O degustare cipriota

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Tradiționalul nostru sejur Mediteranean din luna iunie a fiecărui an, a fost dedicat insulei  Cipru, despre care auzisem de bine.
—-Pentru prima oară am renunțat să mai facem vizite la crame (așa cum procedam an de an în insulele grecești), datorită condusului pe partea stânga a drumului….reminiscență din perioada colonială britanică.
—-Dar Bacchus nu ne-a lăsat cu ochii în soare și a făcut ce a făcut și ne-a plasat un wine bar în apropierea hotelului nostru din Larnaca…..și nu chiar orice wine bar, ci unul chiar foarte profi ( cu degustări zilnice intre orele 15 și 19 într-o sală specială -cu aer condiționat evident-, vinuri servite din Enomatic la temperatura potrivită, pahare pentru vin alb, roșu sau distilate, cu posibilitatea de food&wine pairing cu platouri de brânzeturi/mezeluri, plus că vinurile erau prezentate de o persoană care avea răspuns la toate întrebările). Cu 12 euro treceai prin 10 vinuri din Cipru, acoperind principalele zone viticole ale insulei  (normal, numai din partea greacă). Taxa de degustare putea fi „returnată’ dacă achiziționai vinuri (sau distilate) de minim 100 euro.
—-Am început cu un vin alb (Persefoni),  din soiul local Xinisteri, de la crama Kolios din regiunea Pafos. 13 % alcool, nas destul de intens de soc și citrice (într-un blind aș fi jurat că are și Sauvignon Blanc), ușor mineral, aciditate medie  și cu un post gust vag amărui. Probabil l-aș fi asociat cu o salată verde (cu ceva radicchio printre alte frunze).  La 8 euro era la limita acceptabilității….dar nu m-a convins să-l cumpăr.
—-Am continuat cu un vin din alt soi local, mai rar (Morokanella), de la crama Gerolemo din zona Trodos. Într-o sticlă amintind de riesling-urile germane, s-a dovedit interesant, mult mai mineral, cu o aciditate crescută dar și cu multe citrice care contribuiau la prospețimea degajată cu generozitate. 12% alcool (provine dintr-o zonă mai înaltă). Parcă și vedeam o doradă la grătar apărând ca prin minune să completeze pairing-ul. Cum minunea nu s-a produs, am luat vinul pentru acasă să-l analizez în liniște, chiar dacă la 14 euro nu era chiar un chilipir.
—-Ultimul vin alb din soiuri locale rare (Promara) venea tot din regiunea Trodos, de la crama Tziakas. 11% alcool (!), nas nu foarte intens (nebaricat…deși am înțeles că se pretează la așa ceva), cu o aciditate bulversant de mare. Mi s-a părut un vin gastronomic, fără ceva produse marine lângă fiind cam greu de băut. La 17 euro am spus pas.
—-Am încheiat degustarea vinurilor albe (toate din 2018) cu probabil cel mai răspândit soi Internațional, Chardonnay.  Un vin organic (proaspăt medaliat cu aur la un concurs național de vinuri) din zona Pafos, de la crama Tsangarides. 12,5 % alcool, fin , elegant, tipic, cu o aciditate peste medie (struguri culeși la sfârșitul lunii august), postgust destul de lung. Per ansamblu un vin reușit și care ar fi meritat 14 euro, dar nu aveam de gând să mă întorc în țară cu un Chardonnay.
—-Rose-ul degustat nu merita mentionat, asa ca…
—-Primul roșu al degustării a fost un Cabernet Sauvignon 2016 din zona Limassol (altitudine 700 m), de la crama Vlassides. Un vin făcut să placă încă de pe acum, cu multe vișine, cireșe negre, ceva scorțișoară, cu un alcool ridicat (14,5%) foarte bine ascuns, baricat 14 luni (și ținut apoi 1 an în sticlă înainte de a fi scos pe piață), doar taninurile ferme făcându-mă să înțeleg declarația producătorului ca este un vin de ținut 10-15 ani. Mi-a plăcut. Preț 15 euro.
—-Tot din regiunea Limassol (altitudine 900 m) venea și vinul realizat 100% din Mourvedre (2015), de la crama Argyrides. Un vin mai agresiv, cu note de grajd, taninuri ușor cam verzi, alcool sus (14,5%) și o aciditate peste medie. Cerea o friptură lângă, altfel era cam greu de băut. N-am dat 18 euro.
—-De la aceeași cramă și din același an, venea un vin realizat din Maratheftiko (vii la 1000 m altitudine). Realizat într-o notă ușor oxidativă, cu o tentă de fruct răscopt, vag iodat (îmi amintea de stilul unor roșii moldovenești de acum câțiva ani), 14,5% alcool bine ascuns, taninuri puternice și un postgust destul de insistent. Un stil care nu-mi place și în consecință prețul mi s-a părut exagerat (18 euro).
—-Mult mai abordabil a fost următorul vin realizat din același soi local („old vines”), dar dintr-o regiune cu un potențial mai bun (Pafos): Maratheftiko 2014 de la crama Kolios (bronz în 2019 la concursul internațional din Salonic). Mult mai rotund, catifelat, cu o ușoară tentă de afumat (de la baricurile noi arse mai intens probabil), o aciditate medie și un postgust agreabil și durabil. Mult mai comercial, făcut să placă….celor care apreciază stilul. 17,5 euro.
—-Ultimul vin al degustării a fost un vin fanion pentru ciprioți: Commandaria (natural sweet wine/ vin doux naturel). În cazul de față un vin produs de gigantul local Keo (care pe lângă vinuri face și bere,  omniprezentă la cârciumile din Cipru). Acest tip de vin este realizat din două soiuri locale de struguri (unul alb -Xinisteri- și unul roșu -Mavro) culeși la sfârșit de octombrie, apoi lăsați la uscat 2 săptămâni. De obicei vinul are o vechime minimă de 5 ani (2 ani de baric, 3 ani la sticlă) când este scos pe piață. Cum este normal domină aromele de stafide și smochine uscate. Alcoolul este de 15%, iar aciditatea ține bine în frâu nivelul ridicat de zahăr, astfel că am avut parte de un vin surprinzător de plăcut și echilibrat. Bun companion pentru brânzeturi  maturate sau ciocolata neagră după spusele gazdei, deși eu l-aș bea pe final de masă….pe post de desert. 21 euro în wine bar (ulterior la ofertă l-am găsit cu 15 euro în duty-free-ul din aeroport).
—-Digestivul (extra) a fost un lichior de portocale, cu un gust intens de coaja de portocala confiata….dar extrem de dulce si de nebăut pentru mine (nu același lucru îl pot spune de englezii pe care i-am găsit in sala de degustare – și care mai aveau trei vinuri de încercat – care au băut paharele până la ultima picătură).
—-In concluzie un wine bar bine garnisit, cu posibilitatea degustării vinurilor locale (deși era plin de vinuri din toata lumea) într-o atmosferă plăcută….cum aș vrea să fie cât mai multe și pe la noi.
—-Yamas!