Ceafa lui Hădean

—-Se spune că atunci când dă răcoarea, organismul cere o mâncare mai robustă, o carne cu structură mai țapănă. Bine, la mine organismul cere așa ceva tot timpul, dar nu ăsta e subiectul…
—-Vecinul meu m-a anunțat că în ziua urmatoare pune de-un grătar, așa că dacă vreau să profit de superjarul din lemn de esență tare, să pun și eu ceva carniță acolo. Ca un orice bun gospodar de Chitila, aveam și eu 3-4 cefe de porc prin frigider, dar o simplă carne pe grătar știe oricine să pună, așa că am căutat ceva mai special. Am bănănăit câteva minute pe net pentru inspirație și am găsit asta.
—-Mi-am făcut timp să găsesc aproape tot ce trebuie pentru marinadă, mai putin papaya, care nu crește în Chitila, înlocuind-o cu mango. Mno, cât de aiurea ar putea ieși? Rezolvat blendăritul exoticelor și bălăcitul cărnii în spuma rezultată, apoi dat 18 ore la frigider.
—-A doua zi, din carnea destul de roșie, a rezultat ceva rozaliu deschis și foarte ciudat. La semnalul de la ora 14.oo dat de vecinul Dan, hop și eu cu castronul plin de cefe exotice ce dospeau într-o spumă galbenă. Schimbul de priviri între mine și vecin ar fi mai greu de descris… explicațiile mele, cam neconvingatoare.
—-În ceea ce priveste vinul, am avut de negociat, dar m-am supus în favoarea unui Red Artisan de Săhăteni din 2014 – oricum, nu-l încercasem. Potrivit la temperatura de-afara și scurs în decantor, a apucat să se aereze vreo 35 de minute. N-am mai avut timp de garnitură, pentru ca eram curioși să vedem cele 2 noutați: ceafa exotică și bordelezul de Dealu Mare. Nu știu dacă rețineți scenele din Haiducii lui Șaptecai când se ospatau după cate vreo acțiune reușită… Cam așa ne-am aruncat pe furculițe, cuțite și pahare. Pozele sunt prea puțin expresive și nu surprind gemetele de stisfacție.
—-Ceafa fragedă și zemoasă, alături de urmele fumului de la grătar și aromele de vișine coapte ale vinului ne-au făcut să închinăm îndelung asupra celor care ne-au asigurat ospățul: creatori de rețete, mama porcului, grataragii și, desigur, enoloagei.
—-Poposind la vin, ar trebui spus că asamblajul roșu Artisan pleacă de la cabernet sauvignon, merlot și fetească neagră, așa cum sunt făcute marile vinuri roșii din Dealu Mare. Ușor aprig la început, semn că mai era loc de aerare, cu tonuri încă ușor ascuțite ale taninurilor, dar zemos, fructat, expresiv și elegant. În condiții nehaiducești, și-ar fi arătat finețea, eleganța și echilibrul în ciuda celor 14 gr. vol. de alcool, la care merită adăugat post gustul de nivel mediu plus. Nu e un vin cu care să te iei singur în gură, e musai să ai ceva pe masă și o să-i dai ca mine, 7 papioane/8.
—-Mai e puțin și vine toamna, trebuie să-ți acoperi inima cu ceva….
—-Cu bine,
—-RaSto