Corbul păcălit de vulpe

….Corbul frate: unul mare, cu burtă, ghiuluri, cruci, casă la şosea şi un BMW cât toate zilele, alb. Alb ca fulgul de nea, să se vadă dinţii aurii prin parbriz, şi să lucească, de însuşi Maria Sa Soarele să moară de invidie.
Pe când Vulpea, una mică, mică şi roşcată de nu dădeai nici 20 euro pe ea. Fără alea mari, celelalte lungi de nu ştie nimeni ce a găsit Corbul la ea. Şi pe deasupra săracă, săracă… lipită de gard ca “marca de scrisoare”. O căutai prin toate găurile şi conturile şi abia dacă avea pârlita de un wc. În centru (locaţie sau chirie, că de cumpărat nu e vorbă).
….Şi cum stăteau ei ca doi porumbei (e o figură de stil, înţelegeţi…), deodată Vulpea se emancipează şi zice: băi Corb – cel mai tare din parcare, nu mănâncă în centru la cârciumioara şi guriţa mea ceva? Mănâncă fă, că altfel pute de zici că ţi-au rămas doar cariile în loc de dinţi. Şi se urcă în maşină, demarează să audă tot cartierul, apoi frânează brusc în Centrul Vechi, că de ăla nou nici măcar el nu avea bani. Alege masa cea mai mare de pe terasă, comanda repede două, ba nu, trei-cinci cefe de porc cu cartofi prăjiţi şi se uită lung la meniul de vinuri. Atunci Vulpiţa îşi dă părul pe spate şi cu glas mieros îi spune ospătarului: te rog, să-mi recomanzi o sticlă de vin “la potriveala” cu ceafa, iar pentru animalul cu cioc din faţa mea, te rog să aduci votcă, să bea până… îi cresc penele!
….Ospătarul aduce o sticlă de Garassino – Tenuta Carretta Barbaresco 2005 şi începe: că are o culoare rubiniu deschisă cu nuanţe de cărămiziu, că are limpiditatea bună. Apoi, că are un “nas” cu fructe de pădure, gemuri afumate, condiment şi e uşor mineral. Că are un atac plăcut complex, tanini excelenţi, alcoolul integrat, finalul… Vulpea exasperată sare de pe scaun şi urlă: lung sau scurt? Cine, plânge ospătarul? Finalul frate! Ospătarul pe nerăsuflate zice: lung cu o uşoară tuşă de vanilie şi fuge speriat după platourile cu ceafa de porc.
….Corbul, bine-nţeles că s-a îmbătat şi s-a apucat de cântat. Vulpea noastră şmecherita se făcea că nu-l cunoaşte, savura pe îndelete vinul şi de gândea: are vinul ăsta o aciditate extraordinară şi e deosebit de expresiv. Neapărat trebuie să-l fac pe Corb de ceva “lovele” să-mi mai “trag” un butoi, două pentru zile negre. Dar nici nu apucă să-şi termine ideia că deodată Corbul beat, sări ca ars şi strigă: haide fă să mergem acasă. Nu, zice Vulpiţă. Banu ‘nainte ca la curve! Corbul neştiind ce face scose banul şi plăti, apoi adormi pe loc. Şi astfel a păcălit vulpiţa Corbul de toţi banii, de nici în ziua de azi nu ştie de ce a doua zi dimineaţă s-a trezit cu sute de vulpiţe care aşteptau cuminţi la uşă!
….Bogdan