nu, nu era de rău pentru că prezenţa sulfului nu mi-a provocat un miros neplăcut, ci mai degrabă complex, făcându-mă atunci să înţeleg totul… Explodând de bucurie am urlat: te-am prins vrăjitorule! Tu nu poţi fi decât faimosul – Sauvignon Blanc, chiar şi aşa camuflat în zdreanţa aceea de hârtie!!!!!! Iar acum, că te-am descoperit aşa uşor o să te beau dintr-o răsuflare! Să moară cine ştiu eu de ciudă…:)
….P.S. Nu vă povestesc despre arome şi gust, pentru că m-aş întinde pe încă 30-40 de pagini şi nu doresc nicidecum să vă plictisesc!
….Bogdan