Inapoi la Stefanesti

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

Am aflat de reinvierea zonei viticole de la Stefanesti, jud. Arges, acum cateva luni. Mi s-a parut un lucru bun faptul ca cineva a avut incredere si s-a gandit sa investeasca in salvarea acelui DOC faimos odinioara. In trecut erau cca 1400ha de vita de vie ce producea in principal vin pentru U.R.S.S. Acum Casa de Vinuri Stefanesti a replantat in zona Dealul Marcea 25ha cu vita devie tanara (3-5 ani) din soiurile Feteasca Alba, Feteasca Regala, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Tamaioasa Romaneasca si Feteasca Neagra. Cu siguranta vor mai urma si alte soiuri.
—Recunosc, motivul bucuriei mele in ceea ce priveste renasterea zonei Stefanesti-ului este in mare masura unul subiectiv – acolo m-am nascut si mi-am petrecut multe vacante de vara admirand podgoriie de pe dealuri sau plimbandu-ma pe langa acestea. Acum, in locul acelor amintiri au ramas vitele de vie neingrijite, acoperite de hatisuri sau distruse complet pentru ca in locul lor sa apara falnice cateva vile pe crestele dealurilor din oras. Incercarea celor de la Casa de Vinuri Stefanesti de a readuce acea zona viticola in atentia consumatorilor si de a renaste traditia producerii vinului mi-a dat un motiv sa ma intorc acolo, in locurile unde mi-am petrecut o parte a copilariei.
—Cu ocazia sarbatori argesene numita Sumedru (Sf. Dumitru), cei de la crama au organizat o petrecere in vie, cu gustari, berbecut la protap, focul traditional de Sumedru, lautari si mult vin! Totul a fost axat in principal pe distractie si voie buna. Un alt efect a fost acela de la transmite ecouri care sa aduca in atentia celor din lumea vinului asupra faptului ca la Stefanesti industria viticola se lupta sa renasca.
—Vinurile pe care le-am degustat de la aceasta crama (cu cateva ocazii anterioare petrecerii) mi-au facut impresia unor vinuri placute, aflate la inceput de drum, cu un bun potential de crestere a calitatii, mai ales pe masura ce via va mai imbatrani. Aciditatea tipica zonei racoroase de deal se simtea din plin, facand vinurile proaspete si ‘’crocante’’. Chiar si in Tamaioasa Romaneasca demidulce, zaharul rezidual era foarte bine mascat si estompat de aceasta aciditate. Nuantele usor fructate sau florale se regaseau si ele la nivel un mediu iar postgustul era tot cam la acest nivel. Singurul vin rosu imbuteliat pana in prezent este o Feteasca Neagra, pe care inca nu am degustat-o. Urmeaza sa fie ‘’analizata’’ in scurt timp, alaturi de o asociere culinara pe masura.
—Daca tinem cont de faptul ca DOC Stefanesti era la un pas de disparitie, ceea ce se intampla acum acolo este cu adevarat incurajator pentru industria vinurilor si cred ca orice initiativa pozitiva in domeniu ar trebui incurajata corespunzator. In afara de aceasta, trebuie avut in vedere si faptul ca lucrurile bune se obtin doar in timp si cu foarte multa munca. Acolo munca deja a inceput. Trebuie doar rabdare, iar toti iubitorii de vin care doresc si au posibilitatea, pot urmari si sustine evolutia acelei zone.