La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 2

Scris la 4 iulie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Vă scriam cu ceva zile în urmă de vizita la crama Edoardo Miroglio din Bulgaria, de săptămâna trecută. Azi continui povestea cu câteva date și ceva vinuri degustate.
….Și vizitând crama în sensul procesului de producție, de la descărcarea strugurilor până la îmbuteliere și așezarea în box-uri pe paleți, am putut sa-mi fac o părere mai clară despre cum să investești cu folos 22 milioane de euro, din care doar 4 milioane din fonduri europene. Parcurgând măruntaiele cramei construită în formă de melc și ascultând toate spusele lui Lubomir, am văzut vinuri noi sau cel puțin, pe care nu le încercasem. La finalul liniei de împachetare a cutiilor pentru vin, am trecut printr-un culoar cu distincțiile și premiile obținute în scurta viață a cramei.
….Am ajuns la sala de degustare, cu o scurtă listă de vinuri ce urma să le încercăm.
Soli Rose 2012. Melanjul include melnik (50%), pinot noir și cabernet sauvignon. Mai întâi te surprinde eticheta, care reprezintă o stilizare a arhitecturii cramei, în formă de melc. Ce zice vinul? Culoarea e de sirop intens de căpşună. Nasul de fructe roșii de padure, nu e intens, fără arome elaborate. Gust: atac ușor acidulat, cu ceva citrice și căpșune necoapte și acrișoare, un gust cu care nu sunt obișnuit (poate din cauza melnik-ului), un pic apos, dar echilibrat bine în alcool (12,5%). Știind Soli White, care mi-a plăcut ,parcă mă așteptam la mai mult. 6 ppn-e, dar agreabil cu brânzeturi, mezeluri ușoare și legume, cu fructe de mare și chiar cu o carne slabă la grătar.
….Al doilea vin, a fost un sauvignon, pe care Lubomir nu s-a îndârjit să-l prezinte, dar nu știu ce m-a făcut să insist. SB SaintIlia. După ce-mi explică omul cum e cu Valea Traciei și tradiția locală, dar mai ales după primul pahar, mă prind că e vorba de Sf. Ilie. Bingo! Vinul e făcut în stilul lumii noi, cu drojdii de-alea..știți voi, aromate, ceva tipicitate, aciditate scăzută, dar cu un gust bun de fructe tropicale, multe citrice și ceva piersici. Stă binișor cu echilibrarea alcoolului și are un postgust mediu, per total un vin bun, prietenos și de cursă lungă. Deși eticheta, cu trandafirul galben îmi amintea mai mult de Mărgelatu, e un entry level de retail ce pleacă din cramă cu aproape 7 leva şi face fix 6,5 ppn-e. Vinul se exportă în SUA sub numele de Bulgariana (16ooo sticle) , câteva mii de sticle în Brazilia, ceva în Belgia, și uite-așa mai au doar câteva pentru retailul bulgăresc. Din cauza exportului la distanțe mari, au hotărât să-i pună screw-cap. Sant’Ilia chardonnay l-am văzut la BIB, dar nu am cerut detalii.
….La finalul degustării m-am jucat cu un muscat EM (care e pe terminate), pe placul lui Cristi și a căror note de degustare le are în detaliu Razvan Avram, un blanc de noir și la insistența lui Lubo, un cabernet franc EM.
….Am plecat de la cramă cumpărând un box de Sant’Ilia sb, pen’că în România tot nu-l vedem la față. L-am luat pentru vremuri călduroase, pe terasă cu prietenii. N-am putut să nu ne luăm la revedere de la jucăuşa căţeluşă Era, de care Alexică nu voia să se mai despartă și recomand oricăruia are drum prin zonă, să poposească măcar o zi la Elenovo, să viziteze și crama.
….Periplul vinurilor bulgăreşti continuă. Dovijdene!
….RaSto

{lang: 'ro'}

Niciun comentariu

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. 3-0 - Povești cu vin | Povești cu vin - [...] pe care îl mai smiți pe final un pic. Vinul asta este peste nivelul de entry și iese din ...

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori