O nouă ediție a IWF

Scris la 24 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Devenit tradițional, IWF (Italian Wine Festival) și-a schimbat locația în acest an, în locul WTC fiind preferat mult mai centralul (și mai ușor accesibilul) Athenee Palace Hilton.
—-Se pare că 2018 a fost un an dificil și în Italia, astfel că și numărul cramelor participante a fost mult mai mic față de edițiile precedente. Cu toate acestea au fost destule vinuri de degustat, practic fiind imposibil să trec prin toate într-o singură zi (sau mai bine zis în cele 2 ore alocate evenimentului).
—-Am început cu câteva spumante din categoria brut, dintre care am remarcat unul realizat prin metoda Charmat, de la crama Seiterre din zona lacului Garda (DOC Lugana) și un Prosecco Superiore Millesimato Rive Brut de la crama Nebbia. Nu am insistat pe bule, pe unele știindu-le (de ex. Ardenghi), iar la altele evitând excesul de zahar ( multe dry și extra dry).

—-Am continuat cu câteva vinuri albe, unele fiind revelații, altele….. Am remarcat Pecorino 2018 de la crama La Valentina, din zona Abruzzo,  cu o aciditate revigorantă și cu o mineralitate interesantă, ideal pentru pește sau fructe de mare.

—-A mai fost un vin fresh și bine echilibrat, dintr-o regiune care în general nu mă prea inspira (Lazio) , Stardust 2018 de la crama Artico, vin realizat din 70% Sauvignon și 30% Trebbiano + Malvasia. După un vin realizat de crama Sanvitis dintr-un strugure specific zonei Lazio (Bellone), pe care eu nu l-am înțeles (cu toata povestea care l-a însoțit… soi de pe vremea romanilor, vin natural etc), mi-am clătit papilele cu un Roero Arneis revigorant de la crama La Bioca…
apoi am trecut la vinurile roșii.

—-Aici italienii punctează (cel) mai bine. Sicilienii de la Tenute Cuffaro au avut două vinuri din Nero D’Avola interesante (Saru și Filippo II), cu o tipicitate evidentă  (cum la fel de evidentă era și necesitatea unor chestii de ronțăit).

—-Tenuta Viglione din Puglia a avut două Primitivo organice reușite (Sellato și Marpione), mai ales că nu erau gemoase și  greoaie.

—-Tenuta Oderisio a avut unul din cele mai interesante vinuri: Don Panfilio 2011. Elegant, catifelat, corpolent, cu ușoare note evaluate… pe scurt un Montelpuciano D’Abruzzo foarte bun.
—-Alte Montelpuciano D’Abruzzo reușite am mai găsit la crama La Valentina.  Un Spelt 2016 fără lemn, suculent și ușor curgător, Binomio 2015 mult mai complex și mai elegant și un vin eco, Bellovedere 2015, care confirmă evoluția în bine a vinurilor de acest tip.

—-Un alt vin organic interesant prin eleganță, complexitate și fructuozitate a fost și un Montelpuciano D’Abruzzo de la Paride D’Angelo din vii vechi, de 65 ani. La standul limone.ro am mai gasit Mammut, un alt Montelpuciano D’Abruzzo fără lemn, suculent , pe gustul meu. Din gama vinurilor mai lejere am apreciat un Bardolino Superiore de la crama Seiterre și un Dolcetto D’Alba 2017 de la La Bioca.

—-Apoi am vrut să încerc și un vin mai greu, dar la crama Orione am dat peste un Amarone neașteptat de fin și echilibrat.

—-Dacă peste beri și rose-urile tinctoriale am trecut ca Baiazid (adică falnic. fără păs….), la crama Bolgiu (un italian pur sânge de pe lângă Urlati) nu puteam să nu mă opresc , mai ales că văzusem vinul Iakov la degustare. Un vin excelent realizat din Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Syrah, din vii de 40 de ani.
—-Dar când văd că italienii scot la 11 euro vin din vii de 65 ani, iar Iakov sare de 20 euro…imi vine și mie să-l invoc (precum Eminescu) pe Țepeș.
—-Per ansamblu un festival reușit, organizat într-un spațiu cu bun gust, unde am dat peste vinuri interesante.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bloguri, Bloggeri si Cititori