Illustro

Scris la 1 august 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Week-end plin în urmă cu două săptămâni la mare.
Recital gastronomic, revedere cu prieteni dragi și degustări multiple de vinuri, care au pus ficații la grea încercare, cu tot cu fainoșag.
Într-una din zile ne-am pus serios pe studiu alături de Cătălin A. si Cătălin M., luând în serie sticlele, precum popicele la bowling.
Una din ele s-a lăsat mai greu și am tratat-o ca pe o teză sau cel puțin lucrare de control, studiind-o, atât pe timp de zi, cât și pe înserat. E vorba de Illustro Rezerva alb 2011, provenită de la frații noștri de peste Prut, de la crama F’autor. O combinație de chardonnay, reiesling de Rhin și sauvignon blanc, iar primul lucru care te atrage este eticheta sticlei cu inserția de tip hologramă, destul de atrăgătoare și neobișnuită.
Pe timp de zi, la lumina soarelui și bine răcit nu ne-a spus prea multe, chiar dacă asocierile culinare au fost multiple. Fie scoici cu sos picant, bucațele de pui fripte, biban de mare, midii, pizza sau alte delicatesuri. Și pentru ca licoarea a fost baricată 12 luni, vinul trebuie mai întâi aerat. Dacă nu-și ia macar 20-30 de minute de aer, se deschide destul de greu. Apoi, trebuie sa vă spun ca nu trebuie servit la mai puțin de 10-11 grdC, pentru ca nu-și dezvaluie pedeantregul aromele. Și nici prea cald nu trebuie sa fie mediul în care se degustă, pentru că de abia seara pe racoare se destăinuie definitiv.
Așa că am așteptat apusul soarelui în acorduri de saxofon de la Marttinez și alături de o farfurie de rapane cu sos de brânză, întregul cupaj a început sa ne vorbeasca în mod franc despre cele 60% chardonnay, 25% sauvignon și restul riesling. Nu zic să nu încercați și o rețetă simplă de-a amicului Costăchel, care ar fi mers la fel de bine. Illustro e un vin cu destulă complexitate, care necesită ceva conditii speciale ca să poți ajunge la aromele dulcege și mieroase de caisă și pară coaptă vanilată, dar și miere de salcâm. Totul e structurat destul de bine și cele 12,8 vol. alcool se descurcă armonios. Nu e un „vin de cursa lungă” pe căldurile astea de amiază, ci un vin robust care se bea liniștit, cu geaca pe tine la malul mării, în care lumănările aprinse, valurile din marea beznă și muzica din ce în ce mai molcomă îl fac și mai plăcut, iar înainte de al treilea pahar te anunţă politicos, ca un ilustru, că-i rost de somnic.
Noapte bună Illustre, ne mai întâlnim noi, dar data viitoare vin cu lecțiile făcute.
RaSto

2 comentarii

  1. Când citesc „povestile” tale asa imi vine sa las tot si sa ma duc la primul wine shop care-mi iese in cale!

    • Pune si tu deoparte cateva sticle 🙂

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *