Centura roze 2016 ( aparut Vinul.ro)

Scris la 31 mai 2016 in Povesti despre vin | 2 comentarii

—–Anul acesta evenimentul a avut loc la Casa Comana, resort de lux din apropierea Bucurestiului. Aici este locul ideal de petrecere a weekend-ului impreuna cu familia, copiii, amanta sau prietenii. Gasesti tot ce vrei, incepand de la modernul centru SPA,  parcul de aventura pregatit pentru escalada, echitatie, biciclete, gradinita, lacul plin de nuferi, clubul modern unde poti juca bowling, biliard, air hockey,baschet etc. Sau pur si simplu te poti bucura de natura inconjuratoare, ori relaxa intr-unul unul dintre restaurante, crama sau nenumaratele terase de pe pontoane. Poti lenevi in fata unui cocktail, sticla de vin sau a unui meniu traditional – de exemplu.

Dar, sa va povestesc despre concurs!

A fost organizat de catre Razvan Stoenescu (vin2.ro), Iulian Grigorescu (pistoanebaricate.ro), Horodnic Laurentiu (oenolog.ro). Au participat 28 jurati, care au punctat vinurile si cinci observatori din partea a patru crame participante la concurs.

Au fost selectionate de catre organizatori 16 probe de vin, de la cramele: Liliac, ISSA La Salina, Corcova, Lacerta, Samburesti, SERVE (Terra Romana),Catleya (Freamat), Crama Darie (Strabun), Aurelia Visinescu (Karakter), Crama Garboiu (Epicentrum), Domeniul Bogdan (Primordial), Alira, Davino (Iacob), Petro Vaselo, Jidvei ( Mysterium), Budureasca (Premium). O sa vreti sa stiti poate, de ce nu a fost selectionat si Solo Quinta Roze de la Crama Recas, de exemplu? De pret! S-a dorit ca vinurile din acest concurs sa se invarta in jurul sumei de 30-60 lei – pret cu care vinul poate ajunge la consumator.

Nu o sa va spun clasamentul final, pentru ca nu are nici o importanta, dar o sa va spun premiantii: locul 1. Karakter – Aurelia Visinescu; locul 2. Terra Romana – SERVE; locul 3. Liliac.

Transmit felicitarile mele tuturor participantilor, premiantilor, dar mai ales cramei Liliac, care nu a ratat podiumul la nici una dintre cele patru editii ale acestui concurs!

Care a fost parerea mea despre rozeurile din anul acesta, poate o sa ma intrebati? Ei bine, vinurile per total bune, dar toate parca ar fi facute de aceeasi “mama”.

Foarte mici diferentele dintre ele, acelasi stil, aceleasi arome, gustul aproximativ identic. Ce le diferentiaza? Poate: aciditatea, echilibrul si in unele cazuri persistenta gustului. Nu a fost nici un vin despre care sa pot afirma ca mi-a displacut, dar nici macar unul care sa-mi ramana intiparit in minte. Vinuri in general intre 83-86 puncte, liniare, usoare, sa le bei seara la terasa. Iar, daca a doua zi te nimeresti in acelasi loc, cu siguranta vei cere un cu totul alt vin despre care vei fi convins, ca este cel din seara precedenta si povestea poate continua la nesfarsit. Intrebarea care se pune: asta se doreste de la un vin roze? Probabil, iar atunci numai de bine!

Primele trei: Karakter – Aurelia Visinescu  s-a remarcat in opinia mea prin eleganta; Terra Romana – SERVE, prin echilibru; Liliac, prin structura si mineralitate. Dar, cum spuneam diferentele au fost minore, oricine ar fi putut castiga si desigur parerile si gusturile juratilor au fost impartite.

Inca un lucru interesant: dupa primul tur, contra unei sume simbolice, o parte dintre jurati au pariat pe cate o proba sau mai multe, asa ca toti am asteptat cu sufletul la gura anuntarea castigatorului. Nimeni nu a castigat! De ce? Pentru ca majoritatea au pariat pe vinul care li s-a parut lor ca fiind cel mai “comercial”, nu neaparat vinul preferat. Ghinion! Eu de exemplu am pariat pe SERVE, (mie acesta mi-a placut putin mai mult), dar de asta data, zeii nu au fost cu mine…

Dupa concurs, a urmat un picnic fabulos, tinand loc si de socializare, mai ales ca majoritatea dintre participanti au venit cu familiile, copiii, prietenii. Si vreau sa va spun, ca am fi petrecut si in ziua de azi, daca ploia torentiala cu grindina nu ne-ar fi trimis la un anume moment dat, repede spre casele noastre.

In incheiere ii felicit pe organizatori si le transmit ca astept cu nerabdare Centura Roze 2017!

Bogdan

Festivalul de vinuri RO-Wine

Scris la 26 mai 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Prima editie RoWine (The Wine Festival of Romania) s-a desfasurat week-end-ul trecut la Fratelli Studios, pe malul lacului Tei, o zona cu o mare concentrare de cluburi exclusiviste, dar poate nu atat de usor accesibilă.
—-In ciuda unor campanii vehemente initiate pe o retea de socializare de persoane care se cred miezul din dodoașca vinului (cu sustinerea in blind de catre câțiva cu orgolii lezate) indreptate in special asupra organizatorului, Marinela V. Ardelean, evenimentul s-a bucurat de o prezenta numeroasa a producatorilor romani importanti (32), dar si cu nu mai putin de 28 de participanti de afara (Argentina, Bulgaria, Elvetia, Franta, Italia, Republica Moldova).
—-Au existat doua tipuri de bilete de acces la festival: biletul standard de 100 de lei si biletul VIP de 250 de lei  (care a inclus accesul suplimentar la o selectie de vinuri cu o vechime de peste 10 ani, care aproape ca nu mai sunt disponibile la vanzare). In consecinta au fost practic doua săli distincte în care s-au făcut degustarile: cea mai mare, unde erau standurile tuturor producatorilor participanti si a doua in care se aflau vinurile exclusiviste si unde se putea lua si masa. Ideea separarii celor doua sali de degustare a fost una foarte buna, nepunand producatorii in situatia delicate de a ii explica unui vizitator ca ‘’nu are voie’’ sa deguste o anumita eticheta deoarece biletul achizitionat nu o include.
—Spatiul ales pentru cei 60 de producatori a fost foarte potrivit si aerisit, neexistand niciun moment senzatia de sufocare datorita apropierii standurilor. Organizatorii au ales o solutie interesanta, toate standurile (din lemn si alte materiale de buna calitate ) fiind identice, astfel încat cramele mai mici s-au aflat la egalitate cu cele mult mai potente din punct de vedere financiar. Or fi mustăcit unele orgolii, dar era clar de la inceput ca aceasta varianta nu putea multumi pe toata lumea. Ca sa carcotesc un pic (desi si unii producatori au semnalat acest aspect), poate ca ar trebui ca albul sa fie culoarea dominanta (corelata cu o lumina artificiala mai adecvata), astfel incat sa permita o evaluare cat mai corecta a culorii vinurilor. Pe dealta parte, coborârea spoturilor pe fiecare stand, punea în valoare reprezentanții producătorilor și făcând din fiecare vin o mică vedeta.
—-Sentimentul de egalitate a persistat, numarul de etichete fiind limitat la maxim 5 (desi parca am vazut ca unii nu prea au respectat regula, aducand chiar 7-10 vinuri diferite), selectia fiind astfel destul de riguroasa, toti producatorii venind cu cele mai bune vinuri. Cu toate acestea cred ca nici 3 zile nu erau suficiente pentru a trece prin toate vinurile expuse.
—-Un lucru bun si extrem de practic a fost posibilitatea schimbarii paharelor la standuri, ca să nu fie nevoie de clătirea permanentă a acestora (desi existau carafe cu apa la fiecare stand). De asemenea, de un mare succes s-a bucurat microstand-ul unui producator de paine, acesta terminand „probele” cu mult inaintea producatorilor de vin! .
—-Salonul VIP, mult mai linistit, avea mai degraba un aer de club, cu doua baruri: unul unde erau aliniate vinurile de colectie si spumantele de la 9 case din zona Champagne si altul unde erau paharele de schimb (cu o clasa peste cele din salonul standard), apa si unde se puteau servi unele platouri cu branzeturi si carnuri. Bineinteles ca erau si mese si canapele unde se puteau degusta in bune conditii vinurile alese. Si aici parca se simtea nevoia unei iluminari mai intense.
—-Aam Am insistat in principal asupra vinurilor rosii noi, nedegustate pana acum , insa am incercat si cateva albe si rose-uri si am avut si unele reintalniri…de aprofundare J .
—-Primul contact a fost cu vinurile cramei bulgare Katarzyna unde am remarcat un rose din Merlot (Le Rose 2015).
—-Crama Cepari  a venit cu 3 vinuri rosii destul de reusite (un Negru de Dragasani tanar -2014- dar abordabil inca de pe acum, un Cabernet Sauvignon 2013 si un asamblaj Cabernet Sauvignon cu Merlot care este mandria cramei).Au primit felicitări, însă, și pentru Cramposia și Rozeul din 2015.
—-Crama Vitis a venit cu doar doua vinuri din gama Aristrocrat (imbuteliate la Halewood…fiind disponibile prin reteaua Winery Outlet), eu remarcand Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec si Feteasca Neagra foarte proaspata, cu un corp mediu, aciditate buna, arome foarte placute de fructe negre si note florale, de violete.
—-La Salina a aratat o noua expresie de Sauvignon Blanc, elegant, cu aciditate ridicata, vegetal, avand o mare tipicitate de soi si un gust echilibrat. Rose-ul 2015 era si el placut, fructat, cu o intensitate a aromelor si o expresivitate mai bune decat anul anterior.
—-Balla Geza m-a fascinat cu Cadarca 2012 si Cabernet Franc-ul 2011 (ambele din gama Stonewine), dar cireasa de pe tort a fost Cuvee Aradinum. Juicy Clarus din mustoasa n-a trecut nici el neobservat.
—-Vecinii din Minis, cei de la crama Elite Wine au avut curaj aducand la targ vinuri din 2006-2007, dar care s-au prezentat surprinzator de bine, mai ales ca erau realizate cu o tehnologie destul de invechita, dar vechimea viilor (28 ani) si-a spus cuvantul.
—-Clos de Colombes a avut doua vinuri care m-au impresionat in mod deosebit: Omulet de Lemn si Cuvee Renaissance Syrah. Albele… și ele la înălțime – Sauvignon-ul si Viognier-ul.
—-La Petro Vaselo m-am reintalnit cu Ovas 2011. Si mi s-a parut din nou excelent! De Ovas 2009 incercat printre VIP-uri nu mai amintesc, ca ma apuca plansul ca nu se mai gaseste.
—-La Davino m-am izbit de unele vinuri cu care as vrea sa ma reintalnesc peste minim 3 ani (Monogram 2013, Domaine Ceptura Rouge  si Flamboyant 2012), cam la toate, bandu-le, avand un sentiment de pruncucidere (ceva mai putin poate la Monogram 2013).
—-La Vinarte am incercat doar Prince Mircea 2012 si Prince Matei 2010, ambele foarte reusite.
—-Apogeum-ul  (anul II) de la Domeniile Tohani cred ca mai trebuie sa stea un pic, fiind parca sub prima versiune. Noutatea: spumantul roze!
—-Trecand la straini, am remarcat la italienii de la Crama Castello di Neive(zona Langhe, Piemont) doua Barbaresco din 2012: Santo Stefano si Gallina (intre 23-27 euro).
—-Cordano a punctat cu doua Montelpuciano D’Abruzzo: Trinita 2010 (in jur de 15 euro) si cu magnificul Santinumi Riserva 2009 (cam 27 euro).
—-Costaripa din Lombardia a adus vinuri rosii lejere, bazate pe soiul Groppello, unul mai tinerel si de cursa lunga- Campostarne-  si altul ceva mai viguros Maim 2011.
—-Crama Gattavecchi din Montelpuciano a venit cu multe minunatii, dar amintesc  doar unul (care mi s-a parut vinul targului): Poggio alla Sala – Il Torino 2004 (selectat din miniverticala 2003-2005…din salonul VIP).
—-Argentinienii de la Bodega Mauricio Lorca au avut doua super vinuri: Gran Lorca Poetico Petit Verdot 2009 si (special guest star) Inspirado Blend 2009, un vin fabulos.
—-Pe cei de la Bodega Enrique Foster i-am remarcat in salonul VIP cu un incitant Malbec  Edicion Limitada 2009.
—-Francezii de la Chateau Sainte Marguerite m-au vrajit cu un roze tipic Provence: Cuvee Symphonie Rose 2015 din Grenache si Cinsault (din vii de 80 de ani!)
—-Château la Verriere puncteaza cu tripleta alb, rose si rosu, toate placute, lejere, de cursa lunga. Revenirea “păsăricii” fiind, deja, remarcată.
—-Foss Marai cu un spumant tip Prossecco (nu il puteau numi Prossecco deoarece strugurii proveneau din alta zona ce nu era cuprinsa in cadrul DOC-ului plus ca si soiul era altul) din Pinot Grigio foarte parfumat, cu arome intense de mar verde si note florale, gust intens si postgust destul de lung.
—-La bulgarii de la Eduardo Miroglio m-am aruncat asupra lui Soli Invicto 2010, dar ori eram spre final si obosisem, ori l-am speriat, fiindca mi s-a parut cam retinut in exprimare, nefiind prea impresionant.
—-In concluzie pot spune ca targul a fost mult mai selectiv decat cele organizate la noi pana acum, atat din punct de vedere al publicului cat si al vinurilor. Practic am avut parte de o concentrare mare de vinuri bune si foarte bune si acest aspect este cel mai important. Normal mai sunt unele aspecte de remediat (inclusiv o publicitate si chiar o transparenta mai mare ar fi de dorit la editia viitoare).
—-Felicitari ideii, proiectului, susținătorilor, Marinelei si asteptam cu interes editia a doua a Ro-Wine!
Bogdan D., Eleonora R., RaSto & Bogdan Caracaleanu

Vinuri Bordoleze

Scris la 23 mai 2016 in Povesti despre vin | 6 comentarii

Saptamana trecuta la hotel Sheraton Bucuresti, am participat la o degustare de vinuri bordoleze. Prezentarea a fost facuta de catre “Satine Consulting”, din al carei portofoliu fac parte: Vignobles Chatelier, Chateau Fleur Lamothe, Chateau Granin, Grand Poujeaux, Chateau Lafargue, Chateau Pindefleurs, Vignobles Mercadier.

Toate Chateau-rile au povesti deosebite in spate si bineinteles, vinuri bune. Mie mi s-au parut vreo doua dintre ele intr-adevar deosebite si o sa va povestesc despre acest lucru in continuare.

Vignobles Chatelier, este un domeniu de aproximativ 60 ha, cu o productie de 450.000 sticle anual, situat lunga St. Emilion, Pomerol. Este o afacere de familie, aflata la a treia generatie, astazi in proprietatea lui Jean-Michel Chatelier. Chiar daca suntem in Bordeaux, de la aceasta crama am preferat un vin alb, un Semillon (semillon 90% Sauvignon Blanc10%) –Chateau Cantelaudette Blanc Prestige 2015. Strugurii provin de pe o suparafata de 6 ha, cu o vechime de 25 ani si au fost tinuti la baric timp de 9 luni. Astfel s-a nascut un vin cu arome complexe plecand de la flori de camp, pana la citrice si fructe coapte, toate imbracate intr-o mantie fina de vanilie. Gustul este catifelat si placut, cu o tusa usor dulceaga dar totodata fresh,  echilibrat, cu o persistenta deosebita si un final usor citric. Clar este un vin care merge spre zona gastronomica, dar mie mi-a facut o deosebita placere sa-l beau ca atare, fara nimic alaturi. Pretul final in Romania ar putea fi aproximativ 57 lei/sticla.

Chateau Lafargue, un domeniu mic, de numai 18 ha, aflat in sudul Bordeaux-ului in satul Martillac. Tot o afacere de familie, astazi in proprietatea domnului Leymarie. De la acesta crama mi-a placut Chateaux Lafargue Prestige Pessac Leognan, 2008, un cupaj din: Cabernet Sauvignon 64%, Merlot 36%, cu alc.14%.

Provenit de pe o suprafata de 15 ha, din vii vechi de 24 ani, vinul dupa fermentatie a stat 15 luni numai in baric frantuzesc nou. Astfel, s-a nascut un vin extraodinar, cu o complexitate care te nauceste si o eleganta desavarsita. Aromele se schimba parca la fiecare cinci minute, iar gustul puternic, dar de o finete cum rar intalnesti nu-l vei uita in veci. Aromele pleaca de la bujori si viorele, pana la cirese, prune si fructe de padure. De la ciocolata amara, tutun sau cuisoare, pana la piele, carne rosie, sau marochinarie. Gustul este unul puternic, cu taninuri ferme dar placute, echilibrat si cu finalul lung si foarte intens. Un vin care ar putea fi cumparat in Romania la un pret final de aproximativ 28 euro.

Chateau Pindefleurs, tot un domeniu mic de numai 17 ha, m-a incantat cu al lor: Chateau Pindefleurs St. Emilion Grand Cru, 2010, alc. 13% Desigur este tot un cupaj, din: Merlot 90%, Cabernet Sauvignon 10%,  invechit 12 luni in baric nou frantuzesc. Vinul a fost creat de unul dintre cei doi frati, actualii proprietari (doamna Dominique Lauret), care au domeniul impartit, dar si stiluri de vinificatie diferite.

Un vin atipic pentru aceasta zona, modern si frumos. Are aromele intense de cirese coapte si scortisoara, fructe negre si piper, putina paine prajita si lemn dulce. Gustul este intr-o armonie perfecta, cu fruct rosu copt, cu taninuri calde si placute, cu persistenta deosebita si mult rafinament. Pretul final pentru Romania ar putea fi 34 Euro.

Foto: Laurentiu Horodnic si Mihai Vasile

Bogdan

De la castel direct pe raft

Scris la 19 mai 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Cred că cei de la Mega Image au făcut o afacere bună alegând să pună pe raft acest vin din Orhei – Republica Moldova. Nu găsești multe fetești regale peste Prut, iar acest vin de la Chateau Vartely are șanse mari să cucerească pasionații de vinuri albe. Nas floral puternic și promițător, așa cum îi stă bine unui soi semiaromat, cu un gust in care regasesști fructe albe coapte, dar și citrice, cu tenta aproapiată de off-dry. Eu găsesc aici ca totul fiind în mare armonie și chiar dacă ce poate spune că e un vin de cursă lungă, are certe calități, fiind bine punctat (bronz la Decanter). Gustos, vioi, plăcut, prietenos și zglobiu precum recreația mare de la școală.
—-În plus, are screw-cap, bucuria ospătarilor! Un tip de vin pe care mi l-aș dori să-l găsesc la pahar pe terase la vară. +6,5 papioane și numai 21 de lei pe raft.
—-RaSto