Aţi sărbătorit Dragobetele?
Vă întreb acest lucru pentru că, majoritatea prietenilor mei, nu prea au făcut-o, unii dintre ei uitând chiar de acest eveniment.
Eu ce să zic, fiind un tip mai tradiţionalist m-am gândit să mă bucur alături de acest “Cupidon” made în România, cu un meniu ceva mai deosebit şi un vin bun. Am ales să “gospodăresc” un ciolan de porc cu legume la cuptor şi am desfăcut o sticlă de Elenovo Merlot 2009, de la Edoardo Miroglio.
Dacă, după patru ore petrecute în cuptor, m-am aşteptat ca ciolanul să se topească în gură şi să-l mănânc aproape cu degete cu tot, vinul mi-a făcut o surpriză la care sincer, nu prea mă aşteptam.
Dacă, te uiţi la acest vin pus în pahar, îi intuieşti imediat vârsta, culoarea sa fiind rubiniu cărămizie specifică vinurilor roşii nu tocmai proaspete. Dar, dacă îl apropii de nas, nu dă semne că au trecut anii peste el, aromele fiind cele primare – de prăjitură cu vişine şi ceva condiment. Gustul însă, este cel care m-a impresionat într-un mod foarte plăcut, fiind foarte echilibrat şi fresh. Nu am simţit notele acelea gemoase, greoaie pe care le întâlneşte la majoritatea merlot -urilor, cu toate că vinul este unul corpolent. Ba din contră, vinul pare foarte uşor şi catifelat, iar postgustul lung, are note tonice. Cum spuneam, un vin care mi-a plăcut şi care dacă ar fi puţin mai ieftin cred că, “ar face vâlvă-n sat”!
Oricum, asocierea Româno – Bulgară a mers de minune şi după două, trei pahare, parcă, parcă, mi-a venit pofta de Dragobete…
Bogdan
Mai multe
O minunăţie de vin !
….Pe numele lui adevărat: Reserva Santa Rosa 2008 – Enrique Mendoza. Este un vin spaniol din zona Alicante, cu preţul de 20,75 euro/sticlă (www.decantalo.com) şi o “alcoolemie” de 14%. Este un asamblaj format din: Cabernet Sauvignon 70%, Merlot 15%, Shiraz 15%. Puncte Parker parcă 90, dar pentru mine acest lucru nu prea are importanţă.
….Culoarea acestui vin este rubinie, cu un aspect curat şi o limpiditate bună.
….Mirosul este puţin reţinut, începe cu mure şi prune coapte, pe un pat floral de violete, aş zice eu. Lemnul vine după fruct, uşor şi foarte elegant cu note de cacaua şi condiment (nucşoară şi cuişoare, alături de piper negru). Pe final se simte o undă aproape imperceptibilă de salvie şi mentă, care împreună cu cele de mai sus, dau vinului un miros de o nobleţe fără margini.
….De cum îl guşti, gura ţi se umple de fruct, cu prună puţin afumată înconjurată de taninii copţi şi cât se poate de catifelaţi. Imediat îţi dai seama că ai de-a face cu un vin corpolent, ce are o structură excelentă, dar şi perfect echilibrat şi cu o fineţe remarcabilă. Aciditatea este atât de prezenta încât poate fi simţită şi după finalul foarte lung, dar fără să fie absolut deloc deranjantă, ba din contră este foarte plăcută.
Cuvintele care aproape fără voie îţi vin pe buze la descrierea vinului sunt: echilibru perfect, putere şi elegantă, dar fără nici o urmă de agresivitate sau vulgaritate.
“Pumn de oţel în mănuşa de catifea”, este exact expresia inventată pentru caracterizarea lui!
Un vin excelent cum de puţine ori în viaţa îţi este dat să întâlneşti. Merită cumpărat şi băut fără nici cea mai mică reţinere, iar eu trebuie să recunosc că am băut puţine vinuri în viaţa mea, atât de bogate şi plăcute ca acesta.
Vă rog să-l încercaţi!
Bogdan
Valentine’s Edition
….De curând primesc o informaţie că ar mai exista câteva sticle de sauvignon blanc Edition 2008 de la Crama Basilescu. Vinul îmi trezise amintiri foarte plăcute, pentru că-l descoperisem prin 2010, după o degustare reuşită alături de Nick Filip și apoi am făcut o vizită la crama din Dealu Mare, alături de Silviu P., Mihai M. şi Dragoş S. Declaram atunci că acest vin este cel mai bun sauvignon românesc, iar poetul nostru bucătar – Mircea Dinescu, prezent și el acolo, părea să fie de acord.
….Verific informația la sursă și se confirmă. Mai există câteva sticle rătăcite prin câteva depozite, îl sun pe Dragoș și comand de toți banii de dinainte de salariu. Dragoș confirmă că vinul e neschimbat, degustându-l primul. Ajung și eu cu el acasă și după răcirea corespunzătoare, dau cu „speritoarea”-n el.
….Ce spune „laboratorul” din Chitila? Zice că: are o culoare pal-gălbuie, aproape transparent și cu uşoare inserţii de verzui. Nasul e impecabil, cu tipicitate, cu zeamă de pisoi, agrișe, soc, ierburi de câmp ușor uscate, citrice și corcodușe necoapte, toate blender-uite în miros. Un astfel de miros creează așteptări și duc paharul la gură. Atacul e surprinzător de acid și fresh, cu gustul ăla bun de care încep să-mi aduc aminte. Iarbă necosită, succesiuni de dulce-acrișor, fructe exotice acrişoare. 
Finalul e sec, plăcut și persistent. E greu să fii zgârcit cu cuvintele mari, când îți place ceva așa de mult și-ți aduce aminte de „copilărie”. Uitasem să spun că vinul e corpolent și cele 13,6% alcool sunt aşezate acolo unde trebuie.
….La urma urmei, nu văd de ce nu aș lăuda acest vin, pentu că tot nu se mai găsește, așa că nu pot fi acuzat de reclamă.
….L-am băut pe 14 februarie, făcându-mi un frumos cadou, ca îndrăgostit de vin ce sunt.
….Noroc!
….RaSto
Răţoi cu portocale !
….Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi, o pun eu frumos la drum, până la “Lidl” să cumpăr un răţoi mort pe care să-l gătesc. Cică era raţă asiatică, dar ce să zic după ochi nu părea. Deloc migdalaţi, sau măcar galbeni să fi fost…
….Îl aduc acasă, îl omenesc cu tot felul de mirodenii şi miroase, apoi îl bag la cuptor. Mă pun pe sosul de portocale, îl prepar îl gust fierbinte şi îl las puţin să respire.
….Ce să zic, una peste alta am dat-o de gard atât cu răţoiul, cât şi cu minunatul sos de portocale. Dacă răţoiul a ieşit din cuptor tare ca fierul, iute ca oţelul, sosul era o dulcegărie, Doamne o dulcegărie de te treceau toate apele. Nici pe pâine cu unt nu cred că ar fi mers greţoşenia asta cu zahăr caramel!
….Sosul şi-a luat avânt direct spre coşul de gunoi şi am rămas eu faţa în faţă cu răţoiul mort aburind din cuptor. Am tras de el de mi-au sărit măselele, mă doare maxilarul şi în zilele noastre, dar am desfăcut lângă o sticlă de vin “Crama Oprişor, Cabernet Sauvignon 2010”, care m-a uns la suflet.
Şi cum s-a aşezat el în pahar, cu mirosul acela de fructe roşii de pădure coapte şi cum mi-a dat el pe la nas cu vanilia de la baricul, cu ciocolată, cu piperul, Doamne îmi venea să-l îmbrăţişez, când apare pe dasupra şi o briză cu tentă de animal care, incredibil nu era de la răţoiul asiatic.
….Apoi, de cum l-am pus pe limbă, am descoperit un gust excelent, acrişor cu ceva fructe de pădure, cu final mediu plin de sâmburi de migdale. Alcoolul foarte bine integrat, taninii rotunzi şi jucăuşi, corpul mediu şi aciditatea bună m-au vrăjit nu alta. Un vin discret, dar elegant care îmi place exact aşa cum este acum şi pe care l-aş putea bea zilnic.
….Noroc cu băutura, că mi-a revenit buna dispoziţie şi am uitat repede de răţoiul musculos, pe care l-am cazat până la urma exact acolo unde îi era locul, adică în gunoi! Şi uite aşa a mai trecut o zi minunată din viaţa mea, raţă nu mai gătesc, dar vă asigur că am în beci o provizie suficientă de Cabernet Sauvignon – Crama Oprişor 2010, care o să îmi ajungă mulţi ani de aici înainte.
Semnat: al vostru Bogdan – răţoiul şef!
Mai multe
.
.
Comentarii recente