EMpatie

—Cine se culcă odată cu găinile, o face și a doua oară…
—Așa și eu cu Eduardo Miroglio (EM) Winery de lânga Elonovo, Bulgaria. Locul unde am fost pentru prima oară anul trecut mi-a transmis o stare de bine și m-am atașat tare mult de el. Deci, am ținut să împărtășesc ceea ce eu am trăit și scris aici anul trecut, organizând o excursie de familiști săptămâna trecută.
—Cu ajutorul celor de la After School “Media 10”, am împrumutat un Opel Vivaro în care am încăput lejer 4 adulți, trei copii și Fify. Din Afumați urma să ni se altăture un alt echipaj destoinic de 4 iubitori de vinuri cu care ne-am întâlnit dincolo de Ruse și împreună am luat drumul spre cramă, dar nu fără emoții. Mai întâi, pentru că nu mai condusesem un troleibuz ca ăsta și pentru că mai jos de Veliko Tarnovo, deși depăşisem 2 baraje ce ne indicau ocolirea prin Gabrovo și Stara Zagora, ne-a oprit un echipaj de poliție, tare suparați pe noi. Eu le-am arătat harta care îmi arăta traseul de neabătut, iar ei îmi numărau câte infracțiuni comisesem. Mă ţineam tare şi insistam arătând cu harta într-o bulgară de Chitila cu termeni de acatiste negative, dar la scurt timp, Dan B. intervine impetuos și decisiv cu 20 de euro, explicându-i pe mutește că noi plecăm. S-au linistit, dar tot n-am putut merge pe drumul dorit, ajungând la amicul meu Lubomir cu o oră și jumatate întârziere și două ore de foame.
—Odată ajunși și înmânându-i lui Lubo cadoul de revedere (o sticla de Colocviu la Atena), ne-am pus pe mâncat rapid celebra shopska și o ruladă de pui,  „doborând” câteva sticle de Sant’Ilia în mai multe variante (sauvignon, chardonnay, muscat și cabernet). Apoi, am „aruncat” copiii în frumoasa piscină, inițiind un concurs de bazine, iar Lubo ne-a condus într-un tur al cramei, după care am continuat cu o bălăceală, având frapierele pe buza piscinei și înconjuraţi de un peisaj aproape ireal. Doar norii au făcut să ne scoată din apă, urmând o furtună și o ploaie cu gheață cum rar am mai văzut.
—În sala de degustare, am redescoperit unele vinuri, iar cei veniți pentru prima oară au făcut cunoştință cu vinul bio (viognier+traminer), cabernetul franc, melnik-ul și rozeul Soli. Am zărit acolo mai multe variante de rakia sau grappa, dar le-am lăsat la învechit (pentru anul următor).
—La masa de seară, unde bucătarul restaurantului a făcut un demo de virtuozitate, am definitivat degustarea, eu insistând pe roze-ul care mi-a făcut cu ochiul. Foarte revigorant și vesel acest Soli roze. Plăcut, ușor, foarte potrivit la seri de povești de vacanță.
—O seară cu de toate. Copii obosiți și cuminți, părinți iubitori de vin veseli și satisfăcuți după un drum lung, dar mai ales împliniți la propriu, dar și de noutăți despre un loc de poveste, vinuri agreabile și oameni primitori.
—A doua zi, după o negociere asupra căror bagaje renunțăm în favoarea box-urilor cu vinuri preferate, am luat drumul munților și a Dunării.
—E de mers acolo, măcar pentru 2-3 zile, pentru că aveți ce vedea și mai ales ce degusta, iar eu închei povestea EM winery de langă Elenovo, pentru că urma un nou drum și o nouă crama de vizitat a doua zi: Ostrovit.
—Nazdrave și pe curând!
—RaSto