City break la Madrid

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—La sfârșitul săptămanii trecute am avut ocazia să vizitez capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine: Madrid.
—Ca orice #winelover am studiat cu atenție înainte de a ajunge în Spania posibilitățile de a vizita crame apropiate de Madrid, dar cum cele mai tentante erau doar în Rioja, la 4 ore distanță de capitală, am hotărât să ne concentram pe ofertele lichide din restaurantele și winebar-urile locale.
—Zeii se pare că au ținut cu noi și am intrat mult mai repede decât ne așteptam în contact cu vinurile iberice, noi ajungând la apartamentul închiriat înainte de check-in, astfel că a trebuit să ne „refugiem” intr-una din tavernele din zonă.  Aici am întâlnit câteva aspecte care aveau să se dovedească reguli pe perioada scurtului sejur. Primul că, deși oraș turistic, în Madrid nu găsești ușor localnici vorbitori de engleza și nici meniuri în aceasta limbă. Noroc cu una din multele asiatice care pot fi întâlnite prin localurile spaniole, care mai știa câteva cuvinte. Al doilea ar fi că meniul zilei este cel mai convenabil, cu un raport preț-calitate foarte bun (cu vinul inclus in preț !). Și ultimul aspect ar fi că vinurile roșii servite la pahar sunt foarte tinere ( foarte multe 2016 și mult mai rar 2014-2015).
—Un astfel de vin a fost Cofrade Tinto Joven 2016 realizat 100 % din Tempranillo. Tinerel, fructat, cu un alcool abordabil (13,5%), este un vin destul de plăcut și de cursă lungă. Dacă asocierea culinară a fost un pic forțată (din lipsa de altceva, am ales un pui cu legume), la vinul alb a fost mai simplu, atât paella valenciana cat și lupul de mare „a la plancha” fiind ideale alături de un Albarinho din 2016 din Rias Baixas. Fresh, ușor citric, cu o aciditate vioaie a fost un vin care merita reîncercat.
—După cazare și vizitarea celebrului Palacio Real, am căutat un winebar pentru a degusta vinuri mai serioase.
—După o scurtă „scanare” a împrejurimilor am dat peste Taberna Tempranillo la care am ajuns chiar la ora 20 când se deschidea, dar care în mai puțin de un sfert de oră s-a cam umplut. Am început cu un duo destul de diferit ca stil:
– un Tempranillo din Ribeira del Duero (Vina Sastre Roble 2016) tânăr, cu note ușor lactice, fructe negre dar și o tentă minerală. Plăcut, băubil dar echilibrat, alcoolul destul de serios (14%) fiind insesizabil.
– din Priorat un Bellmunt 2014 obținut din Grenache, Cabernet Sauvignon și Carignan, dezavantajat de faptul că a fost deschis cu puțin timp înainte de turnarea în pahar. Deși am insistat cu rotirea în pahar vinul s-a dovedit încăpățânat să-și dezvăluie aromele. Probabil un vin cerut prea puțin de clienții barului (era și 5 euro paharul), dar calitatea lor este discutabilă văzând cum țineau paharul (numai de picior nu), de mai degrabă te așteptai să iți arunce paharul în față nu să îl bea.
—Am continuat cu un duet interesant, la prețuri apropiate (3-3,5 euro):
– Arzuaga 2014 tot din Ribeira del Duero, Tinto Fino (90%), Cabernet Sauvignon (7%) și Merlot (3%) cu fructe negre, vanilie de la lemn, dar echilibrat în ciuda unui alcool de 14,5 %, cu tanini moderați și un postgust destul de persistent.
– La Montesa 2014 (produs de celebrul Álvaro Palacios) mi s-a părut vinul serii. Un asamblaj de Garnacha, Tempranillo și Mazuela catifelat, fructat , echilibrat, cu un final persistent, chiar dacă o notă ușor vegetală parcă nu justifica (acum) cele 92 pct Parker.
—A doua seară am petrecut-o într-un restaurant aproape de locul unde eram cazați, fiind prea obosiți după un tur al Madridului care a culminat cu vizitarea superbului  muzeu Prado.

—Vinurile încercate au fost tot roșii:
– unul din Rioja, Artuke 2016 obținut din Tempranillo (95%) și Viura (5%). Din nou un vin tânăr, fructat, dar plăcut, băubil acum.
– al doilea din Ribeira del Duero, Mayorazgo 2015 Roble, 100 % Tempranillo (sau Tinto Fino), un vin agreabil, dar cu ceva lemn în exces, însă per ansamblu agreabil și fără defecte supărătoare.
—Asocierea culinară a fost aproape perfecta: porc iberic a la plancha (se topea în gura) pe un pat de cartofi dulci (poate ușor prea dulci) și un hamburger de vită (singurul cusur că nu era prea mare) excelent.
—A treia zi a fost destinata vizitării mirificului oraș Toledo, aflat doar la 30 de minute cu trenul de Madrid.
Pe seara, la întoarcerea în capitală, am fost decis să încerc o mâncare locală: coadă de taur în sos de vin roșu.
—Normal că vinurile încercate au fost tot roșii (și iar perechea Rioja – Ribeira del Duero):
– Viña Pomal Crianza 2014 din Rioja, un Tempranillo 100% extrem de bine echilibrat, fructat, ușor vanilat, catifelat și cu un post gust decent. Acum ca era aproape 3 euro paharul la un vin de 7-8 euro în magazin este altă poveste.
– Pagos de Quintana Roble, tot Tempranillo 100%, fructe negre, condimente, tanini rotunzi, alcool (14%) bine integrat și un final acceptabil.
—Nu mai zic că asocierea vin – mâncare a fost intr-un mare fel și au mers chiar și cu salata cu branza de capra caramelizata aleasa de șotie.
—În ultima zi în Madrid, după ce am insistat pe parcurile din oraș, am vizitat incă un winebar recomandat de broșura Top 10: Entrevinos, unde cam toate vinurile se învârteau pe la 3 euro paharul.
Am început cu clasica pereche de vinuri din Rioja și Ribeira del Duero:
– Pago de los Capellanes Roble 2016 din Tempranillo 100 %, purpuriu, fructat, ușor vanilat, cu o aciditate vioaie dar cu tanini destul de discreți, nu a fost rău dar cam tinerel. Oricum lejer (13,5 % alcool) și extrem de băubil.
– Finca San Martín 2014 Crianza din Tempranillo 100%, s-a prezentat cam în aceeași parametrii gustativi, deși taniinii erau parcă mai viguroși, iar la culoare se vedea ca este ceva mai „în etate”. Tot 13,5 % alcool și la fel de ușor de băut și de plăcut.
Am continuat cu un vin din regiunea Castilla-León, Sardon 2015, obținut din Cabernet Sauvignon, Tempranillo, Garnacha Tinta și Malbec, care s-a remarcat printr-un alcool serios 14,5 % dar bine mascat, în schimb notele vegetale l-au facut un pic cam dezagreabil, cel putin pentru gustul meu.
Finalul a fost însa interesant, vinul cu nume amintind de o melodie Rolling Stones, Time Waits For No One, vintage 2015 din regiunea Jumilla  obținut din Monastrell 100% prezenta un bun echilibru intre aciditate, tanini și alcool (14 %), arome de fructe negre și un postgust destul de lung.
Asocierea culinara nu putea da greș, atât porcul iberic cu sos de gorgonzola cat și tocănita din carne de vită nu puteau să nu se potrivească cu astfel de vinuri.
Și acest winebar avea tot cam 6 vinuri roșii pe lista de degustare la pahar și avea aproape toate mesele ocupate, plus alți clienți la bar.
—In concluzie, Madridul oferă destul posibilități de wine&food pairing, însă nu trebuie ratată oferta generoasă de vinuri din magazinele de specialitate si chiar din supermarket-uri, unde prețurile sunt foarte convenabile.