O zi în Egerszalok

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—La întoarcerea în țară din Graz, am considerat că nu ar fi rău să oprim o noapte în Ungaria, în apropiere de Eger, la 5 km, în localitatea Egerszalok, unde știam că se găsește o crama: St. Andrea.
—Mica localitate era împânzită de pensiuni și nu întâmplător, zona fiind cunoscută pentru băile termale (este o zonă cu vulcani stinși), dar și de numeroase crame, regiunea Eger având un potențial viticol recunoscut.
—Deși suna tentant o cazare la un hotel cu băi termale (aflat la 3 km de localitate), prețul prohibitiv și distanța relativ mare de crama, ne-au făcut să ne orientăm spre o cazare în localitate… la 200 m de obiectivul principal! Am luat un prânz copios la o cârciumă apropiată de locul unde ne-am cazat (cu nelipsita supă gulaș, platou cu cărnuri la plită…dar și o salată cu piept de rață) și ne-am îndreptat spre crama St. Andreea unde am decis pentru degustarea Grand Superior (6 vinuri premium).
—Hai cu un vin alb din 2017 – Napbor Egri Csilag – un blend care obligatoriu trebuie să aibă 50% soiuri ungurești, destul de neutru în nas, dar fresh, spicy, mineral, cu o aciditate vioaie, 13 % alcool, dar și cu un postgust cam scurt. Ce să zic?!… un vin bun de vară, fără mari pretenții, poate încadrat cam îndrăzneț la gama premium. 2800 HUF la crama, dar ulterior l-am găsit și în Tesco Debrecen la 2000 HUF (aproape 30 lei).
—Am continuat cu Sauvignon Blanc Bistro Collection 2017, 20 % baricat, tot 13% alcool, cu note de fructe albe coapte, aciditate un pic peste medie, dar cu niște volatile eterice neplăcute care m-au făcut să nu-l prea apreciez.
—Egyetelen 2016 este un cupaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc și Harslevelu, din struguri proveniți din singura vie plasată pe un deal calcaros (restul fiind pe solul vulcanic predominant în zonă). Un vin fin vanilat, elegant, cu o aciditate foarte bună, cu un alcool (14%) perfect integrat și cu un postgust persistent, care a fost de departe cel mai bun alb al degustării.
—Am trecut apoi la roșii, cu un Pinot Noir tinerel (2016), dar care urla de tipicitate (de la culoarea rubinie, la gustul fructat, dominat de cireșe). Ușor mineral, fin, elegant, cu un alcool (14%) bine ascuns și cu un postgust surprinzător de intens pentru un preț acceptabil (aproape 50 lei).
—Continuarea a fost spectaculoasă, cu  Hangacs Egri Bikaver Grand Superior 2015, vinul specific zonei, realizat din Kekfrankos, Cabernet Franc, Merlot, Pinot Noir și Kadarka. Corpolent, cu note de trandafiri și fructe coapte, taninuri neagresive, alcool (14%) bine integrat și un postgust persistent, a fost fascinant, astfel că aveam să-l achiziționez fără rețineri, deși nu este tocmai ieftin (6300 HUF…cam 90 lei).
—Ultimul vin al degustării ar fi fost tot un Egri Bikaver Grand Superior 2015, gama de top Merengo (în traducere cele mai bune butoaie), realizat din Kekfrankos, Cabernet Franc, Merlot, Syrah și Pinot Noir. Cu un nas de fructe ultracoapte, la fel de fin și elegant, același alcool (14%) perfect integrat, dar cu taninuri mai ferme și un postgust lung, ușor amărui. Poate că și potențialul de învechire estimat a fi mai mare să justifice prețul superior cu 30 % precedentului, dar numai timpul va da dreptate producătorului.
—Nu am vrut să termin degustarea fără a încerca o Kadarka de top. Și cam așa s-a dovedit Nagykadarka Valogatas (numele dealului unde se află via) 2016. Nasul are unele note verzi completate de note de baric. Corpul este tipic soiului, mai light, iar aciditatea peste medie echilibrează aș zice alcoolul imens (16%). Postgustul este foarte lung, iar per ansamblu vinul mi-a plăcut foarte mult…însă entuziasmul mi-a pierit când am văzut prețul: 17000 HUF (aproape 250 lei)!
—După degustare am vizitat rapid și dedesubturile cramei (săpată în roca vulcanică omniprezentă în zonă), am făcut câteva poze la sala de degustare și la magazin (unde am constatat că mai erau și multe alte vinuri neîncercate….doar au 20 de soiuri de struguri plantate pe cele 45 ha), am cumpărat 4 sticle și am plecat plăcut impresionați de cele văzute…și degustate.
—Am lăsat prada în cameră și am continuat vizitarea localității….cu multe pit-stop-uri, deoarece cramele se veneau una după alta!  Din păcate, și aici domina vânzarea vinului la PET (foarte apreciat de neașteptat de mulții turiști polonezi…poate și din cauza prețului 500 HUF, cam 7 lei/l), dar tot am găsit o cramă (și) cu vinuri îmbuteliate.
—La crama David Borhaz problema principală a fost cea lingvistică, dar cu cele câteva cuvinte maghiare știute de soția ardeleancă și cu mișcări frenetice ale mâinilor am reușit să aducem pe masa de degustare 4 vinuri roșii.
—Primul a fost o surpriză plăcută: Stephanus Egri Bikaver 2012, realizat din Kekfrankos, Cabernet Sauvignon, Merlot și Cabernet Franc. Un vin corpolent, în care se simte ușor baricul, fructat, cu taninuri neagresive, alcool (13%) bine integrat și un postgust mediu.
—Am continuat cu DQ 2012 realizat din Merlot, Cabernet Franc și  Kekfrankos. Tot 13% alcool, dar un corp mai light, o aciditate mai evidentă, nas de fructe supracoapte și de pământ, dar cu taninuri astringente și unele volatile care l-au depunctat.
—Al treilea vin a fost și cel mai slab. Pincerejtek 2012 realizat din Kekfrankos, Merlot și Cabernet Franc a fost apos, crud, cu o aciditate prea mare și un postgust teribil de scurt.
—Am încheiat degustarea cu Cabernicum 2012, un cupaj de Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, corpolent, cu fructe negre și un pic de ciocolată, taninuri care usucă un pic gura, cu o aciditate peste medie, dar plăcut per ansamblu.
—Cum toate vinurile degustate erau la 2500 HUF (36 lei), zic că (măcar pentru primul și ultimul) meritau fiecare bănuț.
—În concluzie, cred că pentru pasionații de vinuri un popas in Egerszalok ar fi interesant…măcar odată în viață.