Blind în roșu

Scris la 29 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Imediat dupa GoodWine-ul din primavara asta, seria mea de absolventi WSET2 ne-am adunat la un blind de cupaje roșii, recolta 2011, cu preț maxim 130 lei.
—-Colega mea Laura a asigurat locul degustării (o foarte intimă și cochetă încăpere dintr-o casă veche din zona boemă a orașului), Marina paharele, Liviu s-a ocupat de gustările apetisante, iar noi ceilalți cu completarea seriei de vinuri ce urmau sa fie luate la întrebări.
—-Grupul  de cursanți s-a mărit în ultimul moment cu patru veterani în ale vinurilor (Bogdan S., Cosmin T., Vica N.și Cătălin M.), care au contribuit prin experiența lor la justa apreciere a vinurilor degustate.
—-Vinurile au fost în număr de 13 (cu noroc), toate desfăcute din timp si învelite în pungi negre ca să nu fie identificate, iar depozitarea la loc sigur, departe de privirile indiscrete.
—-Ca de obicei, primul vin a fost de calibrare, obținând un punctaj destul de mic, vinurile  succedându-se apoi destul de rapid, deși au fost voci care s-au ridicat împotriva temperaturii relativ scăzute de servire.
—-Bineînțeles ca după ce numărul probelor analizate creștea, s-au înmulțit și comentariile, pe lângă cele normale referitoare la soiurile din alcătuirea cupajelor, unii fiind convinși că au identificat vinul sau măcar producătorul, alții stilul (lumea nouă/veche), mergându-se până la identificarea tipului de stejar folosit pentru baricare (franțuzesc clar, ăsta e românesc…etc).
—-Un lucru bun a fost faptul că nu au existat sticle cu probleme, astfel că, practic  (cel puțin sub acest aspect), toate vinurile au putut fi analizate în starea lor normală (deși unele vinuri cred ca ar fi necesitat o aerare de mai lunga durată).
—-Au fost surprize, vinuri mai ieftine plasându-se în fața unora mai scumpe, dar acesta este farmecul blind-ului. Câștigătorul a fost un vin care a fost foarte apreciat și în versiunea 2009 și despre care am aflat că nu se prea mai găsește pe piața: Lacerta Cuvee IX 2011. Eu l-am apreciat pe la minim 88 de puncte și este un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra și Shiraz. Poftim nimereală… vinul ăsta luase și marea medalie la IWCB 2014 !
—-Un vin serios, cu arome de fructe negre coapte, cafea și condimente, senzația fiind de vin puțin mai evoluat decât vârsta. Tanini echilibrați, post gust mediu spre lung.  Un vin care este excelent și acum, dar sunt convins ca tot așa va fi și peste 4-5 ani.
—-O seară frumoasă care sper să se repete, nu de alta dar la WSET level 3 va fi și o probă practică (deci trebuie să ne antrenăm serios)!

EXPO 2015 . Provocare sau adevăr?

Scris la 28 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Expoziția Universală de anul acesta –
Expo 2015  –  va fi la Milano și va dura 6 luni     (1 mai – 31 octombrie). Tema evenimentului este „Hrănirea planetei, energie pentru viaţă”, iar pavilionul României va ocupa 887 metri pătrați din cei 1,1 milioane alocați întregului eveniment. Organizatorii se așteaptă la aproximativ 20 de milioane de vizitatori, iar pentru România reprezintă o bună oportunitate de a prezenta elementele de tradiție, creativitate și ale biodiversității.
—-Coordonatorul proiectului este Ministerul Afacerilor Externe (prin numirea de către Guvern a comisarul general pentru România la Expo MILANO 2015 – Georgian Ghervasie), în strânsă legătură cu alte ministere, printre care și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), iar bugetul alocat este unul generos.
—-Bine, și care e legătura cu vinul?
—-Legătura Expo 2015 cu vinul din România este că la deschiderea evenimentului din mai, vor fi prezente în pavilionul nostru câteva vinuri importante pentru viticultura românească. De curând, Marinela Ardelean a fost numită consilier al ministrului agriculturii și a coordonat anterior selecția celor 6 vinuri ce vor fi prezente la degustare. Personal nu cred că ar fi putut exista o persoană mai potrivită care să se ocupe de promovarea vinului, ținând cont de notorietatea sa la noi, cât și din Italia, de competențele și nivelul relațional, de dorința de implicare și de energia pe care o are. La baza selecției celor 6 vinuri din soiuri românești a stat reprezentativitatea regională și vreau să sper că vor avea succesul scontat asupra vizitatorilor, ele fiind: Fetească Regală (Liliac Winery), Băbeasca Neagră (La Sapata – Crama Delta Dunării), Busuioacă de Bohotin – Colocviu la Paris (Casa de Vinuri Cotnari), Șarbă Tectonic  (Crama Gîrboiu), Fetească Neagră (Cuvee Guy de Poix – SERVE) și în mod cert un vin din Drăgășani.
—-Desigur, discuții asupra selecției au fost și vor fi, dar primul pas a fost făcut și e important de aflat dacă în lipsa unui brand al vinului românesc, acestea vor fi cele cu care România ar putea croi un drum în lumea mare. Întâlnirile pe care Marinela le-a inițiat cu cei din industria vinului nostru cu ceva vreme în urmă, chiar și la standul oficial al României de la ProWein, dar și la sediul MADR (unde am avut plăcerea să fiu și eu prezent la prima întâlnire), încep să dea impresia unei implicări serioase. Am întâlnit acolo destui tineri (mulți proveniți din mediul privat), care știau ce vorbeau, erau preocupați de feedback-ul celor din industria de vin și cunoșteau bine toți pașii greșiți făcuți de predecesorii lor.
—-Nu mai e mult până la deschiderea porților Expo 2015 și sunt destule de făcut, dar pare că pentru industria de vin de la noi a cam bătut ultimul ceas. Am trăit prea mult din amintiri, din cine credeam noi c-am fost odată, am luat în derâdere ceea ce vecini de-ai noștri s-au apucat demult să facă și am identificat mereu falși vinovați ocolind neputința și ignoranța noastră cronică, dând dovadă permanent de lipsă de coeziune.
—-A venit (demult) vremea reconversiei și la nivelul celor care reprezintă interesele  industriei, mai mult de nevoie decât de voie, iar succesul pe care ni-l dorim va veni numai printr-un efort major și sincer de la oamenii tineri, energici, cu școală, cu specializare și care au nevoie doar de credit pentru a confirma. Sunt eu prea optimist?
—-Ci vediamo a Milano!
—-RaSto
(Articol apărut în ultimul număr al revistei Vinul.ro)

Filiera Balcanică. Episodul 2

Scris la 25 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Citta di Castello ne-a întâmpinat cu vreme capricioasă. Cu vânt, cu nori, dar și cu ceva soare. De abia atunci ne-am adus aminte că aici s-a născut Monica Belluci.
—Nicolotta Dicova ne-a făcut cunoștință cu Ricardo Massi, cel răspunzător cu organizarea standului vinurilor balcanice de la Only Wine Festival, care a făcut ca totul să ne pară simplu și ușor, fiind o gazdă mai mult decât agreabilă,  ocupându-se de cazarea, de mesele noastre și prezentându-ne programul. Ne-a spus rapid ce așteptări avea de la întregul grup: multe vinuri (noi aveam doar 14 sticle în valize), soiuri naționale, efecte speciale pentru standuri (stegulețe, hărți, ceva mizilicuri tradiționale), prezență scenică și punctualitate.
—Eram pregătit, fiindcă că unde-s doi puterea crește! Vinurile Casei de Vinuri Cotnari pe care le-am selectat având un demn însoțitor: Florin Cotorobai din echipa de vânzări, un bun cunoacător de italiană și un adevărat entertainer.
—Am participat la deschiderea oficială, cu fanfară, uniforme, oficialități locale etc… și imediat am dat piept cu vizitatorii. Înainte de plecare, cineva îmi spunea că italienii sunt foarte naționaliști în domeniul vinurilor, având cu o producție în excedent față de piața lor. Totuși, am întâlnit oameni care erau foarte dornici să cunoască și altceva față de soiurile lor. Au făcut cunoștință cu Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin (amândouă din gama Colocviu) și Fetească Neagră – Castel Vlădoianu (la prima ieșire din țară). Ne-au fost de ajutor fișele vinurilor traduse în italiană (mulțumim Ștefan Timofti), cei cunoscători putând vedea informațiile tehnice (nivel zahăr, aciditate, alcool și asocieri culinare) și verificând cu ce aveau în pahar. În afară de vinuri, au fost surprinși de brânza de burduf din Bucovina – o bășică luată din supermarket  și o brânză maturată de Horezu. Tupeu mare să te duci cu brânză la italieni. Ei bine, erau încântați.
—N-aș putea trece peste două momente care m-au impresionat.
—Primul a fost întâlnrea cu o tânără din Constanța, plecată cu parinții de 10 ani în Italia. Are 24 de ani, lucrează în micul orășel și e cursantă la o școală de somelieri (vi se pare cunoscută povestea?). A sunat repede la tatăl său, bucuroasă să-i spună că degusta pentru prima dată busuioaca, tămâioasa și feteasca neagră. Deși avea un program strict, nu voia să mai plece de la standul românesc, intrebându-mă de 4 ori ce brânză a gustat.
—La scurt timp, s-a apropiat un domn însoțit de fiica și soția sa, întrebându-mă (cu un accent arăbesc) dacă știu românească. Omul avea 64 de ani, era născut în Tg. Jiu și plecat în lumea mare pe la 20 de ani cu părinții. Acum trăia în Israel, dar avea o reședință și în Umbria. Nu revenise în România din anii 70. Mă credeți sau nu, gusta și lăcrima. I-am turnat busuioacă de 3 ori și l-am lăsat să ia 4 dumicați de burduf… mi-am călcat pe inima zgârcită, pentru că mai urma o zi de prezentare și nouă ni se terminau gloanțele.
—Vinurile aromatice au fost bine primte, majoritatea cunoscătorilor (proveniți de la standurile cantinelor din Umbria) intuind că fac parte din marea familie a muscatului. Feteasca Neagră a reprezentat ceva aparte. Surprinzător în arome și echilibru pentru un vin roșu de 2013. Mulți s-au interesat de pret și dacă am fi avut 60 de sticle la noi (din toate cele 3 soiuri), n-am fi venit acasă cu nici-o sticlă. De ce nu sunt în magazine, în restaurante, la ce distribuitori să întrebe… au fost întrebările frecvente. La fel și la standul bulgăresc sau sârbesc.
—La finele celor 2 zile de Only Wine Festival, fiind o comunitate mică, începea să ne salute lumea pe stradă sau în restaurantele pe unde mergeam seara. Nu știu dacă pentru că eram noi mai frumoși sau datorită vinurilor, dar hai s-o lăsăm așa …nedecis, italienește!
…N-aș concluziona că în Italia ar putea fi viitoarea piață a vinurilor românești, dar susțin că merită încercat. Italia nu e o piață chiar ermetică, iar comunitățile românești pot fi un liant și un susținător. Trebuie doar identificate oportunitățile, legate niște sfori, ceva muncă, dar mai ales încredere. Iar evenimentele, festivalurile regionale, întâlnirile care pot permite cunoașterea vinurilor românești nu trebuiesc ocolite, ba chiar căutate.
—Dar mie mi-e mai ușor să spun asta, pentru că am văzut lucrurile intâmplându-se.
—Multe mulțumiri lui Ricardo și Angelo Massi, carora le rămânem datori, Nicoletei Dicova care ne-a invitat și companiei plăcute a lui Tomislav Ivanovic. A fost o experiență mai mult decât interesantă și pe care cu plăcere aș repeta-o.
—Data viitoare la Only Wine Festival – Cita di Castello 2016 va fi altceva, mult mai serios, vinurile românești urmând să confirme, nu să surprindă. Ar fi bine să fim mai pregătiți, pentru ca e loc de business, fratello!
—RaSto

Filiera Balcanică. Episodul 1

Scris la 23 aprilie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

——În urmă cu mai multe luni, la #DWCC Montreux, discutam cu colegii participanți din Balcani (Serbia, Bulgaria, Turcia), că nici un efort nu ar fi prea mare pentru pentru comunicatorii de vin pentru a muta puțin polul atenției Europei Centrale și de Vest asupra progreselor făcute de industria de vin din țările noastre.
—-Trendul general se cam mută spre specificitate, tradiție, bio, soiuri locale, iar majoritatea țărilor din apropierea noastră încep să arate vinuri din ce în ce mai bune. Lumea veche și tradiționalistă a vinului, cât și bombele parfumate din Lumea Nouă încep să plictisească. Și asta aud de vreo 2 ani, de când mă tot întâlnesc cu diferiți pasionați de vin. Soiurile balcanice, cu puțină inventivitate, ceva voință și un mic efort financiar ar putea să facă să nu treacă trenul ăsta pe lângă ele.
—-La Montreux am cunoscut-o pe Nicoletta Dicova – din Bulgaria, care mi-a povestit despre pasiunea sa despre vin, colaborarile sale și ucenicia în wine making din Italia. Alături de Tomislav Ivanovic din Serbia am propus să încercăm un program comun de degustări, astfel măcar între noi să ne cunoaștem vinurile. A urmat întâlnirea de celebrare a 3 ani de comunitate #winelover de la București (unde Nicoletta n-a putut veni), ca parte din planul nostru, apoi mai multe discuții și propuneri. Nicoletta a ținut să se revanșeze invitându-ne la un festival de vin din Umbria, unde a avut mână libera din partea organizatorilor italieni să deschidă o secțiune de vinuri balcanice punându-i la dispoziție un buget care să asigure cazarea și mesele invitaților pentru cele două zile ale evenimentului.
—-Only Wine Festival – Citta di Castello 2015 este la a 2a ediție și spre deosebire de anul trecut, în care s-au vândut 2000 de bilete pentru cele două zile de festival, anul acesta, numai în prima, zi și-au făcut prezența 4000 de iubitori de vin din zona Umbria.
—–Only Wine Festival este un expo-fair dedicat producătorilor locali ai regiunii Perugia, învecinată cu mult mai celebra Toscana și care și-a propus să susțină cramele mici (cantinele), primăria orășelului de 40 000 de locuitori punând la bătaie un generos buget pentru logistică, dar mai ales frumoasele palazzo din buricul târgului pentru standurile de prezentare a vinurilor. Delegația din Balcani a fost onorată să-i fie rezervat holul principal al frumosului Palazzo Comunale – o construcție începută în anul 1332, care te copleșea încă de la intrare.
—-Probabil că nu ați auzit prea multe despre Citta di Castello, dar dacă vă spun că aici s-a născut Monica Belluci, așa-i că v-am stârnit interesul pentru episodul care urmează?
—-Ciao,
_____________________________________________________________________________________________________
—-Balkan Connection
—-Several months ago, at #DWCC in Montreux, I was talking with my fellow participants from the Balkans (Serbia, Bulgaria, Turkey) that no effort would be too high for the wine bloggers. Thus, the too much attention given to the West and Central Europe would be moved upon our countries’ efforts in terms of progress in the wine area.
—-The general trend focus on specificity, customs, bio, local varieties and our neighbor countries start to present more and more good wines. The Old and Traditional Wine World as well as the scented smell specific to the New World are boring. This is what I have been hearing for the last 2 years since I started dating with different wine lovers. With a little ingenuity, will and some financial effort, the Balkan varieties might not let passing this opportunity .
—-I met Nicoletta Dicova at Montreux – who is from Bulgaria. She told me about her passion towards wine, her collaborations and apprenticeship in wine making in Italy. Together with Tomislav Iovanic from Serbia decided to start a common program regarding the wine tastings. At least, we will manage to know better our wines. The Bucharest third year anniversary of #winelovers’ community followed (Nicoleta could not make it) as part of our plan, then more and more discussions and proposals happened. Nicoleta wanted to apologize by inviting us at a wine festival in Umbria. She was allowed by the Italian organizers to open a Balkan wine section placing to her disposal a budget meant to cover accommodation and guests’ meals expenses during the two days’ event.
—-Only Wine Festival – Citta di Castello 2015 is at its 2nd edition. Unlike last year when 2000 tickets were sold for the two-day festival, this year only on the first day, 4000 wine lovers from Umbria were present.
—-Only Wine Festival is an expo-fair for local producers from Perugia area, next to the famous Tuscany, whose aim is to support small wineries (cantine). The town hall of the 40 000 inhabitants put at stake a generous budget for logistics as well as for the great palazzo from the heart of the city for the wine presentation stands.
—-The Balkan delegation had the pleasure to be booked within the main lobby of the famous Palazzo Comunale – a building which dates from 1332 and still impresses you from the entrance.
—-You may have not heard about Citta di Castello probably, but if you are to find out that Monica Belluci was born here, have I caught your interest?
—-RaSto

Barcelona Wine Trip. Third Episode. Freixenet

Scris la 17 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Ultima oprire a turului Wine and Cava din zona adiacentă Barcelonei a fost la crama Freixenet. (numărul doi în producția de cava din Spania). Pe drum am putut afla din DVD-ul de prezentare, că Freixenet este rezultatul unei căsătorii convenabile dintre doi membri ai unor familii de viticultori din zonă, mega afacerea având o vechime de peste 100 de ani.
—-Plasată strategic chiar lângă gara unei mici localități medievale (Sant Sadurni d’Anoia), crama ne-a întâmpinat cu o curte plină de vehicule haioase, care ne-au binedispus suplimentar  față de efectul avut de vinurile degustate anterior.
—-Am așteptat un pic să se încheie vizita unui alt grup, după care am fost preluați de o domnișoară ghid care ne-a introdus în lumea fascinantă a celebrului vin spumant spaniol. Așa am aflat că grupul Freixenet deține terenuri plantate cu viță de vie în zone viticole celebre (Priorat, Rioja, Ribeira del Duero, Champagne, Bordeaux, Carneros,  Coonawara, Mendoza etc), dar și  în Queretaro din exoticul Mexic.  Aici m-am trezit eu să întreb ce soiuri sunt folosite la Cava de Mexic. Răspunsul primit a fost frustrant de sincer: Aaaaaah…Good question. I don’t know but  I will ask my colleagues.
—-Ni s-au prezentat etapele de vinificare (metoda tradițională), soiurile cele mai utilizate pentru Cava,  turul continuând  prin hrubele care coborau din ce in ce mai mult, ajungând până la 40 m sub nivelul solului.  Am văzut mii de sticle din prima producție al unui sortiment mai ieftin al cramei, Carta Nevada (din 1941), dar și din primul an al gamei de top Reserva Real (din 1982) creată pentru familia regala spaniolă, ambele variante cu rol decorativ, lichidul din sticle nemaifiind potabil.  Am fost preluați apoi de un trenuleț electric și am parcurs zona rezervoarelor de inox și a depozitelor de sticle ce așteptau să iasă pe piață, ieșind în final la suprafață oprindu-ne în zona de etichetare. Peste aceasta am trecut rapid, așa că am ajuns în sala de degustare.
—-Aici ne așteptau farfuriile cu Jamon, Manchego, salam uscat , chipsuri și un fel de bruschete. Până să apară primul vin, domnișoara ghid (care nu uitase, primind astfel o bilă albă) mi-a dat un bilețel (nevoit să-l arăt și soției..) cu soiurile folosite pentru cava mexicană  – Chenin, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Ugni Blanc și Macabeo.
—-Degustarea a început cu binecunoscutul Cordon Nero Brut, realizat din clasicul blend de Parellada, Macabeo și Xarel·lo.  Un vin fresh, de vară și cursă lungă, dar fără pretenții de complexitate sau să iasă în evidență cu ceva deosebit. O Cava corectă la un preț de maxim 7 euro.
—-A urmat un Brut Rose din soiurile Trepat si Garnacha, mult mai fructat, cu o perlație fină si persistentă, dar la care, deși tot brut, parcă se simțea ceva mai tare în postgust zahărul rezidual.
—-Abia aici am reușit să comunicăm cu cele două moldovence de peste Prut (mai precis din zona Bălți), care ne-au spus că au vinuri bune și în Republica Moldova, dar nu sunt bine prezentate și cunoscute. Auzind că intenționăm la vară să facem o vizită la două crame din ce a mai rămas din provincia istorică Basarabia, ne-au sugerat și alte obiective de vizitat (bineînțeles tot viniviticole). Am mai aflat că vizitaseră și unele crame din Italia, (deci nu erau începătoare) și că doar prețurile exagerate ale biletelor de avion (se pare că mult mai mari ca la noi) le-au împiedicat să viziteze toate cramele pe care puseseră ochii.
—-Ieșirea a fost ca de obicei prin magazinul cramei, surprinzător de mare, dar având în vedere că Freixenet produce și vinuri liniștite, era normal. Am luat doar un Tannat uruguayan din zona Arerungua, recolta 2002, eu fiind fan al soiului care a găsit în micuțul stat sud american condiții propice de exprimare.
—-Ne-am îmbarcat apoi în autocar cu direcția Barcelona, de data aceasta într-o liniște desăvârșită, Morfeu dovedindu-se mai tare ca Odin (cu largul ajutor al lui Bacchus). 3 crame, vinuri noi, locuri frumoase cu numai 58 euro/persoană.
—-Astfel s-a încheiat un tur extrem de plăcut al cramelor catalane din apropierea Barcelonei, o idee simplă care ar trebui aplicată mult mai intens și pentru cramele din vecinătatea orașelor noastre.