—-Cu două zile înaite de începerea IWCB-ului, am avut plăcerea și misiunea de a-l prelua pe Patrick Farrell – unul din jurații concursului – pentru a-i arăta câteva ceva din București și să degustăm ceva soiuri românești, ca scurt antrenament premergător jurizării.
—-Patrick este un american crescut în New Jersy, de profesie medic și întratât de pasionat de vinuri, încât prin 1998 a devenit Master of Wine. Prima dată l-am întâlnit în octombrie anul trecut, într-un tur extins de vizitare a cantinelor și degustare a vinurilor din jurul Etnei. Fiind
unul din oamenii de bază ai comunității #winelover, l-am reîntâlnit și pe 14 februarie la Atena, unde am celebrat 4 ani de la înființarea grupului. Acolo ne-am cunoscut mai bine și am apucat să „bârfim” mai bine câteva vinuri grecești propuse de Ted Lelekas și Vasilis Ioannou, dar și un Fresh Liliac, cât și o fetească neagră La Cetate, aduse de mine din țară.
—-M-am bucurat să-l revăd la București și i-am propus două variate de program pentru cele aproape 8 ore câte aveam la dispoziție. A ales-o pe cea mai bună. Adică, cea care începea cu 
vizitarea celei mai mari colecții private de tirbușoane din lume (la Art Collections). Bine, noi ăștia din sud-estul Europei mai putem exagera, însă atunci când a văzut certificarea Guiness Book of Records pentru cele 26000 de piese, a început să facă mai multe fotografii decât la Luvru. How impressive! How envious will be my friend seeing photos…
—-Am parcurs întreaga colecție pe repede înainte și-am văzut ceva și din marea colecție a fiarelor de călcat, totul în maxim 45 de minute.
—-Repejor, am ajuns și in Centrul Vechi având maxim noroc cu parcarea… chiarîn fața Abel’s Winebar. Urmatoarea oprire a fost Crama Domneasca, unde ne aștepta Cezar Ioan, Edy Jakab și Emil Manea – gazda noastră. Și pentru că Vlad Țepeș (the Impaler) îi făcea cu ochiul din toți 
pereții, iar Cetatea Veche era la 5 metri de noi, am parcurs pe scurt partea de istorie în timp ce Patrick savura cu țoiul licoarea lui Dom’ Profesor propusă Edy.
—-Fiind vorba de un prânz tradițional românesc, am potrivit la brânza de burduf și telemeaua cu vinurile noastre albe… Plăvaia, Frâncușa, Grasa de Cotnari sec, Feteasca Regală și o Tămâioasă. Ne-am pus pe explicat zone, vinificare, scurt istoric și n-a durat mult până au poposit sarmalele și micii. Din decantoare au curs în pahare Feteasca Neagra și Negrul de Drăgășani. Am ascultat povestea sa, am spus-o și noi pe-a vinurilor noastre și când eram gata de plecare s-a pornit o ploaie torențială. Am sorbit împreună încă puțin vin roșu, despărțidu-se 
cu greu de litălși îndreptându-ne spre mașină. Ajunși acolo, am vazut că mă blocaseră doi binevoitori, fiind nevoit să circul pe străduțele înguste printre mese și scaune ajungând pe lângă BNR în strada Doamnei, ca un veritabil infractor. How crazy you can be… am tot auzit în spatele meu, dar asta până la prima oprire scurtă, unde din portbagaj am scos o frapieră cu gheață și spumantul Clarus de la Wine Princess. Păi cum era să încheiem un prânz apoteotic fără un spumat? Planul ințial era să-l plimbăm într-un CityBus, dar vremea nu ne-a lăsat… How cool is that? So, Mustoasă might means juisy? I-a plăcut mult și tocmai a lansat ideea că acest spumant s-ar vinde bine
în afară sub acest nume. Așa o fi! Am transmis mesajul cui trebuie și sper să auzim de Juicy Sparkling from Balla Geza în curând.
—-Indiferent de ploaia torențială și de timpul foarte scurt, întâlnirea cu Patrick va rămâne de neuitat. M-a felicitat pentru că am reușit să străbatem orașul încadrându-ne la fix pentru urmatoarea sa întâlnire cu Joel Butler, Homero Sodre și cu un producător român la Casa Di David, unde alte vinuri românești urmau a-i fi prezentate.
—-Revazându-ne iar la Focșani pentu jurizarea vinurilor din concurs, mi-am dat seama că povestise tutuor de-acolo cele întâmplate cu două zile în urmă. Devenisem, deja, cunoscut!
—-RaSto (articol apărut în revista Vinul.ro)
.
.
.
.
.
Comentarii recente