Good Wine de Moș Nicolae

Scris la 8 decembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Târgul Internațional de Vinuri Good Wine ediția de toamnă s-a suprapus cu începutul iernii în București. Și cu zăpadă și cu frig, dar și cu Moș Nicolae (pe care l-am văzut cu ochii mei pe la mai multe standuri, împărțind câte o mică ciocolată doamnelor și domnișoarelor care n-au găsit nimic în ghetuțe). Pe o vreme câinească și fără să mai coincidă cu Gaudeamus, vizitatori tot au fost.
—Fiecare ediție se vrea cu multe noutăți, cifre, inedit și vânzări. Au și fost. Fără să respect cronologia evenimentelor, am să înșir ceea ce eu am remarcat și am încercat să rețin.
—Mai întâi că a venit Wine Of Moldova cu un frumos stand, reunind mai mulți producători din Republica Moldova. Vineri am și participat la conferința de presă, unde mi-am completat informațiile primite cu două luni în urmă. Am apucat să mă revăd cu câțiva prieteni pe care i-am cunoscut la Chișinău, dar și cu cei de la Purcari și Crama Ceptura (supusă unui program nou de rebranding), care au avut standuri separate și care au prezentat mai multe vinuri noi.
—Din punct de vedere al organizării târgului de vinuri, a apărut mult așteptata garderobă (de la etaj) și faptul că nu s-a mai gătit nicio prăjeală în incinta pavilionului, lucru ce ne-a bucurat enorm pe toți, cât și culoarele mult mai aerisite între standuri Felicitări!
—Majoritatea standurilor au fost din ce în ce mai cochete, iar faptul că aproape fiecare expozant și-a putut păstra poziția din edițiile precedente a fost de mare ajutor, pentru că te puteai orienta mai ușor.
—La standul SmartDrinks am asistat la lansarea vinului Vila Babiciu. Un marselan mustăcios cu poveste de familie și livrat  sub forma unui laptop oltenesc. Prezența lui Cătălin Scărlătescu la eveniment ne-a asigurat  asocierile pe bază de grătar și secretul succesului de la Hell’s Kitchen: pe ei, pe mama lor!
—La Crama Averești, domnul Claudiu ne-aștepta cu zghihara și sauvignonul de 2014, de care m-am bucurat ca de fiecare dată, cu aligoteul, dar și cu următorul său hit de primăvară 2015: un roze șmecherit din cabernet. O să-l vedeți voi!
—Simpaticul Cosmin a colorat și mai mult standul Vincon, unde Jad-ul a fost din nou vedeta.
—La standul celor de la Petro Vaselo s-a prezentat pentru prima dată în public Gran Cru 2013 – cupaj de Cabernet (70%) și Merlot (30%), dar nu uitați de chardonnay-urile lor. Mie mi-au plăcut.
—Moșia Tohani a adus recent lansatul merlot Principele Radu, însă, eu tot cu Cuvee Nicolae mă țin prieten. Știe Oana!
—La S.E.R.V.E. mi-au făcut cu ochiul Millenium alb 2013 și rozeul 2014 din gama Terra Romana. Rozeul se anunță ca mare favorit la Centura Roze din 2015. Sper să-l mai găsim până în mai, că astea se dau repede.
—Casa de Vinuri Cotnari, care de ceva vreme umblă cu ceva mai mare abilitate la imaginea sa internațională, avut un moment special, invitând corpul diplomatic acreditat în România. Sâmbătă, standul lor s-a umplut de ambasadori și consuli, la care comisia de diplomați a ales ca cel mai bun vin românesc pentru anul 2015 să fie de la Casa de Vinuri Cotnari, pe primul loc clasându-se Busuioaca de Bohotin – Colocviu la Paris. Point est marqué!
—Și pentru că am ajuns la capitolul reprezentare internațională, momentul reîntâlnitii cu Marilena Ardelean a fost cât se poate de special. Ratasem  conferința de presă al lasării cărții sale de vinuri românești, dar n-a putut pleca fără să-mi scrie câteva cuvinte. Cartea, de o calitate excepțională a fotografiilor și a printului, dar mai ales a interesantei abordări – asocierea cu bucătăria italiană – va face obiectul unui articol separat pe vin2.ro. Un pic de răbdare, vă rog!
—Asociația Producătorilor de Vin din Drăgășani au venit cu cele mai bune vinuri ale lor, din care am remarcat două de la Știrbey (s. blanc 2013 și crâmpoșia 2013), feteasca regală Via Sandu și cupajul alb (pinot gris+fetească regală) Avincis.
—Liliac Winery a și lansat recent îmbuteliatul Young Liliac. S-a creat ca o mica tradiție, ca la fiecare final de an să apară proaspătul vin de Lechința. O nouă etichetă si două variante de vinificare: Fresh: sauvignon blanc+pinot gris și Fruty: fetescă albă+muscat. De abia aștept să fie puse-n vânzare. M-am mai bucurat iar de sauvignonul 2013, de pinogris-ul din același an, dar și de întâlnirea absolut întâmplătoare cu Ioana.
—Crama Oprișor a făcut cu greu față asaltului împătimiților de Etichetă Roșie – Cabernetul 2012 recent lansat. Doar experiența, abilitatea și flerul de experimentat om la stand al Luminiței au mai domolit neostoita poftă de vin, astfel încât să ajungă la toată lumea.
—La Viile Metamorfosis am făcut cunoștință cu sauvignonul Colțul Pietrei. Mi-a plăcut, dar sigur trebuie aprofundat în laborator. Să treacă sărbătorile astea mai repede și mă apuc de treabă.
—Crama Gîrboiu nu ne lasă să ne liniștim deloc și ne propune să ne îndreptăm atenția spre o nouă gamă: Tectonic. Eu cu șarba m-am înțeles cel mai bine, dar alții vor găsi și gewurtzul ca fiind interesant sau muscat ottonelul, pentru că toate sunt proaspete – 2014.
—Am redegustat crâmpoșia în toate variantele de la Intervitt cu mare plăcere, Andrei fiind asaltat de clienții care cu greu își puteau lua ochii de la exemplarele pur sânge ce tropăiau elegant pe podiumul standului. Prezența, ideea și realizarea standului le-am felicitat de cum am ajuns acolo vineri.
—Master Class-ul de vinuri din R. Moldova fost cel pe care l-am remarcat pentru ziua de duminică, unde Cătălin Păduraru ne-a prezentat câteva vinuri. Am remarcat în mod special vinul La Petite Sophie de la Gitana Winery, pe care l-am comentat pe scurt cu Marinela, care m-a convins să-l și cumpăr.
—Desigur, au mai fost momente interesante, dar în fuga relatării sigur le-am mai scăpat.
—GoodWine-ul a devenit din ce în ce mai profi, mai specializat și e imposibil să nu remarci că în afară de promovare, acțiuni de marketing, concurență și un mare nivel de așteptări, e o permanentă reîntâlnire cu vinuri din ce în ce mai bune, dar și o revedere cu prietenii mai noi sau mai vechi.
—Pentru că vinul e pentru prieteni!…e mai mult pentru armonie și pentru dezlegarea limbii, decât pentru încrețirea frunților. Sau poate e doar părerea mea…
—Restul, găsiți pe alte blogguri.
—Cu bine,
—RaSto

Concurs Concurs Concurs

Scris la 2 decembrie 2014 in Povesti despre vin | 3 comentarii

Poţi câştiga una din cele 3 invitaţii la

Târgul Internaţional de Vinuri GoodWine

din perioada 5-7 decembrie din pavilionul C1 Romexpo

dacă răspunzi corect la întrebarea:

 Ce fetesca albă a ocupat locul întâi la concursul din 15 august susţinut pe Lacul Mogoşoaia?

Vor fi luate în considerare doar răspunsurile corecte în comentariile din articolul

“12 dusi cu pluta” până la data de

4 decembrie ora 15.3o

Succes!

Chateauneuf-du-Pape, deuxième épisode

Scris la 30 noiembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

—Următorea escală din excursia zilei de 29 octombrie din Chateauneuf-du-Pape (Cht9dP) a fost Chateau Fortia. Aici lucrurile păreau a nu fi fost pregătite pentru vizită, dar managerul cramei, un fost chimist de multinațională, pe nume Pierre Pastre, ne-a luat tare cu istoria proprietății, a viței de vie și restul organizării de-acol, după care ne-a înșirat mai multe vinuri din ani diferiți. Ce merită a fi reținut este că din cele 30 de hectare, Pierre a hotărât să facă anual doar 4 vinuri: un alb și 3 roșii. Din cele roșii, se mândrește cu Cuvee du Baron și Cuvee Reserve. Din multe alte explicații, omul părea ușor nevorbit și aproape că ne ținuse și un mic discurs politic, în care ne explica ce are de înfruntat, despre cum legile îl blochează adesea, despre încâlcelile legislative și cum nu poate să se bucure mai mult de ceea ce-i place cel mai mult să facă.
—În timp ce savuram blendul alb din 2011 (făcut din clairette, roussane și grenache alb- doar 10%), pe unul din colegi îl mănâncă unde nu trebuie și întreabă de ce este așa scump vinul din Cht9dP? Evident că omul s-a încruntat ochindu-l și a întrebat față de ce? de cel chilian? Și americnul nostru spune neinspirat da, de cel din Chile!! Își suflecă Pierre mânecile și ne răspunde: costul/om pentru o zi de cules în Cht9dP este de 12 euro/oră, pe când în Chile este de 6-7 dolari/zi!! Mai continui? Ne-a cam răscolit răspunsul ăsta și mai de jenă, mai de plăcerea vinului am cumpărat o sticlă de  alb (16,5 euro) pe care l-am și dus în țară.
—La plecare am mai dat un ochi chateau-ului, pentru că era așa cum îmi închipuiam eu la începutul zile că ar trebui să arate: o clădire veche, frumoasă, cu ceva mister, dar mai ales eleganță.
—Se înoptase, iar cina urma să o luam în apropiere de Orange, acolo unde se spune că ar fi cel mai reprezentativ restaurant din zonă Table de la Sorgues. Și le-am dat dreptate, pentru că tot ce-am degustat acolo era la superlativ. S-au plimbat zeci de vinuri de peste 90 de puncte Parker ca la defilare și puteai să auzi murmurele de plăcere gastronomică și enologică, de parcă rula un fim pentru adulți în background. La un moment dat, mi-am făcut curaj și cu acordul gazdelor de la Fédération des Producteurs de Châteauneuf-du-Pape și le-am cerut permisiunea ca spre final să prezint un vin din România. Au acceptat cu surprindere, dar și cu prietenie atunci când le-am spus că în aceeași seară, în București, se aniversau 20 de ani de la lansarea primului producător privat de vinuri românești S.E.R.V.E. Legătura franceză a firmei, prin fondatorul său Guy Tyrel de Poix, a facut publicul și mai atent, dar și pentru că ineditul era triplu: soi românesc, sărbătorirea celor 20 de ani, cât și lansarea unui vin omagial Cuvee Guy de Poix. Pentru cei 22 de prezenți, cele două sticle (pe care am apucat să le și decantez 30 de minute) au fost aproape insuficiente, iar suprapunerea cu prezentarea de brâzeturi locale a picat la țanc cu vinul românesc. Noii mei amici  Arto (din Finlanda) și Magnus (din Suedia) m-au întrebat imediat cum ar putea să cumpere acest vin și cât costă, dar din păcate nu eram pregătit, încă, să răspund. Cu ce impresii a rămas Magnus despre acest vin, puteți găsi aici și îi rămân recunoscător pentru review.
—A fost o seară de neuitat. La Mulți Ani S.E.R.V.E. și pe curând Chateauneuf!
—A doua zi urma drumul spre Montreux și mult așteptata seară de BYOB. Alte vizite, alte povești cu vinuri.
—Pe curând,
—RaSto

Degustare vinuri Masi

Scris la 24 noiembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

      Prin amabilitate Cramei Recaş, am luat parte la o degustare de vinuri Masi, care a avut loc la Marshall Hotel Bucureşti cu participarea de excepţie a preşedintelui Masi – domnul Sandro Boscaini şi a oenologului grupului Andrea Dal Cin.

Dar, „cine e MASI şi ce vrea ei”? Denumirea vine de la numele unei proprietăţi (o vale de fapt), aflată în „custodia” familiei Boscaini încă de prin 1800, undeva în zona Veneţiei, nordul Italiei. Sunt vestiţi în întreaga lume datorită producerii celebrului „Amarone” obţinut prin metoda tradiţională appassimento, constând în uscarea strugurilor în perioada de iarnă (3-4 luni), în lăzi de bambus. Astfel strugurii pierd o treime din greutate înainte de zdrobire şi fermentare, vinul rezultat câştigând la capitolul concentrării de arome şi a gustului.

Am aflat şi despre un alt procedeu folosit la cramele Masi, acela de dublă fermentaţie, prin care un vin tânăr este amestecat cu strugurii zdrobiţi, păstraţi la uscat (prin metoda appassimento), după care urmează o refermentare. Şi acest vin câştiga un plus de culoare şi concentrare a aromelor şi gustului.

Acum, că ştiţi despre ce vinuri vorbim o să vă spun câteva cuvinte despre cele degustate:

Masianco, 2013 – un cupaj de Pinot Grigio şi Verduzzo – alcoolul 13%. Aromele sunt plăcute: florale, fructate – începând de la citrice şi fructe tropicale, până la puţină miere de albine. Gustul este răcoros, citric cu un final uşor migdalat. Un vin plăcut şi simplu pentru masa de zi cu zi.

Am continuat cu vinurile roşii, începând cu Brolo di Campofiorin, 2009, un cupaj din: Corvina, Rondinella şi Oseleta – alcool 14%.

Aromele sunt brute, vulcanice încep cu cafea şi ciocolată, apoi urmează fructe roşii, mentă, migdale, încheind cu piper şi minerale. În gust vinul este echilibrat, alcoolul nu se simte, iar finalul cu cafea, capucino şi ceva fruct este unul lung şi plăcut. Chiar dacă nu este un vin corpolent şi cu o structură foarte solidă, mie personal mi-a plăcut şi îl văd ca pe un vin nepretenţios, care poate sta zilnic pe masă în asociere cu o varietate mare de preparate gastronomice.

Au urmat apoi câteva vinuri eveniment. Primul a fost: Costasera Riserva, Amarone Classico 2008, un cupaj de Corvina, Rondinella, Molinara şi Oseleta – alcoolul 15,5%.

Cum spuneam, aici vorbim despre cu totul altă clasă, cu arome mult mai complexe: de la cafea, fructe roşii de pădure, vişine, până la piele şi ceva tabac. Gustul vine şi el în completarea aromelor cu un echibru frumos, corp plin şi o structură plăcută. Finalul este lung cât toate zilele, iar singurul lucru care poate fi reproşat acestui vin este alcoolul care se simte bine, chiar dacă nu e foarte deranjant. Un vin excelent, rasat, care poate fi asociat oricărui eveniment fericit din viaţă.

Campolongo di Torbe, Amarone Classico, 2007, cupaj din Corvina, Rondinella şi Molinara, cu alcoolul 16% şi un zahăr rezidual de 10-11 g/l.

Acesta, după părerea mea este un vin mare, şi încă de la început vreau să rog prietenii, ca în cazul în care Doamne fereşte mi se întâmplă ceva, să mă îngropare alături de trei patru sticle din acesta. Nu de alta, dar dacă ajung în Iad, măcar o mică bucurie pământeană să-mi rămână…

Vinul are un “nas” evoluat, de o complexitate deosebită începând cu piele, tabac, cafea şi condimente, dar şi cu apariţia fructelor roşii coapte pe final. Gustul este de un echilibru desăvârşit, are tot ce-i trebuie, de la tanini puternici şi foarte catifelaţi la aciditate bună şi un final lung, lung de parcă şi acum îl simt în gură. Un vin elegant, complex, în care nici măcar nu bănuieşti restul mare de zahăr, darmite să-l simţi!

Încheierea degustării pentru mine a venit cu un vin roşu, dulce – Recioto, 2007, cupaj Corvina, Rondinella şi Molinara – alcoolul 14% şi zahăr rezidual 80-100g/l. Cuvintele de ordine atât în nas cât şi în gust au fost: smochinele, fructele confiate, vişinele din dulceaţă, ciocolată. Este un vin reuşit şi promit că la primul tort de ciocolată pe care-l voi cumpăra, o să-l aprofundez pe îndelete. Iar, dacă o să fiţi cuminţi, o să vă povestesc şi vouă…

Per total, am petrecut o seară minunată, cu vinuri de excepţie şi dacă ar fi ceva de reproşat acestora, este numai preţul puţin cam piperat, în varianta în care cineva ar dori să le consume zilnic. Pentru cei interesaţi, este bine de ştiut că Recaş distribuie aceste vinuri în România, şi măcar la evenimentele mai speciale, merită un loc de cinste pe masa noastră.

P.S. Au mai fost câteva vinuri în cadrul degustării, dar nu vă scriu despre ele deoarece le-am băut după servirea masei, şi nu vreau să fiu părtinitor.

Bogdan

Foto Degustare Masi