Vinul meu de vară e-o zghihară !
….Zghihara de Huși e cunoscută printre iubitorii de vin din România, însă, probabil că cea de la Crama Averești mai puțin. Încă de la GoodWine-ul 
din noiembrie 2012 și mai apoi, la Provino Iași, am tot degustat vinul făcut la Averești, mai ales că nu seamănă deloc cu cel făcut la Casa de Vinuri Huși.
….Să începem cu începutul ! Zghihara făcută la Averești, cea din 2011 are o sticlă elegantă și sobră. Cam prea sobră pentru ceea ce urmează să reprezinte vinul, de fapt. Licoarea are o culoare interesantă, de un galben pai frumos și un nas elegant, de fructe coapte, preponderant citrice și accente tari de grapefruit. Cu cât agit paharul mai mult, îmi tot spun că urmează să beau o fetească, mai ales din cauza mirosului floral de primavară. Gustul începe cu tente de acrișor combinat cu dulce amestecat, cu aciditate reținută, dar totul foarte floral si zglobiu. Daca Radu Anton Roman ar fi trăit și băut vinul ăsta, sunt convins că ar fi descris cu termeni expansivi și cu gesturi largi fiecare mireasmă și sorbitură. Neavând atâta experiență și notorietate, mă limitez la a completa că prospețimea și alcoolul (12,5%) se combină fericit. Zghihara asta e ușor perversă, pentru că-ți șopteste la papile tot felul de ghidușii și vorba aia, moldovencele-s frumoase.
….La cele două evenimente am vorbit mult cu dl. Claudiu Crețu – creatorul vinurilor de la Averești și am văzut cu căt patos și dedicare vorbea de fiecare vin făcut, de fiecare an diferit din punct de vedere climatic și de problemele întâmpinate. Și toate astea se văd la vinul ăsta, pentru că a ieșit ceva plăcut și elegant. A reușit să scoată de sub praful anilor un soi de care lumea începea să uite, iar prețul este surprinzător (cumpărat de la Provino cu vreo 17 lei sticla).
….Eu recomand acest vin pentru serile de primavară caldă și nu numai. Iar Zghihara de Averești 2012, vă asigur, ca va fi o și mai mare surpriză.
….RaSto
Despodobește, tată, bradul !
….Aglomerație mare de sărbători, evenimente și desigur, vinuri. 
Din nevoia de spațiu prin casă, am decis să strâng bradul, lucru care nu-i chiar așa simplu când te gândești că are ceva mai mult de 3 metri. Acțiunea necesită timp și multe pauze. Iar în timpul de odihnă, după ce ți-ai întins toate ligamentele încovoiate și lenevite de atătea mese pline și ridicări de pahare, merită un strop de vin.
….Încă din 2011 îmi rămăsese în minte un vin care mi-a plăcut: Golem alb 2010 – Crama Basilescu. În beci aveam ultima sticlă. Ocazie bună să ne luăm la revedere de la anul 2012, de la brad și de la Golemul alb 2010. Din cuptor veneau puseuri mirositoare de curcan la tavă pregătit de Chef Make și după ce scosesem vreo patru globuri și trei fundițe, deja mi se umeziseră ochii de emoție și de poftă pentru vin. Eu l-am mai „ciupit” de câteva ori pe la diferite degustări şi comparative de asamblaje, dar acum avea să-şi susţină doctoratul.
….Deci, ce avem noi aiiiiiici ?! O sticlă obișnuită, însă cu un nume și o etichetă destul de ciudate. Povestea etichetei merită să o asculți direct de la George Moisescu (brand-uitorul) și numai George Mitea ar fi putut să o reproducă cu atâta exactitate și răbdare în postarea sa din septembrie 2011. Asamblajul fiind făcut din trei soiuri de struguri (chardonnay, riesling italian și fetească albă) puși să se împrietenească încă de la fermentare, îi descoperi în pahar că au toate florile pământului și fructe exotice coapte. Înainte să-l guști, descoperi ușoare bule mici ce urcă să se elibereze și luând prima gură mică, simți o aciditate foarte bună. Și mai culeg trei globuri din pom şi vă mai zic așa: că chardonnay-ul dă tonul gustului, definind întregul conţinut ca fiind catifelat, uşor îndulcit de riesling şi fetească albă. Fructele din nas sunt prezente și în gură și se armonizează foarte bine cu cele 13,4 % de alcool. Tot conținutul e corpolent și simți eleganța studiată cu răbdare și elaborată de Gabriel Lăcureanu – creatorul vinului.
….Mă uit cu ciudă la brad şi-mi calculez viitoarele mişcări ca să-mi dau seama în cate zile voi reuşi să-l termin de despodobit. Vai de mine, câte globuri au mai rămas de strâns!! Ce ziceam de postgust? Finalul e sec bine, dar nu te deranjează nici uşoara amăreală, pentru că pe limbă îți rămân mici înţepături de rămas bun, asta ca să nu-l uiţi până la următoarea gură. Șmecher, vinul ăsta ! Cât despre asocierile cu mâncarea, ar fi de scris cam mult şi cine ştie cine se mai ofuschează, aşa că mă restrâng, dând un sfat ca cel din reţetele culinare despre sare: „după gust”! Nici nu ştiu cum s-ar partaja în stomac cele 3 soiuri de struguri cu friptura mea de curcan, dar papilele mele au simţit orgasmul.
….Cu un efort supraomenesc mă mai întind după vreo încă trei globuri din vârf şi mă simt extenuat, revenind la paharul în care mai erau două guriţe mici. Întorc sticla aproape goala şi văd pe contraetichetă semnătura lui Gabi Lăcureanu cu care dau noroc și simt cum o voce din interiorul sticlei mă încurajează: „Hai, Răzvan, că poți ! Eu am construit un vin. Poţi și tu să strângi toate globurile”! Dar apare și duhul rău și îmi revine în minte îndemnul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”! rostit de un avorton politic şi-mi vine să mă aşez la loc, să definitivez ce începusem –trânta cu Golemul.
….Vestea bună e că celelalte 95 globuri și nenumărate fundițe le-am strâns bând apă și hidratând corpul pentru viitoarele grele și cumplite încercări de: strâns beculeţe, coronițe, curăţenie şi ya-da ya-da de după sărbători! Şi toate astea în aşteptarea următoarelor vinuri de la Crama Basilescu.
….RaSto
Nici o masă fără peşte
….Că tot sunt în cură de slăbire, în seara aceasta am “băgat” peşte condimentat cu legume şi ceva fructe de mare (cum ar fi pere de mare, prune de mare şi un pepene de mare angajament).
Îmi intră cu noduri, cu solzi, cu ce vreţi voi, că eu tot cu porcul în gând sunt. Îmi vine să-l bag în casă, să dorm cu el în pat, să fac numai şi numai ce vrea el, pentru a mă lăsa să-l muşc de un cotlet, sau măcar de un ciolan afumat. Am încercat şi varianta cu ieşitul la “păscut” de salate, broccoli şi tot felul de trifoi de mă simt că împăiat şi îmi este o foame de îmi vine să muşc din oamenii de pe stradă. Dar, nu mă las, ce a fost mai greu a trecut, am cu două sute de grame mai puţin şi simt că de acum totul va merge strună.
….Cu ocazia acestor meniuri abracadabrante, bine-nţeles că am revenit la vinurile albe ca pe cele roşii la ce aş putea să le consum: la ceapă verde şi o foaie de salată? Cum spuneam lângă peştele de rigoare în seara aceasta am desfăcut o sticlă de Prinţ Ştirbei – Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010.
Fuse bun, să zic aşa, că se trage de pe dealurile Drăgăşaniului! Are o culoare galben pai absolut superbă, strălucitoare şi cu o limpiditate excelentă. Are un miros puternic şi seducător cu nuanţe de soc, kiwi, măr verde şi mult grapefruit.
….Gustul este plin de arome citrice, un alcool integrat perfect şi o aciditate foarte bună. Finalul este mediu şi cu o tentă amăruie puţin prea persistenta pentru gustul meu, dar nu a murit nimeni din asta. Ca să nu mai spun, că după ce am terminat peştele şi îmi era ceva mai foame că la început, am încercat şi un platou cu brânzeturi. Hai să zic un mic platou cu brânzeturi că sunt la regim, care i-a atenuat acestui distins Sauvignon Blanc tenta amăruie din post gust, bucurându-mi şi mai mult simţurile.
Una peste alta o masă de tot rahatul, dar cu un pahar de vin bun.
Măcar atât!
Vă doresc ce vreţi voi, numai cozonac să fie!
Bogdan
Terra Romana – Feteasca Neagră 2010
….Dacă tot a fost astăzi propus pentru vânzare la www.unvinpezi.ro, o să vă scriu şi eu câteva cuvinte răsfoind notiţele din momentul degustatarii acestui vin.
Strugurii au fost cultivaţi în zona Dealu Mare, iar din aceştia în anul de graţie 2010 vinul a fost reuşit cu o alcoolemie de fix 13,5%- spune producătorul. Şi noi desigur că nu avem altceva de făcut, decât să-l credem pe cuvânt!
Acum, culoarea acestui vin este rubiniu strălucitoare şi are o excelentă limpiditate. Dacă nu ştiţi ce-i aceea “limpiditate”, nu vă faceţi probleme, nici eu nu ştiu şi uite ce gras şi frumos am crescut!
Mirosul este dominant de baricul (vanilie şi lemn dulce), vişine coapte, condiment, cafea, ciocolată neagră şi o uşoară tuşă de fum. La gust descoperim că vinul este puţin apos, dar are o aciditate bună, tanini uşori şi rotunzi, alcoolul bine integrat. Finalul este plăcut cu o tentă amăruie care te face să regreţi momentul când s-a terminat. Este un vin care te lasa să-l descoperi uşor, plăcut şi cred că merge la o masă cu prietenii, atât alături de brânzeturi, ghiudem, etc., cât şi simplu în starea lui naturală.
Ce să zic: la preţul de 26 ron prezentat astăzi pe www.unvinpezi.ro lumânare îi mai trebuie, că “prună pe colac” are destulă la gust!
Deci, nu pot să vă doresc decât gâturi largi şi pâlnii sparte!
Bogdan
.
.
.
.
Comentarii recente