New Rose

Scris la 11 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Cu ceva timp în urmă am participat la o evaluare de roseuri românești sub emblema  TASTEVIN – Confreria Vinului. A fost evaluarea cu numarului 1 pentru roseurile de pe piața noastră, iar despre generoșii organizatori și structura arbitrilor puteți citi aici, așa că am să mă rezum la unul din vinurile pe care le-am redescoperit și care mi-a plăcut foarte mult. E vorba de Alira 2013.
—Tot acolo am aflat că acest vin nu a fost oficial lansat (explicațiile ce țin de distribuție, nefindu-mi foarte clare), totuși, am insistat să comand o cutie din acest vin, iar în câteva zile am putut să-l iau la bani mărunți.
—Genul de culoare pe care-l prezintă acest vin (din fetească neagră și cabenet sauvignon) este una pe care mai toți producătorii noștri se străduiesc să o nimerească. Culoare rose de Provence fără dubii, pală, de sirop diluat de căpșune cu inserție portocalie… aproape perfect.
—Redegustat dupa câteva luni (la Ginger), e mult mai bun acum, pentru că îi simţi mai bine şi aromele, dar şi nuanţele de grapefruit  roşu, ceva cireșe, aglomerație de fructe de pădure, unde fragii domină gustul. Echilibru foarte bun dintre aciditate şi alcool (12,5%), fin, elegant și mai ales revigorant. Nu pot fi zgârcit și am pregătit +7papioane din 8, iar reîntâlnirea cu Alira rose 2013 va fi mereu o plăcere.
—Cu bine,
—RaSto

Săptămâna cu succese

Scris la 9 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Săptămâna trecută a fost una de succes pentru sportivii noştri.
—Mai întâi, pe 4 septembrie, naţionala noastră de fotbal U21 a bătut echipa din Muntenegru după o repriză secundă extraordinară. Nu știu ce poţiune magică le-a pus Viorel Moldovan jucătorilor, dar dupa 1-3 (la pauză) au terminat învingători cu 4-3. Nu-mi aduc aminte de vreo răsturanare de scor în favoarea noastră la nivel de echipă naţională. Bravo lor!
—Baschet 3 la 3! Până de curând nici nu știam că există concursuri oficiale. Ei, uite ca există și ai noștri sunt buni. Au caștigat finala europeană (ținută în Piața Universității) suflându-le spuma de la bere-n ochi slovenilor și luându-le medaliile de aur. Bun așa!
—A venit şi ziua de duminică, când seara, naţionala mare de fotbal avea de reglat nişte conturi cu grecii, care, pe cât de primitori sunt ei cu turiştii români, ne-au tras-o în barajul pentru Brazilia. Acolo unde jucătorii lor au avut cel mai urât joc, cea mai plictisitoare prestaţie şi cea mai norocoasă calificare din grupe, uitându-se la echipe mai mari cum se îmbarcau spre casă (Spania, Portugalia, Anglia, Italia, Rusia).
—Eu eram încrezător tocmai datorită zvonurilor că Pițurcă pleacă definitiv în țările calde după acest meci și pentru că oltean (el) fiind, poate i-a mai rămas un dram de mândrie și zvâc, încât ca să plece după un rezultat, măcar, onorabil, dacă nu unul mare. Tocmai de-aia mă pregătisem să văd meciul, urmând să deschid doar una din cele doua sticle, funcţie de evolutia meciului.
— Pusesem la bătaie un sauvignon grecesc, pe care prima dată l-am degustat la Corks și unde facându-i-se milă de mine, Horia mi-a adus o sticlă la întoarcerea sa din vacanța grecească de prin crame. Alături în luptă, pusesem un Revelatio 2013  primit de la Dan Balaban și așteptam pe uscat să văd ce vin deschid. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Holebas (care l-a faultat pe Chipciu în min. 9) și… 11 metri pentru România. Marica de abia își așeza mingea pe var, că eu (expresia iscusinței la deschis sticle de vin) eram cu dopu-n nas pentru verificare. Gol marcat de Marica și spor la umplut paharul cu Alpha 2013.
—De-aici încolo, meciul a trecut în plan secund, pentru că acest sauvignon bate un alt vin (drag mie), Chateau La Verriere. Alfa are o culoare pal-gălbuie, iar inserțiile verzui apăreau numai când apărea în prim-plan Tătărușanu, care, am observat că a învățat să iasă la centrări și să boxeze. Vinul ăsta are în miros toate caracteristicile unui sauvignon blanc: pisoi fără pamperși, soc la greu, ardei gras fără număr, ierburi uscate și tot ce-i trebuie. Tipicitate de mare clasă și te face nerăbdător să-l deguști.
—Aproape că nici n-am obervat când a fost eliminat Marica pentru un șpagat pe verticală spre coafura unui jucător grec, pentru că atacul fresh, vioi și zvelt al sauvignonului Alpha Estate, m-a copleșit. Note florale complexe, revigorante, aciditate „așezată” sus și în mare echilibru cu alcoolul (13,5%). Ceea ce găsesc definitoriu la vinul ăsta este eleganța, delicatețea și postgusul mediu spre lung.
—Ultimele 20 de minute ale meciului m-au găsit într-un extaz, chiar dacă Pițurcă dădea din mâini ca la 2-1 zar de fugă și doar schimbarea lui Maxim cu Enache mi-a mai trezit interesul.
—Revenind la sauvignonul de la Alpha Estate (cramă ce se numără printre cele lăudate de Wine & Spirits Magazine) vă sfătuiesc să-l încercați măcar pentru că i-am acordat +7,5 papioane și nu sunt sigur că n-am fost cam zgârcit.
—Așa am rămas eu cu Revelatio 2013 nebăut, dar nu-mi pare rău, pentru că mi-a spus mie cineva , că e bun și mai încolo. Ne mai întâlnim noi.
—Mare băftos Piți, ăsta, pentru că s-a terminat meciul cu ai noștri victorioși și cu o opțiune importantă pentru calificarea la Euro 2016. Dar vorba lui Costin Stucan, nu scăpăm de personaj?
—Cu bine,
—RaSto

Continentele gustului – Cu ce ne-am întors din vacanţă

Scris la 5 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—Pe 3 septembrie am participat la Vinexpert Dorobanţi – o nouă ediţie de  food and wine pairing, un experiment marca Vinexpert – Dan-Silviu Boerescu (a.k.a. Bucătărescu).
—Într-o ambianţă extrem de placută, cu gazde primitoare, am petrecut o seară deosebită, în ciuda ploii de început, care a făcut ca mulți din cei care își anunțaseră participarea să întarzie ceva.
—N-am fost singura personalitate prezentă la eveniment, acolo găsind pe actorul George Mihăiță, pe Constantin Croitoru (care a avut intervenții importante la descrierea vinurilor) și distinsa Amalia Arva (vinul.ro).
—Vinurile au fost foarte bine prezentate de Dragoș Ghinea, completat (la primele 3 vinuri) de dl. Croitoru.
—Am început cu Cremant Prima Perla Rose (Franța), realizat în metoda tradițională de Jean Claude Mas din Pinot Noir, Chenin Blanc și Chardonnay. Un vin reușit, fructat, cu o perlație fină, foarte echilibrat. Per ansamblu extrem de plăcut.
—Am continuat cu  Fantezii și Pâine Asiatică (pâine indiană chapati, pâine japoneză cu curry, pâine thai cu lapte de cocos, pâine chinezească dulce) vs. Yalumba Viognier Eden Valley 2011 (Australia).  Un vin realizat de o enoloagă și recompensată cu titlul de cel mai bun oenolog din Australia. Vin realizat din clone “tip” Guigal Condrieu. Un vin deosebit față de ceea ce am mai baut de prin Franța. Un nas dominat de cremene. Destul de picant la gust, fructe albe, extrem de mineral. Dezavantajat un pic pentru că a venit după spumantul mult mai fin,  a mers însă cu pâinicile picante.
—Variațiunea pe tema Ajo Blanco/ Supă de usturoi cu migdale și fidea artizanală cu trufe “Gran Cucina” și o picatură de ulei cu trufe “Leonardi” (Catalunya / Toscana) s-a asociat cu Chardonnay CD Bianco Castiglion del Bosco 2013(Italia). Vinul extrem de fresh, dintr-o zona (Toscana) renumită pentru vinurile roșii, are un nas extrem de parfumat (aduce ușor cu Sole de la Recaș). Vanilia și citricele coapte dominăși gustul, însă aciditatea mi s-a părut destul de scăzută. Per ansamblu este un vin placut și de vara (12,5 % alcool). Supa m-a făcut să mă gândesc că “Sarea în bucate” nu este doar un basm.
—Au urmat  chifteluțe (turte) de mălai “Johnny Cakes” cu  terină de iepure în Pinot Noir “Edouard Artzner”, “dulceață” de ardei iute și mix de salate Eisberg (Statele Unite / Franța) vs Dievole Novecento Chianti Classico Riserva 2006 (Toscana, Italia). Un vin excelent, serios (14 % alcool), nefiltrat, cameleonic (își tot schimba paleta de arome cu trecerea timpului). Nas fructat, dominat de prune uscate, vișine coapte, pământ. La gust se simt fructele coapte. Tanini medii, onctuos, cu un potențial de învechire clar. Postgust mediu. Cred că trebuie,totuși, decantat și servit cu o carne roșie mai consistentă (excelentă terina, fiind un pic prea fină, chiar dacă pâinea de mălai și mai ales ardeiul iute contrabalansau finețea).
—The best pairing was:….  Berbecuț cu orez sălbatic cu miere, caise în vin Nebbiolo- și crema de Balasamico cu măsline “Leonardi” (Maroc / Italia) vs Pinotage Kanonkop 2009 (Africa de Sud). O surpriză plăcută acest vin. Deși cu alcoolul destul de sus (14 %), este fructat, catifelat, cu o ușoara tentă dulceagă, care, însă, se potrivește la fix cu mierea din orez. Postgust mediu. Parcă atunci când se încalzește, alcoolul iese un pic la suprafață.
—Mai departe… Plăcintă cu carne, salată Eisberg și sos din cremă picantă de anghinare “Gran Cucina” (Australia/Italia) vs Yalumba Hand Picked Tempranillo Grenache Viognier 2006 (Australia). Un vin cu 13,5 % alcool, realizat din două soiuri roșii (viile de Grenache au 125 ani!) și unul alb, fructat, mineral. Mult fruct, cu o ușoară tentă de cârcel de viță, picant şi postgust mediu. Plăcinta extrem de gustoasă, dar era și mai bună dacă ar fi fost servită mai caldă.
—Desertul  a fost Compost de confetti cu chipsuri de ciocolată neagră (Statele Unite) vs Cabernet Jordan 2007 (Statele Unite). Un vin de excepție (un cupaj de fapt 75% Cabernet Sauvignon, 20% Merlot, 4% Petit Verdot , 1% Malbec !) cu 13,78 % alcool. Nas de ciocolată cu vanilie. Gust dominat de ciocolată, vanilie, vișine. Tanini fini, un vin rotund, onctuos, care a mers la fix cu negresa de la desert.
—Ce mai, cireașa de pe tort!
—Aștept cu interes viitoarea întâlnire cu vinurile din Chile & Co!
.

30 august. Zi plină

Scris la 2 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Ziua Chitilei a coincis anul asta cu Sf. Alexandru. Sărbătoare mare.
—A urcat și Alexică pe scenă pentru doar o melodie, dar nu înainte de a-l fi stresat 3 săptămâni cu repetiții de canto (cu Jezebel și Alex Burcă), care sigur i-au prins bine pentru melodia tricky pe care o pregătise. Cadoul primit de Alexică și l-a făcut singur și a fost chiar ropotul prelungit de aplauze din partea spectatorilor cât și felicitările cunoscuților de la școală, grădiniță și vecini.
—Nu vă ascund că m-am simtit foarte bine ca părinte, atunci când necunoscuți au venit la mine și mi-au zâmbit (inițial, am crezut că datorită blogului J) și ne-au felicitat pentru prestaţia micului rapper. Ar fi fost păcat să nu ajung la timp de la Baia Mare (lansarea nr. 76 a revistei Vinul.ro), alergându-l pe Cezar până în Brașov, pe drumuri pe care n-am fost niciodată (mai ales cel dintre Dej și Tg. Mureș). Acasă, după spectacol, încercând să sporesc recompensa pentru Alexică, l-am întrebat ce vrea să mănânce. Cartofi prăjiti! Oh!… Alături de Chef Make, ne-am cam dat peste cap să pregătim ceva mai festiv, așa că solicitarea piticului ne-a cam surprins. Dar niște ciocănele fried și o salată de fasole verde și porumb amețite cu niște mujdei pe lângă cartofii aia, ar strica?
—Păi, nu! A ieșit ce se vede. Și cum eram și însetat după drumul lung și emoțiile din tribună… am scos cel mai rece vin din răcitor: Fetească albă 2013 de la S.E.R.V.E. S-o potrivi cu încropeala de pe aragaz? Credeți-mă, de minune! Și cât înfulecam noi, între doi dumicați, am dat din nou cu nasul în feteasca pe care o mai incercasem la GoodWine-ul din primăvară, dar mai ales pe plută. Un vin păcut și elegant, în care culoarea promite, iar mirosul te îmbie la un vin ceva mai corpolent (fiind și puțin baricat), cu aciditate domoală, fruct cât cuprinde și alcool la locul său, suficient de tonic și catifelat. N-am stat pe gânduri și i-am potrivit 7 papioane din cele 8.
—Imediat după bubuielile de artificii și comentariile ce se impuneau după cântare, Alexică a adormit cu zâmbetul pe buze în „costumul de scenă” visând ca o vedetă, iar eu suficient de happy, pregătit pentru ultimul strop de fetească și fredonând „Vara nu dorm”… pentru că n-aveam somn!
—Cu bine,
—RaSto

Aventuri în Apuseni (publicat in Vinul.ro)

Scris la 1 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Am plecat din Bucureşti pe o rută mai puţin obişnuită, dar destul de atractivă. Din autostrada A1, am mers spre Valea Oltului, apoi stânga spre Voineasa, Vidră, Obârşia Lotrului. Am traversat Transalpina şi am continuat drumul prin Cheile Jieţului spre Petroşani, Haţeg, Deva, pentru a ajunge în Abrud şi apoi Gârda de Sus – destinaţia finală. Cu siguranţă nu te poţi plictisi, pentru că te încearcă tot felul de sentimente contradictorii de la exaltare când e vorba de frumuseţile naturii, până la crâncena furie când e vorba de dobitocii care au lăsat munţii în “pielea goală” fără urmă de copaci, sau ceva ce ar putea aminti de falnicii brazi de altădată. Pe aceştia din urmă i-aş alerga toată ziua cu bazooka în mână!

După aşa un drum frumos, am ajuns în vestiţii Apuseni, care ne-au întâmpinat cu miros de ploaie şi gust de tarhon. Urăsc tarhonul din străfundul sufletului, iar aici numai de el ai parte. De la ciorba de burtă, la sarmale, ori plăcinte, totul conţine tarhon!

A mai fost şi ploaia care ne-a însoţit aproape permanent pe cărările de munte. Păcat de peisajele superbe, dacă mărşăluieşti cu bocancii prin noroaie sau pe pietre alunecoase, cu mâinile pe lanţurile de siguranţă ude, iar singurul sunet care îţi freamătă în urechi este cel al picături de ploaie sparte pe suprafaţa pelerinei cu care eşti înfofolit. Mergi şi înjuri, înjuri şi mergi! Şi cazi, te ridici…

Dar, să vă povestesc şi amintirile frumoase. După vreo două zile în care m-am târât pe jos de foame, pentru că totul era gătit cu tarhon, am descoperit câteva variante care incredibil, nu conţineau acest mirobolant condiment.

“Plăcintă pe lespede”, umplută cu brânză sărată şi unsă din belşug cu smântână grasă de bivoliţa, sau “mămăligă topanită” îndesată cu brânză frământată şi cârnaţi de casă afumaţi. Servite fierbinţi  împrăştiind un damf ameţitor, ne aduceau de fiecare dată la masă, hipnotizaţi, parcă plutind şi traşi ca de sfoară. Să nu mai spun că am adus cu mine două vinuri care s-au dovedit extraordinare. Am început cu un Aligote 2013 de la Gramma, care a venit cu arome fine şi miros primăvăratic de flori albe, fructe dulci gen pepene galben, sau piersici puţin acrişoare.

Gustul mineral, puţin ierbos dar fresh şi plăcut, a topit parcă brânza sărată a bucatelor şi ca prin minune s-a evaporat întreaga sticlă. Dar, ce plăcut a fost acest vin simplu şi prietenos, cât de bine s-a asociat aromelor şi gustului bucatelor!

Apoi la următoarea cină, am văzut cum se apropie sarmalele. Am sărit ţipând de la masă şi am fugit cât mai departe de duşmanul “tarhon”. Dar tot răul spre bine, pentru că am început scotoceala prin bucătărie, iar într-un ungher prăfuit şi întunecat am descoperit garniţa plină cu coaste de porc în untură.

Vai mama! Parcă am renăscut, iar pe fata zâmbetul mi s-a întins până la urechi. Am început marea mozoleala ţinând strâns în mâini acele coaste din care curgea plăcut untura caldă ce îţi ungea şi sufletul cu fericire.

Le-am asociat unui Caloian Merlot 2013 de la Crama Oprişor, care a etalat arome de fructe de pădure, ceva vişine şi mult, mult piper. Gustul simplu dar acrişor şi plăcut, cu o aciditate bună şi taninuri ferme au reuşit să îmblânzească de minune coastele grase de porc. Un vin soft, direct de băut la fiecare masă, care împreună de primul, ne-au deschis sufletul şi limbile şi au transformat acest sejur într-unul mai mult decât agreabil.

Bogdan