Anul ăsta am avut o vară foarte lungă şi foarte călduroasă. Rozeurile si albele, fiind preferatele mele, voi începe să scriu despre câteva vinuri roze si albe de la Oprişor, sub forma unui serial.
Primul episod: Caloian – Sauvignon Blanc 2011. În primăvară, unul din cei mai cunoscuţi somelieri din România îmi spunea că acest vin este cel mai aproape de sauvignon-ul clasic de la mama lui. De la început trebuie să spun că vinul ăsta e şmecher. Şi spun asta pentru că am băut cantităţi impresionante şi întotdeauna mirosul, gustul şi postgustul m-au atras şi vrăjit, astfel încat te face curios să mai descoperi câte ceva la urmatorul pahar. Iar eu curios din fire am tot cercetat.
Şi iată ce-am găsit : – culoare uşor gălbui-verde, cu o mică strălucire și foarte limpede; – miros plăcut de citrice și mere verzi proaspete, puțin soc și fân cosit proaspăt, prin care sigur au trecut ceva pisici noaptea. Totul e bine integrat si te face curios să-l guști; – gustul: atacul este prietenos, se simte acidul in echilibru cu alcoolul (14%), suficient de mineral, cu prezente discrete de lamâiţe, piersicuţe si corcoduşe. O senzatie de salată de fructe românească de vară servită la pahar şi destinată adulţilor. După ce-l înghiţi, îți dai seama ce sete ți-a fost. Simți o ușoarâ amăreală, dar doar atăt cât trebuie. Uite, vezi?!… am ajuns la al 2 lea pahar şi uitasem de postgust: nu foarte lung, dar plăcut, fructos şi care cere un mizilic.
E un foarte bun vin de vară (in ciuda alcoolului), uşurel, extrem de prietenos. Poate că nu întâmplător, dacă te uiţi cu atenţie pe etichetă, vei vedea că e un vin pentru toată lumea, de stat la taclale de pe terasa penthouse-ului sau de pe prispă.
Nici preţul nu e agresiv : 18 lei distribuție – 35 lei în un unele restaurante. Nu mă înghesui să-l asociez cu mâncare, pentru ca eu aș mânca de toate la acest vin. Uff… M-am luat cu vorba și s-a terminat și sticla asta!
RaSto
Comentarii recente