Despodobește, tată, bradul !

….Aglomerație mare de sărbători, evenimente și desigur, vinuri. Din nevoia de spațiu prin casă, am decis să strâng bradul, lucru care nu-i chiar așa simplu când te gândești că are ceva mai mult de 3 metri. Acțiunea necesită timp și multe pauze. Iar în timpul de odihnă, după ce ți-ai întins toate ligamentele încovoiate și lenevite de atătea mese pline și ridicări de pahare, merită un strop de vin.
….Încă din 2011 îmi rămăsese în minte un vin care mi-a plăcut: Golem alb 2010 – Crama Basilescu. În beci aveam ultima sticlă. Ocazie bună să ne luăm la revedere de la anul 2012, de la brad și de la Golemul alb 2010. Din cuptor veneau puseuri mirositoare de curcan la tavă pregătit de Chef Make și după ce scosesem vreo patru globuri și trei fundițe, deja mi se umeziseră ochii de emoție și de poftă pentru vin. Eu l-am mai „ciupit” de câteva ori pe la diferite degustări şi comparative de asamblaje, dar acum avea să-şi susţină doctoratul.
….Deci, ce avem noi aiiiiiici ?! O sticlă obișnuită, însă cu un nume și o etichetă destul de ciudate. Povestea etichetei merită să o asculți direct de la George Moisescu (brand-uitorul) și numai George Mitea ar fi putut să o reproducă cu atâta exactitate și răbdare în postarea sa din septembrie 2011. Asamblajul fiind făcut din trei soiuri de struguri (chardonnay, riesling italian și fetească albă) puși să se împrietenească încă de la fermentare, îi descoperi în pahar că au toate florile pământului și fructe exotice coapte. Înainte să-l guști, descoperi ușoare bule mici ce urcă să se elibereze și luând prima gură mică, simți o aciditate foarte bună. Și mai culeg trei globuri din pom şi vă mai zic așa: că chardonnay-ul dă tonul gustului, definind întregul conţinut ca fiind catifelat, uşor îndulcit de riesling şi fetească albă. Fructele din nas sunt prezente și  în gură și se armonizează foarte bine cu cele 13,4 % de alcool. Tot conținutul e corpolent și simți eleganța studiată cu răbdare și elaborată de Gabriel Lăcureanu – creatorul vinului.
….Mă uit cu ciudă la brad şi-mi calculez viitoarele mişcări ca să-mi dau seama în cate zile voi reuşi să-l termin de despodobit. Vai de mine, câte globuri au mai rămas de strâns!!  Ce ziceam de postgust?  Finalul e sec bine, dar nu te deranjează nici uşoara amăreală, pentru că pe limbă îți rămân mici înţepături de rămas bun, asta ca să nu-l uiţi până la următoarea gură. Șmecher, vinul ăsta ! Cât despre asocierile cu mâncarea, ar fi de scris cam mult şi cine ştie cine se mai ofuschează, aşa că mă restrâng, dând un sfat ca cel din reţetele culinare despre sare: „după gust”! Nici nu ştiu cum s-ar partaja în stomac cele 3 soiuri de struguri cu friptura mea de curcan, dar papilele mele au simţit orgasmul.
….Cu un efort supraomenesc mă mai întind după vreo încă trei globuri din vârf şi mă simt extenuat, revenind la paharul în care mai erau două guriţe mici. Întorc sticla aproape goala şi văd pe contraetichetă semnătura lui Gabi Lăcureanu cu care dau noroc și simt cum o voce din interiorul sticlei mă încurajează: „Hai, Răzvan, că poți ! Eu am construit un vin. Poţi și tu să strângi toate globurile”! Dar apare și duhul rău și îmi revine în minte îndemnul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”! rostit de un avorton politic şi-mi vine să mă aşez la loc, să definitivez ce începusem –trânta cu Golemul.
….Vestea bună e că celelalte 95 globuri și nenumărate fundițe le-am strâns bând apă și hidratând corpul pentru viitoarele grele și cumplite încercări de: strâns beculeţe, coronițe, curăţenie şi ya-da ya-da de după sărbători! Şi toate astea în aşteptarea următoarelor vinuri de la Crama Basilescu.
….RaSto