C’mon la Simon

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

….Profitând de vacanța elevilor, ne-am dus pentru trei nopți la munte în localitatea Simon, lângă Bran.
Drum curat, incredibil de liber pentru o zi de sâmbătă. Intrăm în localitatea Simon și aici începe circul cu numerotarea caselor. Totul bine și frumos pana la nr. 87, după care depășind două case fără numere afișate ajungem la 223 ! Întrebăm un localnic dacă știe pe unde ar fi numărul căutat de noi, dar acesta ne pune întrebarea maximă: număr nou sau vechi? Pâna la urmă sunăm la pensiune și ne iese gazda în poartă (bineînțeles că nu era nici o firmă deși are site internet).
Localitatea se află pe o vale paralelă cu cea în care se află Moeciu, diferența majoră fiind carosabilul mai bun decât la Moeciu, poate și din cauza traficului mult mai redus. Zonă liniștită dar în care ești dependent de mașină, fiind distanțe destul de mari până la pârtie sau alt loc de interes (pantele văii destul de abrupte, plus că majoritatea sunt parcelate și nu ai acces, așa că mergi tot înainte pe drum până dai de un drum forestier și de pădure).
Am avut lapte și caș afumat (excelente) de la văcuțele gazdelor, miere de la un vecin de peste drum (afiș cu „vând miere de pădure”, dar aceasta se terminase așa că am luat polifloră), vinul a fost adus de noi.
….Am fost la pârtia de sanie din Bran (12 lei parcarea in prima zi, apoi am parcat la 20 metri mai jos „for free”), am mai mers prin Bran la târgul vampirilor…pardon „producătorilor tradiționali” de la baza cetății (100 lei kg de carnați!), am trecut și prin Râșnov pe la cetate și pe la peșteră (merită văzute amândouă).
De mâncat în zonă pot spune ca se mănâncă modest, bucătarii având calificare doar în ciorbe, felul doi fiind nesatisfăcător cam peste tot.
Am început cu restaurantul Hilden (nu Hilton cum auzisem și parcă mă luase regretul că uitasem papionul și costumul acasă), unde am aflat mai apoi că lucra fata gazdei. Toți am luat plasă cu felul doi: piept de pui la grătar tip talpă, la fel mușchiul file de porc cu un sos de brânză (de burduf !?) translucid și gelatinos (specialitatea casei!) și nici șnițelul nu a fost prea grozav (o cocă groasă de un deget). La vinuri am reținut prețul lui Cuvee Uberland: 150 lei. La Principesa (recomandat de site-ul „Am fost acolo”) aflată la 50 de metri de cetatea din Bran (cu o firmă aproape insesizabilă, ziua cu o culoare aproape identica cu a tencuielii), nu aveau prea multe feluri de mâncare din lipsa de clienți și cele existente destul de simple, dar măcar au fost OK. La vinuri nu merita sa te uiți.
….Luni am luat prânzul la Casa Râșnoveana unde cred ca am mâncat cel mai prost din ultimii 10 ani (ce am mai râs la întoarcere de colega de serviciu a prietenei cu care am fost și care ne recomandase localul), cafeaua punând capac (aqua chiorensis). De vinuri nu mai putea fi vorba.
….Serile le încheiam de obicei în pensiune, alături de un vin de casă pe care doar fiert l-am suportat, de o bună și superparfumată țuică de caise făcută (ca și vinul) de prietenii cu care am fost și de vinurile aduse din București de mine.
….La Simon multe case au animale (oi, vaci, măgari) în curți, la drumul principal și de aici niște „miresme” de bio adevărat. Asta mi-a dat emoții mari pentru examenul olfactiv al vinurilor. Dar, să trecem la treabă.
….1. Artisan Feteasca Neagra 2011-14% alcool. Nas prune uscate, iod. Culoare granat cu o ușoara tenta violacee. Gust de prune uscate ușor afumate. Corp mediu. Postgust mediu. Un vin ok deși nu se ridica la nivelul celui din 2007.
….2. Mavrodafne – 15 % alcool. Culoare roșu cărămiziu. Gust de stafide. Foarte dulce. Corp mediu. Un vin de desert asemănător Kagor-ului moldovenesc, pe placul prietenilor noștri.
….3. Merlot Paganus 2007- 13,5 % alcool. Nas fructat, culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte și spre final chiar prune uscate si cireșe amare! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut și care s-a dus repede (aveam emoții că nu se va bea, fiind prima seară când am ieșit la un local pentru cină). Din păcate, acest vin nu se mai comercializează.
Îl mai încercasem cu câteva zile înainte și acasă și mă cucerise, obligându-mă să mă reîntorc la supermarket-ul de unde luasem prima sticlă si să mai iau două. Este adevărat ca la prima întâlnire cu el a beneficiat de condiții mai bune de degustare, acasă având un pahar mai profi. La pensiune am avut pahare fără picior și cu peretele gros (gen Dorel), care i-au mai luat din strălucire, plus că l-am lăsat mai puțin la aerare în sticlă (după bere vinul e plăcere sau nerăbdarea a fost prea mare).
….Singura seară la restaurant a fost luni, înainte de întoarcere, când in Simon am fost la un local numit Branderberg (cu specific german) unde totul a fost OK, mai puțin fumul de țigară care ne-a năucit. Am mers (normal) pe bere, dar aveau și vinuri băubile (Budureasca, SERVE).
….La întoarcere ne-am oprit in Sinaia, unde copiii au mai avut o scurtă partida de săniuș (zăpada mult mai multă ca la Bran) intr-o zonă care teoretic era închisă traficului auto iarna, dar (doar suntem in România) unde treceau mașini fără probleme. Am vizitat și parcul castelului Peleș, acesta din urmă fiind închis marți.
Nici aici nu am avut o experiența prea plăcută la prânz la celebra…..pardon comunista (până și chelnerii păreau din epoca de aur) și foarte scumpa Cabana Schiorilor, unde la fel ca în  zona Bran, doar ciorbele au fost bune, felul doi fiind mediocru. Aici Cuvee Uberland costa 195 lei, dar aveau o selecție destul de OK de vinuri (Recas, Davino), bineînțeles foarte scumpe.
….Per ansamblu o ieșire reusită și instructivă, care nu a fost umbrită de nereușitele culinare din restaurantele din zonă (ce ne reamintesc, dacă mai era nevoie, de câte mai sunt de facut pentru a impulsiona turismul de la noi).

.