Cu ochii la Udrea…

Scris la 10 februarie 2015 in Povesti despre vin | 9 comentarii

Aseară, când toată România stătea ca pe ace să vadă încotro îşi va îndrepta doamna Udrea fundul apetisant (parcă aşa zicea marele ziarist Ciutacu) eu ca tot omul, îmi pregăteam o oală mare de sarmale. De ce, poate mă întrebaţi?

De porc cu multă afumătura, costiţă pe deasupra şi toate mirodeniile trebuincioase. Nu am dorit totuşi să-mi iasă sarmalele foarte aromate, deoarece aveam un vin special pe care doream să-l desfac şi pe care imediat, o să vi-l şi povestesc. Toate au trebuit făcute în mare grabă, pentru că nu mi-am dorit să mă prindă cumva vreo decizie a parlamentului pe burta goală.

Una peste alta, sarmalele mi-au ieşit „belea”, iar vinul degustat Saint Emilion Grand Cru, Croix de Beausejour – 2007 a fost excelent.

Vreau să vă spun de la început, că alegerea a fost perfectă, numai şi numai pentru faptul că vinul a semănat leit cu profilul controversatei doamne din această seară.

Ca şi d-na Udrea când a ieşit din plen, vinul din pahar nu avea o strălucire deosebită, ba era un pic opac şi de  culoare uşor cărămizie.

Dacă închid ochii şi îmi imaginez buzele ei, parcă le şi simt uşor tremurânde, dar crocante precum ardeiul gras, cu miresme de fructe de pădure, cu dulceaţa şi aromele prăjiturii de vişine a bunicii. Apoi, parcă-i simt mirosul de piele, amestecat cu puţin tabac şi ce să vezi – ceva sânge! Asta bineînţeles, dacă o muşc! Şi de ce nu, vă întreb? Deci cum ziceam…, identic cu vinul, dacă îl cauţi la arome!

Apoi, precum frumoasă doamnă, vinul ajuns în gura are un corp subţire, este elegant, catifelat şi nu face altceva decât să-ţi dezmierde simţurile. Nu are tanini agresivi (sunt convins că nici d-na Udrea), şi precum a personajului, aciditatea vinului este foarte, foarte bună.

Dacă posteriorul doamnei este bombat, postgustul vinului este lung şi simţi în gura visina coaptă cu tot cu sâmbure.

Şi uite aşa uşor, pahar după pahar, a dat peste mine un somn cu vise dulci şi atrăgătoare, cu forme apetisante unde se făcea că…, dar nu vă zic cu cine!

P.S.Vinul a costat în jur de 20 euro, pe unul dintre site-urile de specialitate (vinatis.com) şi vă asigur că a meritat fiecare bănuţ.

Bogdan

9 comentarii

  1. Buna ziua,
    Hmm , putin misogin dar placut la lecturat. Daca nu ar fi fost o poveste cu trimiteri la realitate mi-ar fi placut articolul.Si ca sa fiu in ton cu articolul , sarmalele romanesti nu merg „NEAM” cu vinul frantuzesc !
    Toate cele bune !

    • Multumesc frumos pentru comentariu!

    • De ce sa nu mearga bre? Carne tocata , afumatura si varza . Iote . Cu un vin rosu sec merg unse . Sunt vinuri si vinuri . Daca e frantuzesc nu e musai sa fie moale , rafinat si complex . Daca te uiti la el vezi ca e un Bordeaux . Iar astea sunt destul de seci si de puternice . Iar cele mai ieftine ( cum e cazul aici ) nici nu sunt asa subtile , ba din contra . Sanatate .

  2. eu nu vad nicio urma de misoginism.la cate s-au scris de noua „pacienta” a DNA-ului… iar paralelismul dintre vinul frantuzesc vs. eleganta (si opulenta) Elenei, in asociere cu sarmalele vs. comportament politic balcanic e chiar potrivita

    • Multumesc Razvan! 🙂 🙂 🙂

  3. http://www.obiectiv.info/istoria-sarmalelor-de-unde-provin-de-fapt-sarmalele_45409.html Boco mai pregătește o oala de sarmale pentru când ajung acasă și vinul necesar sa mai facem un test ca primul cred ca nu a fost convingător

    • Acum ma apuc, dar sa vii si tu mai repede sa nu se raceasca! 🙂 🙂

  4. nah, ca de data asta am urmarit discursul EU din Cam.Deputatilor. Are nesimtita asta un tupeu … mai ceva decat al lui Baselu.

    • :))))))))))))

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *