—-De ceva vreme, mulți din pasionații de vin pe care-i cunosc sau îi citesc acordă calificari, evaluari, clasificări și ierarhii vinurilor pe care le testează. De fapt, asta fac și eu adesea în ceea ce scriu pe blog. Aproape că nu se mai face o degustare fără să apară fișe de notare (în diverse stiluri) pentru punctarea vinurilor, însoțite la final de confruntarea evaluarilor și toatea astea însotite de lungi discuții de comparare. Între soiuri, între ani, între punctele participanților, între crame etc.
—-Nimic rău în asta, însă apar diferite situații atunci când te întâlnești cu oameni 
mai puțin apropiați fenomenului VIN, față de care comportamentul nostru începe să pară cam ciudat.
—-Una din ele ar fi aceea că luăm analiza vinului cam de sus, dacă nu chiar prea în serios. Și nu mă refer la ținutul paharului de balon sau băutul din pahare cu picior gros. Mă refer la setul de descriptori din vocabularul degustătorului avizat și școlit sau expresii strict tehnice din vocabularul enologic. Se întampla des să putem părea plictisitori sau aroganți abuzând de propriile analize date pe gură atunci când facem abuz de expresii precum stil reductiv, corecție de aciditate, malolactică, BLIC, macerare prelungită, baricare îndelungta etc.
—-Asistența neavizată tinde să bată în retragere și să-i dispară apetitul savurării vinului, să se considere marginalizată imediat dupa momentul de admirație pe care îl nutrea față de specialistul cunoscut. Chiar îi poate pieri cheful. A luat de bune toate informațiile legate de eliminarea miturilor false despre zeama de struguri (vin din pastille, vin din marmelada unui vin vechi, mâna a 2-a, durerea de cap de la sulfiți etc). Bea vinul cu paharul de apă alături. E bine, dar imediat se face mic la marginea mesei și acum încearca să reintre în vorbă cu bagajul său mic de cunoștințe. N-are nicio șansă! 
—-Asocierea vinului cu mâncarea (transformata în pairing) devine alt subiect în care amatorul de vin e pus la colț. Bine, acum orice chitilean știe că vinul alb e cu carne albă, iar cel roșu cu carne roșie. La sarmale se mai încurcă și la mici (unde berea primează), dar și aici se trezește cu un val de explicații și informații, pe care termenii onctuozitate și Omega i-au rupt capul.
—-Biblioteca senzorială a unui degustator avizat și permanentul apel la carnețelul propriu de vinuri testate e un motiv să-și diminueze serios numărul de vechi prieteni. Ți-ai luat o fetească neagră 2012 de la crama XXX?… Nașpa! 2011 era mai bun! – ar putea fi un exemplu despre cum poate să-ți moară la intrare. Dacă un neinițiat mai pune și o poză pe facebook, și-a luat-o definitiv. A comentat? S-a ars! Întotdeauna se va gasi cineva să-i “explice” ironic ce nepriceput (bou) este.
—-Exemplele pot continua, desigur, și din experiența fiecaruia puteți completa cele de mai sus. Important este că dacă ne dorim o piața evoluată pornită pe creșterea numarului consumatorilor, datoria pasionatilor cunoscători și avizați ar 
putea fi aceea de a-și apropia amatorii și pe cei care doresc să descopere aceasta lume. Cu rabdare, cu mai mult calm și cu dorința de a educa (pare un termen pretențios) neinițiații dispuși să învețe își vor crește numărul. Inițiații (wine geeks) care se laudă în exces cu numărul de vinuri testate, carțile citite, cursurile făcute, vizitele tehnice la crame, postarea unor păreri personale despre vinuri și relația personală apropiată cu diverși enologi iși rezolvă doar o problemă de ego și atât. Cumulul de experiență și cunoștințe dobândite ar putea folosi la mult mai mult. Cred că rolul util ar putea fi unul mai constructiv și mai generos, astfel încât să ducă la plăcerea reală a savurării unui pahar de vin și crearea unei mari colectivtăți de bon viveur-i.
—-Până la urmă, vinul e pentru toți.
—-RaSto (articol apărut în revista Vinul.ro)
….P.S. La finalul scrierii acestui articol, amicul Ryan a postat acest articol. Daca nu l-ati citit, inca, faceti bine si dati un click. Merita.
.
.
.
.
.
Comentarii recente