Vinul zilnic de pe masă
….De două, trei zile mă învârt în jurul cozii şi nu ştiu ce decizie să iau.
Clar este că vreau să slăbesc, dar nu vreau să renunţ la paharul zilnic de vin de la masă. Nu o să beau decât un singur pahar de vin la masa de seară, asta cu toate că îmi aduce calorii în plus şi o incredibilă pofta de mâncare. Dar, ce să fac: o să stau mai mult pe bandă, o să înot cu zece, douăzeci de bazine în plus şi sper să-mi reuşească.Că vorba aceea: speranţa moare ultima…
Acum, sigur că da, era mai uşor să scot vinul din meniu aşa cum ar fi făcut orice om normal la cap. Fără riscuri de ciroza şi boli de inimă, fără prea multă carne în meniu, dar cu fructe, legume şi alte chestii dintre acestea de “păscut” cu care să tot trăieşti vreo două sute de ani. Şi pe deasupra mori “sănătos tun”, arăţi bine 
în coşciug, nu ai probleme cu capacul din cauza burţii.
Acum întrebarea este: ce rost are viaţa fără micile ei plăceri? Merită trăită într-un acvariu, într-un continuu regim, cu cântarul pe masă, cu ceiuţul şi brânza de vaci degresatâ alături, dacă acestea nu le pot înghiţi nici cu un camion de lămâi alături? Merită trăită fără întâlniri cu prietenii, fără socializarea din cârciumă, fără aniversări şi alte chefuri de toate genurile. Sau, merită să mergi la aniversări şi chefuri şi să stai “constipat” toată seara fără să bagi nimic în gură şi să faci pe deşteptul comentând despre meniul tău naturist? Din punctul meu de vedere: NU! Plus, că până la vârsta acesta nu am auzit de nimeni să moară pentru că: “a pocnit de sănătate”!
Aşa că o să rămân “beţivul” notoriu pe care-l cunoaşteţi şi o să scriu în testament să mă îngroape alături de două trei sticle de vin care să fie poziţionate undeva în zona obrazului meu drept. Nu de alta, dar mai bine să le am, dacă tot nu ştiu ce mă aşteaptă.
Nu mă vedeţi, dar îmi radiază faţă de fericire pentru că urmează cina şi mă aşteaptă vinul pe care o să vi-l descriu şi vouă bine-nţeles. Un singur pahar; e adevărat că l-am ales pe cel mai mare din casă şi e mai plin ca de obicei, dar ce e mai bun pe lumea asta decât un pahar de Terra Romana – Cabernet Sauvignon 2010, alături de pieptul de curcan la grătar? Vă spun eu… nimic!
Vinul are o culoare rubiniu strălucitoare puţin mai deschisă decât cea clasică. Un miros de lemn dulce, fructe de pădure coapte, puţin condiment şi o tuşă de carne crudă. Ce mi-a plăcut în schimb este gustul! Asta pentru că nu este un vin greu şi foarte corpolent, are o aciditate bună şi taninii calzi şi rotunzi, dar mai ales pentru că, are o eleganţă aparte şi un gust magnific puţin acrişor de fructe de pădure coapte care te fac să nu mai iei paharul de la gură. Are un post gust mediu care se termină cu o plăcută tenta amăruie care parcă-l înnobilează şi-l aşează pe binemeritatul piedestal. Este cum spuneam un vin uşor băubil, nesofisticat ce a mers nemaipomenit cu carnea albă de curcan şi poate fi băut zilnic la masă. Totul la un preţ în jur de 30 ron, achiziţionat de pe www.clubulcavalerilor.ro
Vă doresc degustare plăcută şi vă rog să-mi ţineţi pumnii în legătură cu dietă! Nu de alta, doar pentru a nu avea cu ce duce mâncarea la gură…
Bogdan
Punct şi de la capăt !
….Gata! Au trecut şi sărbătorile. A fost frumos, dar foarte scurt si mult de munca!
Acum, abia dacă mai pot să respir de îmbuibare, nu am chef de nimic, stau inert în faţa unui pahar de vin şi tot felul de gânduri bizare îmi trec prin cap.
Nu mi-a fost deloc uşor: mâncare multă şi grea, porcul la loc de cinste, băutură în fiecare zi, cozonaci peste cozonaci, prăjituri, torturi. M-am luptat de dimineaţă până-n seară, la mese lungi şi interminabile, dar până la urmă am răzbit! Este adevărat… cu numai cinci kilograme în plus la cingătoare!
Îmi vine să urlu de necaz! Munca mea de-un an de zile, sutele de ore petrecute în sala de sport, miile de bazine înotate s-au dus dracului cu totul. Nu mai am nici o haină să intru normal în ea, arăt în toate ca sugrumat într-un protex. Aş vrea să urle împreună cu mine toţi oamenii aflaţi în aceeaşi situaţie care suferă în tăcere şi nu îndrăznesc să-şi verse amărăciunea. Să urle până se cutremura pământul, munţii să se clatine, apele să-şi sece cursul, animalele să fugă până le plesneşte “fierea”! Poate aşa aud şi zeii, mă vor deplânge şi mă vor face la fel ca înainte. Ca şi eu le fac lor toate poftele!
Până una alta, cu sau fără zei, îmi plâng necazul în fata paharului cu vin şi îmi promit că la anul totul se va schimba. Nu-mi dau perfect seama, dar nu stiu de ce cred că folosesc exact aceleaşi cuvinte ca şi la bilanţul trecut şi-mi fac aceleaşi promisiuni deşarte.
Măcar vinul nu mă dezamăgeşte. Stă cuminte în pahar, ascultă şi pare că înţelege fiecare silabă. Desigur, asta pentru că este un vin “deştept”! Se numeşte Amarone della Valpolicella Clasico – 2003 de la Masi.
Îmi place de el în serile de iarnă ca aceasta, nu servit la masa, ci doar noi doi faţă in faţă. Fiecare cu gândurile lui, dar bucuria comună de a fi în acest moment împreună. Îmi place nespus să-i simt mirosul de trufe în preajmă, de fructe de pădure şi vişină răscoapta, piper şi lemn duce.
Simt cum fiecare sorbitură îmi aduce o explozie de arome în gură cum nu am mai întâlnit: de la smochine şi ciocolată, până la condimente şi ardei iute. Ce mai, gustul este Dumnezeiesc, taninii sunt de catifea, alcoolul este integrat perfect, iar după prima gură nu vei uita acest vin niciodată. După a doua gură, desigur viaţa începe să devină mult mai frumoasă, parcă nici nu arăt aşa de gras în oglindă, iar după cea de-a treia gură mă duc fericit la culcare, pentru că totuşi acest vin are 16% alcool.
Dar, nu pot să adorm înainte de a vă spune tuturor: La mulţi ani ! Şi a vă dori un an nou mult mai bun decât cel ce tocmai a trecut!
Bogdan
Cu Cocoșul la petrecere
….Invitat la ziua unei vechi prietene -Monica N., am avut de prezentat 3 vinuri albe, alături de Yugo N., care urma să prezinte 3 vinuri roşii. Pentru partea mea de prezentare, alesesem sauvignon blanc –Terase Danubiene de la Vinarte, Faurar Alb -cupajul de la Davino şi un chardonnay –Cocoşul dintre vii de la Recaş.
…
.Am început prezentarea, nu înainte ca amicul Doru să-mi facă un masaj pregătitor pentru alungarea spiritelor rele ce stau la baza discursurilor lungi şi terne, după care am început speech-ul cu câteva idei despre cultura vinului şi educaţie.
….Cum despre primele două vinuri am scris în postările anterioare, am să descriu doar Cocoşul dintre vii – chardonnay-ul, despre care eu am o părere foarte bună. Are o culoare de un galben intens, strălucitor, foarte promiţător şi frumos. 
Eu l-am descris ca având un miros pronunţat, cu arome integrate de banană, lămâi şi flori diverse, care te atrag. Lumea era nerăbdătoare să guste, însă amănuntele, deloc de neamintit despre vinificator, viille Timișului, povestea etichetei şi nivelul de aşteptare asupra gustului ce urma să vină, îi ţinea în aşteptare. Toate notele de degustare despre culoare şi nas se regăsesc şi în gustul care începe cu atacul dulcişor, dar ponderat de aciditatea zglobie şi de mineralitatea bună. Gura se umple de fructe şi ceva iz de flori plăcute, totul de plin de corp şi rămâi cu un gust lung de fructe integrate în cele aproape 14 grade de alcool, ale unui vin sec.
….Invitaţii stăteau cu buzele ţuguiate şi așteptau ca înghiţind, să simtă același lucru pe care eu îl regăseam şi încercau să mă aprobe sau nu. Am avut o plăcută surpriză să urmăresc câteva persoane care înghiţeau închizând ochii şi apoi zâmbind și care dădeau aprobator din cap. Altele, aprobau bulgăreşte şi murmurau că nu le-ar fi pe plac. Că-i cam dulce, cam dur, prea alcoolic şi nu se regăseşte în preferinţele lor. Deh !… Cu gustul nu te pui. Ar fi şi păcat. Eu îl găsesc un vin surprinzător de bun, care asociat cu paste inundate în brânză sau alte sosuri albe, îl scot bine în evidenţă. Eu îl asociez cu plăcere şi lângă o reușită salată de boeuf.
….Spre finalul petrecerii am scos lumea afară din local să mă vadă cum sabrez două spumante. Oamenii, 
cam neîncrezători și zâmbind de complezență, au cam pus mâinile la ochi și cântau „Mulți ani trăiască” cam printre dinți către mine, iar domnii cu prestanță și educație țineau măinile ca la executarea unei lovituri libere la fotbal. Am avut emoții mai mari decât la referendumul din iulie. Nu mi-a venit să cred ca mi-au ieșit ca la carte, asta și datorită trainingului făcut la GoodWine cu Razvan Cruceanu, căruia îi mulțumesc și pentru sabia împrumutată. Iar ca semn de maximă victorie (din păcate, n-a fost să fie și în iulie), am lansat un lampion.
….Ce seara reușită!
….La Mulți Ani, Monica!
….RaSto
2012 Romanian Wine Tree
La mulți ani !
Bogdan și RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente