20 noiembrie 20 pentru Pavel
….Luna noiembrie e o lună grea. Cum să organizezi o degustare de vinuri printre Premiile de Excelenta Vinul.ro, Târgul de vinuri Good Wine, lansări de atâtea vinuri şi 
seri private de îmbuibare gourme, când luna are doar 30 de zile? Dar când vine vorba de o cauză frumoasă, evident că ne facem timp, pentru că promisiunea către organizația Ceva de Spus, coordonatoare programului 20 pentru Pavel, trebuia concretizată.
.…M1.Crama Atelier şi Red Angus Steak House a fost partenerii continuării proiectului timişorean în care ne-a plăcut să ne implicăm și unde Dan Bundur ne-a completat poveștea fiecărui vin în parte, iar chef Marian Huzu ne-a desfătat cu preparate pe bază de steak-uri provenite din america de nord și de sud. Accentul fiind pus pe vinurile roșii de la M1. (pinot noir Arezan, feteasca neagra Arezan și cupajul Sable Noble), am îndeplinit doar funcția de sommelier printre prieteni, iar apoi „m-am retras” cu vinul meu preferat din acea seară: Leat 6500 Pinot Gris 2011.
….Soiul ăsta franţuzesc e cam rar prin viile noastre şi atunci când îl întălnesc, îmi face plăcere să-l „descânt” puţin. Am avut grijă să-l răcesc bine și-am început să ne vorbim unul altuia. Mai întâi am înțeles care-i treaba cu conceptul de Leat 6500, apoi ce caută el prin Dobrogea și ce a găsit la el enologul Răzvan Macici. După ce i-am apreciat culoarea frumoasă, galben-aurie, a devenit mai tăcut și-am început să-l rotesc bine în pahar trăgându-l de limbă și spunându-mi ceva de fructe coapte, de pere, mere, caise și lămâi, fără să țipe-n gura mare, ci pe ton molcom, așezat. A devenit mai vorbăreț doar când l-am întrebat, gustându-l, pe unde-a călătorit…neezitând să-mi destăinuie că i-a plăcut și-n tancul de inox, dar și-n butoiul de stejar românesc, ceea ce-i dă acea structură și oarecare robustețe, dar a recunoscut că-i plac florile, iar cu alcoolul fiind prieten (14,5% vol.). Aici, evident, ne-am găsit o grămadă de lucruri comune, pentru că lumea-i mică. După ce-am terminat al doilea pahar, ne-am luat un la revedere destul de lung, precum postgustul, i-am promis 7 papioane și-am revenit lăngă prietenii mei invitați, strânși în jurul doamnei Carmen Savu, care vorbea încet (!!) despre un fenomen financiar paranormal în business-ul cu vin: plata la timp!
….La finalul serii, Nadia Lungu ne-a surprins din nou cu talentul său de portretist fiecare din noi plecând acasă cu o sticlă din vinul preferat, o rețetă nouă, o amintire în creion și cărbune, dar mai ales cu sentimentul unui lucru făcut cu generozitate, ca o datorie pentu oameni care au nevoie de noi. Iar ceea ce facem bine trebuie repetat.
….Cum ziceam mai demult, vinul face bine!
….RaSto
Concurs
….Poți câștiga o invitație la târgul de vinuri GoodWine din acest week-end răspunzând rapid și corect la întrebarea:
Ce vinuri românești au fost duse în seara de BYOB (bring your own bottle) din Logrono – Rioja (24.oct.2013) ?
6 invitații la Târgul Internațional de Vinuri vă așteaptă. Succes!
RaSto
http://vin2.ro/flavor-romanesc-la-rioja/
Câştigătorii celor 6 invitaţii sunt: Alexandru Bufnila / Bogdan Caracaleanu / Cosmin Spataru / Georgeta Anechei / Genoveva Martinas / Roxana Popa. Incepand de vineri, imediat dupa deschiderea GoodWine, la intrare veti gasi plicuri cu numele vostru ce vor include invitatia pentru o zi de vizitare a targului de vinuri. Felicitari!
Mai multe#DWCC 2013. Teme și discuții
….A trecut mai bine de o săptămână de la întoarcerea din Rioja și-am lăsat să mi se limpezească toate ideile, discuțiile, ce-am auzit și văzut acolo.
Am să vă redau mai jos doar ideile principale de la #DWCC, fără sa le comentez, pentru că discutarea lor ar duce la povești și comentarii prea lungi, lăsând pe fiecare să vă ganditi la ele, fie că sunt lucruri noi sau nu.
Eu mi-am notat așa:
1. Tema întâlnirii comunicatorilor de vin a fost “flavor”, și-atunci, majoritatea work-shop-urilor au avut pus accentul pe soiuri unice, arome, diversitate și tradiție locală. Aici, Rioja excelează pentru că are ce oferi, fiind o zonă cu soiuri și stiluri de vinificare proprii, iar grija pentru calitate i-a scos în evidență. Unul din speaker-i chiar a pus “talpa” pe problemă spunând: a devenit plictisitor să jurizezi și să comentezi mereu un cabernet sauvignon sau un chardonnay, iar winemaker-ii au început să machieze vinurile în baric pentru a le face cât mai comerciale, în dauna savorii.
2. Interesante prezentări au fost susținute de cei de la Wine Mosaic – un proiect foarte interesant de protejare și promovare a diversitații soiurilor mediteraneene. Am avut ocazia să o cunosc pe Fanny Basteau, una din fondatoarele proiectului, de la care am aflat mai multe amanunte și-am discutat despre câteva soiuri românești.
3. Una din cele mai apreciate prezentari a sustinut-o Clark Smith- enolog și critic de vinuri, care a abordat mai multe teme, precum: marea problemă a comunicării în industria vinului, impasul în care se află creatorii de vin odată cu revoluția tehnologică, dilemă în care se află cramele mici în legătură cu „ce vor consumatorii de vinuri”, wine maker-ul ca manipulator și temele controversate (drojdia, micro-oxigenarea, adaugarea de alcool, oakchips vs. baric franțuzesc), paradigma diversitații.
4. O alta temă interesantă se referea la lumea bloggerilor de vin. Mai toate luările de poziție au stat în jurul câtorva teme și îndemnuri: scrie ce bei mai mult decât ceea ce simți, scrie adevărata poveste a degustării, creează un limbaj unic de transmitere a notelor de degustare, alege scale identice dacă vrei să punctezi vinul. Finalul prezentarii a fost apoteotic: cititorii iubitori de vin caută în blogger un sfătuitor sau „personal sommelier”, iar sfatul general către bloggeri: moralitatea e o stare a minții și be worthy!
5. Cercetare, cifre, fapte si rezultate. Între anii 1960-1980 consumul de vin a crescut cu 50%, iar în ultimii 15 ani a scăzut cu 50%, în ciuda faptului că vinul modern produs e mai bun ca niciodată. Țările cu scăderi importante în export: Spania (-30%), Italia (-24%), Franţa (-19%). Pe când SUA, în aceeași perioadă a crescut exporturile cu 50%!!
Sale wine!… a fost îndemnul către cei din industrie și orientarea către identificarea și încurajarea noilor consumatori. Europenii sunt prea tradiționaliști, iar orientarea generală ar trebui să meargă spre un curent de oferta transparentă și wine life style. 
Tot aici, cel de la Vino Gusto (Marc Roisin) a scos în evidenţă urmatoarele: procesul de vânzare al vinului este greoi, nu tot ce e „cool” se vinde şi relansarea sintagmei „wine is about pleasure”. Promovarea pe diferite canale (online mai ales) trebuie sa treacă de stadiul postărilor cu pahare de vin lângă şeminee şi pisici lângă sticle de vin. Ne îndreptăm foarte tare către un curent: pozitiv- spre soiurile naționale (tradiție) și negativ- spre soiurile internaționale (deja, plictisitoare).
6. Bloggeri. Una din misiunile bloggerilor de vin este și aceea de a ajuta vânzarea de vin, comunitatea consumatorilor de vin trebuie lărgită prin extinderea pasiunii pentru vin, mai mare atenție la cererea consumatorului, ca blogger ajută forța de vânzări a producatorilor prin informare fără a cere bani de la aceștia, îmbunătățește nivelul de audiență fără sa te vinzi pe sine, arată pasiunea ta pentru vin și respectă pe cei care dezvoltă afaceri cu vin.
….Umorul desăvârșit al vorbitorului nu a omis să scoată în evidență una din dileme: sunt blogger- I’m free! Scriu ce vreau, dar cum monetizez bloggul? Și nu uitați: scrieți pentru cititorii iubitori de vin și nu pentru a va citi voi, bloggerii între voi, pentru că vinul nu e un produs academic, vinul e făcut pentru a crea plăcere!
….Cum niciunul din vorbitori nu a descoperit gaura-n covrig, zic totuși, că au relansat teme la care mai toată lumea din jurul vinului le gândește sau poate le și aplică.
….RaSto
Ispita
Aseară Crama Oprişor a lansat un nou vin roşu, cu semnătura, acesta fiind primul din noua colecţie numită “Ispita by Liviu Grigorică”. Vinul (într-o serie limitată de 5577 sticle), corespunde primei litere a numelui, adică “I” şi reprezintă Iluminarea. Urmează încă cinci vinuri, fiecare corespunzând unei litere din cuvântul care defineşte colecţia – Ispita. În final vor fi trei vinuri care reprezintă lumina, strălucirea şi trei care reprezintă partea tenebroasă, întunericul.
Prezentarea a fost frumoasă, întâlnirea cu prietenii a fost una deosebită (ca întotdeauna bârfindu-i pe cei absenţi), iar vinul…
Vinul după părerea mea, a fost de excepţie, cu arome delicate şi un gust plăcut, elegant, catifelat. Un vin cum rar am băut, dacă vorbim despre cele romaneşti şi îl felicit fără rezerve pe creatorul lui – Liviu Grigorică. Sincer vă spun, că m-a împins “Ispita” să-i caut defecte şi nu i-am putut găsi niciunul.
Acum, din punct de vedere al titlului colecţiei – Ispita, nu ştiu ce să zic…
Pentru mine această “Doamnă” (Ispita), este cea care mi-a stat toată viaţa cu andreaua în coaste şi am avut numai de pătimit! Cum vedeam o femeie frumoasă, ea îmi impunea zâmbetul tâmp pe faţă, maimuţăreala ridicolă, sau tot ce puteam face pentru a ieşi în evidenţă şi a arăta ca un veritabil idiot. Ea m-a îndemnat toată viaţa să cheltuiesc banii pe tâmpenii, să-mi calc principiile pentru motive jenante. Ea m-a ademenit să alerg maşina cu 250 km/oră, să urc băut la volan, să mă duc beat mort “la femei” – degeaba pe deasupra. Ea m-a făcut să trag de coada o cămilă, care apoi m-a scuipat pe toată faţa, ea m-a trimis de revelion după iubirea vieţii mele la Paris, de m-a prins doisprezece noaptea, pe o băncuţă din gară, cu un câine mare şi flocos în braţe! Şi aş mai putea continua…
Bine, acum pot zice că m-am liniştit şi această “Doamnă” m-a părăsit! De aia zic, cu toate că am hotărât să nu mai cumpăr vin, că am foarte mult acasă şi beau din ce în ce mai puţin, “Ispita by Liviu Grigorica” din seara aceasta a fost atât de bun, încât o să fac o excepţie şi cumpăr o sticlă. Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate ar trebui să mai iau câteva, pentru a le degusta cu prietenii. Măcar cu cei apropiaţi! Acum, pentru că are şi cutie asta frumoasă, o să iau şi pentru cadouri mai rasate, elegante, dar cam atât. Cred că douăzeci – treizeci de sticle îmi ajung!
Şi noroc că acum nu mai am probleme cu “Ispita”, că cine ştie ce tâmpenii mai făceam…
P.S. Foto: Private Wine, Oenolog.
Bogdan
Mai multe
Întâmplare în Vama Veche
Într-o duminică plumburie de la începutul lui octombrie, când vântul bătea de abia te puteai ţine pe picioare şi burniţa îţi îngheţa pe pielea umedă, mă plimbam liniştit pe plaja pustie din Vama Veche. Eram eu, păsările cerului şi într-un colţ departe, doi pescari hămesiţi şi înfriguraţi care scoteau apă dintr-o barcă gigantică.
Ca să uit de frig şi lovit de melancolie, încercam să închid ochii şi să-mi imaginez zilele însorite de august. Zgomotul valurilor îl asociam femeilor frumoase ieşind din apă alergând, cu pielea lor ciocolatie şi picăturile răcoroase rostogolindu-se pe abdomenul plat. Nisipul rece care acum îmi biciuia faţa, mi-l imaginam fierbinte şi pregătit la fiecare pas, pentru sărutul fugar pe fiecare talpă a zânelor. Îmi imaginam sânii lor obraznici…, când ce să vezi! Dau cu piciorul într-o sticlă ieşită parcă din spuma mării. Era îngheţată şi cam borcănată, dar acum ce să fac, dacă destinul mi-a adus-o în faţă… O ridic şi citesc pe ea – Leat 6500 Pinot Noir 2011 şi văd că e de la Crama M1 Atelier. Oare ce o cauta aici mă întreb? Cum o fi ajuns de pe colinele dobrogene ale Murfatlar-ului tocmai aici şi mai ales acum, să îmi tulbure mie visele?
Nu-mi bat capul cu detalii şi dacă valul marii mi-a scos-o în cale să o desfac, îmi zic! Caut un loc mai adăpostit, scot tirbuşonul din buzunar, că vorba aceea: din poşeta unei doamne respectabile, cât şi din buzunarul unui domn serios acest accesoriu niciodată nu trebuie să lipsească, şi îi dau “cep”!
Culoare frumoasă, miros de fragi şi mure coapte, scorţişoară, cuişoare şi ciocolată amară. Nu-ţi vine să scoţi nasul din sticlă, decât pentru a o duce la gură! Iar dacă începi să bei, e atât de catifelat şi răcoros de nici nu simţi cum alunecă şi îţi unge gâtul. Echilibrat, elegant, aromat şi atât de cursiv…
Mă întreb cum ar sta vinul acesta vară, pe buzele dulci şi cărnoase ale femeilor îndrăgostite! Unde s-ar putea duce fiecare înghiţitură, dacă nu direct în suflet, mângâindu-i, dezmierdându-i şi mai mult iubirea. O grozăvie de vin, conceput parcă special pentru petrecerile interminabile din serile răcoroase de vară. Dansează în pahar alături de tine, cântă cu vocea lui catifelată, poate ţine pasul până la ivirea zorilor. Şi cum să se termine mai bine o astfel de petrecere, decât privind răsăritul prin paharul plin cu pinot noir, alături de prinţul sau prinţesa care-ţi este iubirea vieţii, stând cu inimile împreunate, trupurile sudate şi catifeaua aceasta de vin în preajmă?
Boleroul lui Ravel răsună… a ba nu – un poliţist fluiera alergând spre mine! Ce să fac… iau sticla de gât şi tai-o băiete!
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
Comentarii recente