De Sărbători

—-Ca și anul trecut de sărbători, cumnata și prietenul austriac ne-au întors vizita făcută în Graz, în luna august. Aș zice că este un fel de program Erasmus…dar în familie.
—-Și tot ca în anii anteriori, cina din ajunul Crăciunului s-a dorit a fi un pic mai altfel, pentru a nu interfera cu meniul tradițional de a doua zi.
—-Astfel antreurile (salata de icre de știucă, tartine cu icre roșii, clătite cu somon afumat și o cremă de brânză cu hrean, creveți cu sos cocktail) urlau după un vin alb, non-neutral și cu o aciditate vioaie. Aligote-ul 2018 de la Gramma mi s-a părut o alegere inspirată, părere împărtășită la final de către toți combatanții.
—-Am încheiat cu un file de porc în sos de smântână și piper mozaic (am mai exersat acest produs cu mușchi de vită….și acum am vrut să merg la sigur). Vinul asociat a fost Cuvee Uberland 2011 și nu pentru că numele ar fi gâdilat plăcut urechile oaspeților, dar eram curios cum se mai prezenta penultima sticlă dintr-un bax achiziționat cu peste 4 ani în urmă. „Amaronele” din Banat este încă excelent (și o mai duce), cu alcoolul (15%) foarte bine integrat, cu notele de stafide armonios încadrate de o aciditate de care-l nu mai credeam în stare. O revelație acest vin, apreciat în unanimitate.
—-Prima și a doua zi de Crăciun nu au fost ușoare, caruselul de piftii, sarmale sau cârnați neputând fi „liniștit” decât cu cantități serioase de vin roșu. Deci magnum-urile Guy de Poix 2012 și Nedeea 2016 au fost mai mult decât necesare….și suficiente. Dacă vinul de la SERVE a lăsat o ușoară senzație de prea evoluat (mai mult ca sigur din cauza dopului inundat în mare parte), vinul celor de la Vinarte a fost o surpriză plăcută, cele 3 soiuri de struguri românești conlucrând nesperat de bine, rezultatul fiind un vin suculent, ușor fructat, de cursă lungă. Ambele vinuri însă au fost exact ce trebuie alături de avalanșa de preparate de sezon.
—-În următoarele zile am încercat să-l trec pe oaspetele din Austria și prin alte vinuri d’ale noastre (în special roșii, pe acestea preferându-le celor albe, poate surprinzător pentru țara din care provine), cele mai apreciate fiind:
– Feteasca Neagră 2017 de la Daniel’s Wine, un vin destul de corpolent, cu fructe coapte ușor vanilate de la lemnul utilizat din plin, note dulcege de la alcoolul destul de ridicat, dar care poate fi savurat și singur, fără mâncare alături;

– Făurar roșu 2017, mereu surprinzătorul vin de la Davino, care a uluit asistența prin excelenta calitate la banii ceruți.

– Negru de Drăgășani Paolo Mennini, un vin lucrat, savuros, cu taninuri mai soft, cu mult lemn care induce note de cafea, ciocolata amăruie, fructe negre… de toți banii;

– Millenium Rosu 2015, care deși din același asamblaj ca Făurarul a fost ceva mai complex și se observa că are 2 ani în spate, mie plăcându-mi foarte mult.

– Soare 2016 continuă seria vinurilor bune din gamă, cu o aciditate vioaie, alcool bine integrat și taninuri ferme, surprinzător de „ready to drink”;

– Anima Syrah 2016 a beneficiat de un „food pairing” inedit și inspirat (purceluș de lapte la cuptor), dar a fost excelent, spicy, suculent, echilibrat. Vinurile bolduite au fost cele mai apreciate de către oaspeții din Austria (pozele făcute etichetelor fiind un semn clar că la vară vinurile vor străbate peste 1000 km in portbagajul mașinii), dar nu pot să nu remarc aprecierea lemnului folosit mai intens la majoritatea vinurilor remarcate (o fi vreo genă de la Schweighofer?).
—-Sărbătorile au trecut rapid, dar pot spune că am făcut față, iar produsele culinare nu au suferit…..de sete! La Mulți Ani în 2020!