….Povestea zinfandelului a fost îndeajuns scrisă pe toate site-urile despre vin. Plecat din Adriatica de ceva timp, tocmai în Statele Unite și-a facut loc cel mai bine. Practic, a devenit un strugure american, iar vinul făcut acum de ei, este (în proporție de 90%) un demisec roșu.
….Noutatea de la GoodWine-ul din primăvara asta a fost adusă de Lucky Star-ul de la Oprișor, care l-a vinificat în alb și sec, dintr-un hectar de vie. Din punctul meu de vedere (și să nu se supere consultanții cramei), ilustrația etichetei și numele vinului sunt ca nuca-n perete în conceptul de Oltenia profundă. N-am nici un dubiu că cineva va veni să îmi explice legatura implicită și evidentă, dar până atunci… nu văd conexiunea.
….Din primavara și până acum, împreună cu mulți amici de-ai mei, numai baie în zinfandel n-am facut, pentru că ne-a cam plăcut. Cu o culoare alb-gălbuie spre semitransparent și cu un miros floral, cu multe citrice, aduce un pic a Riesling. Gustul începe acid, acrișor, apoi ușor dulce, iar acrișor spre sec bine de tot. Nu ai cu ce să-l asemeni, dar ai senzația că ți-au rămas prin gură niște pulpă de zarzăre aproape coapte. Alcooloul e la locul lui, nu-i plecat din corpul vinului și simți cele 13,5 grade integrate.
….Eu spun că pentru primul an de lansare, vinul ăsta a prins, fiind promovat din plin și având un preț prietenos. Aștept să-l vad și anul viitor, dar pentru mine, surpriza placută ar fi dacă l-aș vedea și în variantă roze. Ce-ar fi ?!
RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente