O seară la Miniș

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Iată că a trecut și vara și odată cu ea și perioada de concedii și de relaxare. Anul acesta am optat pentru un concediu cu mult șofat, pe drumuri lungi, dar foarte bune prin Austria și Ungaria.
—Plecasem însa cu gândul ca la întoarcere să nu ratam ocazia de a vizita o cramă mult prea îndepărtată de București (și cam greu accesibila altfel): crama Balla Geza din Miniș. Cu vinurile luasem contact din 2013 și știam ca o sa avem ce să degustam (n-am uitat nici acum Merlot-ul 2007).
—Cum aveam de gând să aprofundăm ultimele creații ale charismaticului enolog Balla Geza, ne rezervasem din timp un apartament, ca să ne revenim până a doua zi când urma sa luam în piept minunatele drumuri transilvănene spre Târgu Mureș, via Deva și Blaj.
—Primirea făcuta de Rudi Rechtenwald (care se ocupa de partea de winetourism la crama) a fost „răcoritoare”: un vin tip frizzante cu nume atât de evident…… Frizzy 2016, din Mustoasă de Măderat. Exact ce ne doream după un drum destul de lung din Graz, într-o zi cu o maxima de 36 oC!
—Am mai fi insistat noi să vedem cum stă cu perlația și postgustul, dar trebuia să ducem bagajele în apartament, așa că ne-am oprit și după golirea mașinii și umplerea camerelor, am ieșit un pic cu trupa sa ne familiarizam cu împrejurimile. Aveam ceva timp la dispoziție, mai ales ca grupul din Timișoara cu care trebuia sa facem joncțiunea la masă și la degustarea premium promisese ca la 18.30 termina „team-building-ul” din sala de ședințe a cramei.
—Am mers pe ulițele pustii din localitate, am făcut câteva poze, am admirat arhitectura locală și împrejurimile viei, iar la ora fixata ne-am instalat la masa, din curtea cramei, stabilită de gazde. Și stăm sfertul academic, mai stăm încă unul….și noroc cu Rudi care vine cu o Mustoasă de Măderat rece, sprințara, plăcuta și cu care vara te poți întinde ore bune la discuții fără să te doară capul (poate doar limba, de la vorbit). În timp ce Rudi avea grija și de oaspeții din Germania și Ungaria, noi începusem să ne gândim la gulașul comandat odată cu rezervarea …și la bănățenii care nu mai ieșeau din ședință.
—Pe la 19.45 au apărut molcom și ei, dar nouă cel mai bine ne-a părut de Furmint-ul 2016 (încă neîmbuteliat la acea oră) care a fost aproape impecabil, anunțându-se ca un demn urmaș al senzaționalului 2015. Mineral, acid, echilibrat, postgust foarte lung. Bine, spre disperarea lui Rudi, nu aceeași părere a avut-o și unul din mesenii din zona cu pretenții de „fruncea tarii”, care a pus sifon peste vin!
—Dupa roze-ul 2016 din Fetească Neagră și Pinot Noir, despre care nu am prea multe de spus, nefiind genul meu (stilul bombonică), am mers sa vizitam in viteza crama. Apoi ne-am întors la mesele de degustare, unde am continuat cu primul roșu al serii: Cadarca 2013.
—Trecând peste spumoasa poveste cu zincul cu proprietăți afrodisiace, care a revigorat curtea imperială austriacă, suculența, aciditatea și taninurile în perfect echilibru cu alcoolul, dar și postgustul persistent fac din acest vin un best buy incontestabil. Dar cred că și gulaș-ul de excepție servit însă într-o porție pantagruelică s-a potrivit ca o mânușă.
—Repede a sosit și un vin care surprinzător nu a făcut la fel de bine față gulaș-ului amintit: Feteasca Neagră Stonewine 2012. Poate că trebuia deschisă mai din timp, dar asta a fost atunci impresia noastră.
—Vinul serii nu putea fi decât Cabernet Franc-ul Stonewine 2012, un vin serios, dar echilibrat, cu fructe negre și un pic de „grajd”, cu un postgust lung și care este după mine nava amiral a cramei, chiar dacă sunt sigur ca peste 2-3 ani va fi și mai bun.
—A urmat un vin rar, Cabernet Sauvignon Premium 2013, bun dar nu suficient ca să ia fața vinului anterior.
—Obosiți de drum, de lupta cu ceaunul de gulaș și de analiza licorilor lui Balla Geza, am sărit peste desert și peste Cadarissima și am căzut în brațele lui Moș Ene, mai ales ca a doua zi ne aștepta, iar, un drum lung prin țară.
—O vizită de neratat la o cramă cu vinuri foarte bune, cu condiții excelente de cazare și unde este bine să te duci când nu ai grija kilogramelor în plus.