Nunta la cramă
—Și rămăsesem dator cu relatarea de la nunta din Limassol și vinuri de acolo.
—Ne-am împăiat destul de greu pentru fericitul eveniment al Alexandrei și al lui Loukas, pentru că nu știam că 
obiceiul locului spune că întreg ansamblul „masa şi dansul” se compune dintr-un cocktail (pentru cei care nu stau la chef) și apoi masa „clasică”, aia cu dansuri și țipurături până dimineața. Iar înainte de toate astea, aveam de mers și la biserică, unde Alexică, în calitate de domnișor de onoare a ținut să se afirme, introducând câteva obiceiuri noi în tradiția ortodoxiei cipriote. Așa încât la locul unde ne-am deplasat pentru petrecere a ajuns cu urechile asortate cu papionul. Cam roșii.
—Locul de petrecere a fost una din cele mai frumoase surprize pentru mine. La 15-16 km de Limassol, 
printre câteva dealuri calcaroase și semivegetalizate, am ajuns la Hadjiantonas Winery. Un complex turistic format dintr-o cramă mică, de familie, un restaurant foarte frumos, bucătărie profesională, un minihotel și spații imense în aer liber pentru tot felul de evenimente, la care piscina e o bijuterie în contextul arhitectural. Am pozat tot ce-am putut și pentru prietena noastră Cristina din Constanța, pentru schimb de experiență (toate aranjamentele florale, decorațiunile și tot ce mi s-a părut ca noutate pentru mine).
—Am înmânat tinerilor miri 
o sticlă de Colocviu la Paris, așa cum Luiz Alberto a „decretat” la #hangout-ul winelover-ilor de la Budapesta: it is honey moon wine. Și m-am conformat.
—Imediat după cocktail-ul din aer liber s-a stârnit o furtună și o ploaie (aducătoare de belșug, dar și de efort în plus pentru organizatori), așa că ne-am strâns în restaurantul de la etaj, aparent neîncăpător. La apariția primelor băuturi și primele schimburi de Hai noroc- Ας τύχη, au dispărut și ultimele bariere culturale dintre noi. Au început melodiile specifice cu trimitere clară spre vesela în exces de pe mese, dar m-am înfipt repede la sabrarea cu satârul din bucătărie a câtorva spumante roze din producția cramei. Am primit drept răsplată de la Natasha Hadjiantonas o frapieră pe masă, sticle fără număr de Xynisteri din producția Domaine Hadjiantonas și invitația de a vizita subsolurile clădirii unde statea adăpostită crama. Cum să rezist la așa ceva?! Era ca și cum Magda Pălimaru m-ar fi invitat la ea la „o cafea” seara pe la ora 23.oo. Așa ceva nu se refuză. Am coborât cu liftul la nivelul -2 și am putut să văd mica și cocheta cramă, 
sala baricurilor și locul de depozitare a sticlelor de vin roșu puse la învechit, așa cum se poate vedea din poze, după care am degustat un chardonnay binișor afumat la baric, dar bun.
—Foarte frumos, interesant și inedit pentru mine, dar am urcat repejor să mai sabrăm o șampanie adevărată împreună cu Loukas, după care m-am dedicat 100% vinului xynisteri pe care-l aveam din belșug la masă.
—Soiul este cipriot și se cultivă pe tot cuprinsul insulei, dar mai ales în apropierea Limassol-ului. 
Are o culoarea deschisă de galben-pai, strălucitor, iar aromele sunt de măr verde, iz vegetal, dar și o tentă de miros de tei cu ceva dulceag. La gust, pe lângă mineralitatea crescută, aduce a combinație de fetească albă și frâncușa de pe la noi, din punct de vedere al acidității, foarte sec și potrivit cu mâncăruri sărate, picante, dar oricum din categoria celor ușoare. 6 papioane și ceva cred că-l califică la un vin agrabil, potrivit petrecerilor lungi cu muzica, anturajul și atmosfera de sărbătoare.
—Precum soiul de vin, asemanator cu vinurile de pe la noi, așa și muzica de la petrecere, două de-ale lor, două de-ale noastre, apoi recital de dans specific, la care bărbații fluturau o batistă albă, iar femeile îi admirau de pe margine.
—Urându’le ce se cuvine mirilor, ne-am retras tiptil pentru că a doua zi, până la plecarea spre Larnaka ne aștepta o zi călduroasă de plajă mediteraneană într-un sfârșit de septembrie cum n-am mai trăit.
—La revedere Cipru, ne mai vedem noi!
—RaSto
Vinuri Cipriote kυπριακά Kρασιά
—Lunile septembrie și octombrie abundă în evenimente pentru iubitorii de vin. O lansare de gamă, o vizită la cramă, primul must, primul vin, o deschidere de winebar și tot așa. Dar e și perioada nunților, la care nu poți lipsi, mai ales când mirele sau mireasa se căsătoresc pentru prima oară… Așa că cel mai bine e să le îmbini pe amândouă. Eu mi-am propus să scriu despre ele în ordinea cronologică. De pildă, eu am fost cu două week-end-uri în urmă la nunta Alexandrei. La Limassol (Lemessos). Și cum nu fusesem niciodată în Cipru, eram curios sa văd şi eu ce vinuri beau oamenii ăia, pentru că de circulat cu mașina, sunt total anapoda.
—Vreme frumoasă de vară târzie, cu soare, palmieri înalți, adiere de Mediterană, oameni mereu zâmbitori și mai ales amabili. Se vede că aici turismul are rădăcini adânci, de pe vremea lui Ulysse. Și ca semn că lucrurile mergeau bine de când sosisem, ce credeți că am văzut chiar vis-à-vis de hotel? Un mare magazine de vinuri Bottles- Wine & Spirit. Bravo! În timp ce unii pregăteau mireasa, eu dam buzna printre rafturi, încercând să mă sfătuiesc cu vânzătorul care din vinuri se potrivește mai bine cu halloumi (me – big fan). Am cerut doar soiuri cipriote sau blenduri (cu cele internaționale consacrate).
—Am ales câteva, dar n-am rezistat să nu încerc și un sauvignon+semillon (mare gafă). Am mai bănănăit eu prin oraș de mi s-a lungit punga cu sticle, și ce credeți că-mi sare ca măgaru-n drum? Un winebar: Fine Wine Boutique. N-am mai intrat pentru că trebuia să duc sticle la frigider, iar în scurt timp după răcire aveam să degust un vin tare simpatic, alături de preferata mea brînză prăjită. 
—Sauvignon blanc și xynisteri (Bottles Series). Eticheta, după cum se vede, e haioasă și colorată. Screw-cap ca pentru turiști nepregătiți și o frumoasă culoarea a vinului, galben-verzui pal. M-am abținut cu greu să nu degust, dar nu-mi pare rău, pentru că aromele erau foarte agreabile și promiteau un vin bun. Nas ierbos, cu fân și mult măr verde, asemănător cu ceva de la feteasca regală, dar și destul pipi de pisică. Iar în Limassol vezi pisici mai multe decât afișele cu Iohannis în București.
—
Până să mă reped la brânzică, dau de un atac fresh și revigorant de fructe albe aproape coapte, vioi și sprințar, bun lângă orice fel de mâncare ușoară, cum numai prin zona asta se pregătește. Alcool (12,5%) așezat bine, aciditate corespunzătoare (ridicată) și toate condițiile pentru +6,5 papioane.
—Așa că dacă dați de combinația asta de soiuri, nu o ocoliți. Pentru zilele cu mare și soare ar putea fi asocierea de succes în vacanțele cipriote. Despre nuntă… urmează!
—Cu bine,
—RaSto
Pac-pac! Două scurte, dar regale
—Amicul şi veciunul meu Dan P. mă sună ieri şi-și anunță vizita la mine cu gândul de a-mi face o surpriză. Hai să-ți dau să deguști un vin alb șmecher făcut de un nene haios! Zghihară cu feteasca regală… 
Începeam să mă gândesc cine și unde a mai făcut combinația asta?! Și pentru că eram într-un magazin, am luat la întâmplare o congelatură de pește, pentru că nu știam ce să încropesc rapid până la ora 19.oo.
—Când vine şi văd sticla, îmi amintesc imediat de faptul că știam istoria vinului și participasem chiar la lansare de la Sol Gallery, în iunie, anul trecut. Sofia! Un vin făcut la Avereşti de Claudiu Creţu, la cererea lui Cosmin Zidurean, pentru că simpaticul realizator TV și l-a dorit într-un fel anume. Cu zero rest de zahăr, cu aciditatea very high (conform zonei), foarte vioi, fresh și de cursă lungă. Am scos repede peștele din cuptor, am uns
cu cremă de brânză câteva felii de chiflă și-am dat cu notele de degustare: după un an și ceva rămâne aproape identic de proaspăt, apetisant și interesant în arome florale, cu un postgust ușor amărui, așa cum îi stă bine zghiharei. Foarte potrivit pentru zilele călduroase. Alcool 12,5 și +6 papioane. Merită să-l încercați, deși nu știu unde-l puteți găsi, în afară de restaurantul La Copac.
—
A venit și rândul meu să dau un vin și-am scos din răcitor tot combinație de fetească regală, dar cu chardonnay. Pentru că tot fusesem într-o excursie cu tema foto împreună cu Cristi P. în Dealu Mare, am poposit și la Budureasca, cramă pe care o vizitam pentru prima oară.
—De-acolo, n-am putut rezista brunetei de la magazinul de prezentare și-am cumpărat un vin nou lansat: Daphix. Culoare gălbui-pai, cu mici intruzuni 
verzui din care răzbate mirosul chardonnay-ului baricat. Nas puțin dulceag, deși conținutul de feteasca regală e de 65%. E ceva aromă zglobie și vegetală, dar trebuie să insiști. Lângă vin un cu asemenea montură, am pus la wok chestii de-alea asiatice cu muguri de bambus, orez, legume picante cu arome domoale. 
Am concluzionat cu Dan că ne place structura vinului, chardonnay-ul fiind responsabil cu corpolența, iar regala cu vivacitatea, că are alcoolul la locul său (13%) și că 6,5 papioane din 8, i se potrivesc. Păcat de faptul că s-a lansat tocmai la începutul toamnei, ar fi fost potrivit pentru serile calde de vara.
—Dacă v-am stârnit interesul, știți ce aveți de facut. Încercați-le!
—Cu bine,
—RaSto
Viva Chile!
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
Deja pot spune că mi-am făcut un obicei din a fi prezent la evenimentele de tip food and wine pairing, organizate de Vinexpert cu participarea lui Dan-Silviu Boerescu (a.k.a. Bucătărescu).
Recunosc că fiind un fan vinuri chiliene, nu puteam rata aceasta ocazie, deși ziua am început-o dis de dimineață la pescuit.
Spre deosebire de ultima participare la un astfel de eveniment în locul amintit, de aceasta dată am avut parte de o seară de toamnă autentică. Poate și din acest motiv participanții au ajuns relativ la timp, astfel încât după numai 30 de minute au demarat ostilitațile.
Vinurile din aceasta seră, intitulată „Chile, exuberanța gusturilor”, au fost prezentate ca de obicei de Dragoș Ghinea.
Deschiderea a fost facută de un Spumant Vina Mar Demisec, realizat din Chardonnay (peste 50%), Pinot Noir și Sauvignon Blanc. Zahărul se simte, dar este bine echilibrat de aciditate. Un vin ușor, fructat, cu o perlație fină, plăcut, ușor feminin. Neindicat, totuși, celor ahtiați după Brut și Extrabrut.
Au apărut și pâinicile în 4 variante tipic chiliene – marraquetas (fiesta cu chifle); sopiapillas pâinici cu dovleac; sango – pâinici cu jumări (chicharrones); dobladitas (triunghiuri picante)- servite cu dressinguri bine alese (ulei de măsline extravirgin „Gran Cucina” și o cremă de usturoi).
Vinul care le-a însoțit a fost Chardonnay Vina Mar Reserva Especial 2012 (evaluat cu 90 puncte de Stephen Tanzer). Un vin cu tipicitate de soi, trecut 3-6 luni prin lemn (destul de greu sezizabil, însă), mineral, fresh și cu o onctuozitate plăcută. Apare și o senzație ușoară de glicerină, dar cred că și cele 14 % de alcool au contribuția lor. Alcoolul este extrem de bine integrat, iar aciditatea echilibrată lasa loc unei singure concluzii: un Chardonnay bun.
Supa chiliana Cazuela Marina (supă densă cu scoici și creveți cu foarte multe legume) a fost acompaniată de Sauvignon Blanc Tarapaca Gran Reserva 2011. A fost prezentat ca venind dintr-o zonă cu un climat asemănator celui de unde vine celebrul Sancerre. Un vin cumva atipic din start: nas discret, ierbos care în timp lasă locul perelor. Are aciditate bună, alcool bine integrat (13,5 %), destul de corpolent, mineral . Sincer, într-un blind aș fi zis că este cupajat (de ex. cu Semillon). Nu știu dacă nu și anul să fi fost motivul , dar sincer mi-a plăcut mai mult ce-am băut înainte.
Chifteluțele vegane MILCAOS din cartofi , cu sos roșu, cepe mici caramelizate și pasta de avocado picantă (cu muștar de Dijon) au avut ca pereche lichidă pe Carmenere Misiones De Rengo Cuvee 2012. Singura etichetă încercată anterior (însa din alt an) nu a adus mari noutăți. Un vin serios (14 % alcool), nefiltrat, corpolent. Nas cu o ușoară tentă vegetală la început (dar dispare treptat), fructat, dominat ulterior de cafea. Culoare rubiniu închis.La gust se simt fructele coapte și din nou cafeaua. Tanini medii, onctuos, cu un bun potențial de învechire clar. Postgust lung. Un Carmenere tipic, dar care este înca tânăr. Mie mi-a placut, deși nu cred ca este pe placul celor care preferă vinurile mai subțirele (Băbească, ca sa nu mai zic de Pinot Noir). Alta bilă albă ar fi prețul (cred ca este imbatabil la ce oferă acest vin).
Din nou „the best pairing” a fost la penultimul fel de mâncare: Empanadas Con Pino 
(placinte cu carne de vită tocată, ceapă, stafide, măsline, oua fierte tari tocate cubulețe) cu Tarapaca Zavala Cuvee 2008 (Cabernet Franc 41 %, Cabernet 31 % și Syrah 28 %). Un vin din Maipo Valley care a stat 14 luni prin butoaie de stejar , obținut din struguri culeși din podgorii diferite. Un vin făcut în stil Bordeaux. Din nas îți dai seama că este un vin extrem de bun, chiar dacă și-a schimbat paleta de arome cu trecerea timpului. Nas dominat de fructe coapte și un pic de lemn. Culoarea granat. Gust plin, tanini medii, catifelat, alcoolul (15% care îl cam depărtează de Bordeaux) fiind perfect integrat. Postgust lung cu aluzii de stafide.
La felul principal am avut Ajiaco Criollo – 
Porc cu fasole și ardei în sos de vin roșu, cu un vin pe care îl urmăresc de mult: Neyen – Espiritu De Apalta 2007 (Carmenere & Cabernet Sauvignon). Un vin cu un prim nas piperat, cu o tenta „raw”. Dar, ca și precedentul, după aerare își schimbă destul de mult aromele, deși condimentele îl însoțesc până la capat. La început cele 70 % de Carmenere se simt evident, în timp, însă, Cabernetul devine rege. Am avut chiar senzația că beau un Soare 2000 Magnum. Tanini medii spre strong, dar nederanjanți. Alcool 14,5% perfect integrat. Un vin extrem de complex și de puternic. Aici cred că dulceața excesivă din sosul roșu nu prea s-a potrivit (după gustul meu) cu acest vin (eu aș fi mers pe un muschi de vită sau chiar porc cu fasole, dar mai puțin dulce). De aceea cred că mulți dintre participanți au preferat Zavala.
Desertul a fost tort de cremă de zahăr ars stil Leche Asada și sos de ciocolată cu Tarapaca Late Harvest 2012 (Sauvignon Blanc & Gewurztraminer). Desertul a fost excelent, light încununând cu succes seara chiliană. Despre vin nu sunt însa la fel de multumit. Culoare frumoasă, nas dominat de Gewurtztraminer, 12% alcool. Din păcate aciditatea nu a reușit să echilibreze restul de zahăr, făcându-l mai greu de băut singur și nici desertul nu mi-a schimbat opinia.
O seară extrem de plăcută care mă face să strig …ce cântă unii:
https://www.youtube.com/watch?v=v-kvy2UL9zU
.
.
.
Comentarii recente