Noul “punct G”
—Pe 16 august, a doua zi după miniconcursul de fetești albe de pe lacul Mogoșoaia, am primit de la Silviu propunerea de a “proslăvi carasul” la Neptunus.
—Am refăcut parte din echipajul de plutași și ne-am pus la umbră pentru a fi serviți cu midii în sos de vin și sos roșu, caras prăjit în malai, saramură din file de crap și, bineînteles, ceva pentru dom’ Puiu (piept de pui, cu mujdei).
—După ce-am luat la “trântă” vreo câteva grecești aduse de Horia, exact când carașii făceau striptease în farfurii, aduce gazda noastră o serie de sticle înverzite la capișon și etichete, făcându-ne atenți: „nu-i așa că merge un chardonnay proaspăt”? Şi desface câteva sticle deja reci, pe care le-a lăsat în frapieră.
—La puiul meu din farfurie mergea orice și mă năpustesc și eu să văd „minunea verde”. Interesant la culoare, cu nas plăcut și vioi, dar mai mult de riesling italian. Mai adulmec, mai mă uit și-l caut la tipicitate… pe care n-o găsesc, până când aud din stânga mea:
onctuozitate. Sorb şi eu repede, molfăi cu aplomb, dau retronazalu’, dar… ciuciu onctuozitate. Mă bag în vorbă și insist asupra aromelor de riesling italian, aciditate, alcool,.. toate alea, dar eleganța aia combinată cu catifelarea, tot nu-i găsisem. Vinul e rezonabil pentru un vin alb de terasă, potrivit cu ce aveam noi în farfurii și căruia nu i se pot reproșa prea multe. Aproape 6 papioane. Nepretențios, nebaricat și fresh, cu alcoolul așezat binișor la locul lui și cu accente prietenoase, Pyrene 2013, ar fi putut să facă ceva carieră, dacă ar fi fost descoperit mai devreme (chiar și de restaurantele de pe la noi), care s-ar putea bate bine cu gamele noastre de Castel Stârmina sau Castel Huniade. Bomba vine pe final, când Silviu ne spune că vinul (a cărei onctuozitate o caut și acum), a fost luat cu 15 lei sticla din… Lidl. Nah, poftim!
—Era cât pe-aci sa treacă luna august și să nu scriu și eu despre un vin de la supermarketul care tinde să devină noul „punct G” al surselor de vinuri comentate. Pâi ori sunt blogger, ori nu mai sunt?!
—Cu bine,
—RaSto
—P.S. 1. Expresia „noul punct G” a fost preluată cu acordul lui Mihai Nicolici
—P.S. 2. Și dacă oameni răi vor veni după mine, cine-o să mă apere?… fără acordul Antenei3
Cu vin și Burlăciţe
—Acum, că emisiunea „Burlăciţa” de la Antena 1 s-a terminat, iar lista candidaţilor prezidenţiabili s-a îmblonzit cu desăvârşire, de plictiseală, 
mi-am reluat obiceiurile de a pregăti câte ceva de mâncare în asociere cu vinurile.
—La finala de alegere a “prinţului” de catre Andreea Mantea am avut emoţii mai mari decât atunci când marinarul cu privirea fixă de ciclop şi-a anunţat sprijinul (de o discreţie ce bate Constituţia) pentru cel mai bun ministru pe care l-a avut guvernul Piticot. Duduia de Pleşcoi care a finanțat terenurile de fotbal în pantă, parculețe la marginea satelor și telegondole plus pârtii de ski pe unde tradiția sporturilor de iarnă a vazut clăparii doar la televizor. De-aia am ţinut pumnii stânși.
—Deci, în lipsa atracțiilor tv, am cumpărat file de ton (care a început să-mi placă) pe care l-am încins ușor în tigaie şi la care am pus suvițe înguste de ardei kapia, dar şi piure de mazăre un pic condimentat.
—
La rând stătea un roze pe care Wine Affair ni l-a propus ca vin de calibrare la Centura Roze din luna mai, aşa că existau premize pentru o îndeletnicire de succes pentru prânz.
—Despre vin e de spus că are o culoare interesantă și pală de sirop de căpșune, cu nas îmbietor de fructe roșii de pădure (pregnant fragi), căpșune și ceva grapefruit roșu. Alături de ton și garnitură a avut un comportament pe măsură, adică agreabil, fiind un vin direct, simplu, necomplicat și care-și dezvăluie, imediat ce-l deguști, tonurile acrișoare, gustul de fructe, armonia dintre aciditate și alcool (13,5%). Les Jamelles Rose, un grenache roze din Pays d’Oc (sudul Franţei), sincer și răcoritor pentru restul călduros al verii și acord mai mult de 6 papioane, pentru că merită atenție.
—Dar plictiseala nu mă va ţine mult pentru că începe campania, 
dar mai întâi cursa strângerii semnăturilor pentru susținerea celei care a avut cea mai bună absorbție. Tot Burlăciţă! Am treabă fiindcă sigur mă implic și eu, iar locul cel mai bun pentru semnături e in vămi, la coada TIR-urilor, cu poza candidatei. Succes asigurat!
—RaSto
Căldură și vin
—Vara se presupune că se mănâncă puțin și subțire. Adică, multe legume, salate și carne slabă. Și vremea de afară, pentru noi (ăștia din sud), ne trimite spre astfel de dish-uri.
—M-am conformat, am umplut frigiderul de verzituri și peşti, fructe de mare și alte leguminoase, dar degeaba! Dacă la 2-3 zile nu am în farfurie (măcar) ceva cărniță de pui, fac urât și zâmbesc charismatic precum Monica Macovei la reporteri, de zici că mă țin copcile de la operația de jos.
—Așa că am scos wok-ul minune și am pus la încins tocătură de vinete, dovlecei și mici bucăți din piept de pui. Dau fuga-n beci și contrar tuturor regulilor de somelărie, încerc să asociez mâncarea cu vinul. Ce credeți că găsesc în beci? Surpriză mare! Unul din vinurile mele preferate și de care nu am scris deloc: Cayega, frate! 
Îl urc în bucătărie cu două mâini, ca pe un organ de transplant și-l așez cu grijă de chirurg în răcitor.
—Gata masa, dar nu și vinul rece. Îl adulmec, îl gust, dar nu era „în forma calificată” de băut.
—A doua zi, seara, în așteptarea marei finale de Supercupă a Europei, am pendulat printre posturile tv și după ce-am constatat că avem prea mulți candidați la toamnă, că se joacă țonțoroiul la B1, că Gâdea se lăuda cu audiența, că Realitatea nu s-a hotărât cu cine să țină, iar la PROTV sar stropi din gladiatori, mă apuc să redegust cu mari speranțe vinul de la Tenuta Carretta, făcut 100% din struguri de Roero Arneis 2012.
—Începe și meciu Real Madrid – FC Sevilla. Mă uit la componența echipelor și nu pot să nu-mi aduc aminte de bășcalia asupra frezei gel-ate a lui Ronaldo. Atmosfera de mare sărbătoare la Cardiff, ambiții mari ale celor două 
cluburi, tot ce trebuie pentru un mare regal fotbalistic (spaniol, de altfel). Eu m-am dumirit asupra culorii vinului: pal gălbui, cu mici și firave inserții verzui. Ei, nu dau bine să așez ceva mizilicuri și „frezatul” e la locul potrivit și înscrie pentru 1-0, băgând cracul printre fundaș și portar, în stil de mare atacant. M-a cam surprins, dar nu și aroma arneisului, plin de flori albe de vară, citrice și ierburi uscate. Tare plăcut. M-am grăbit să gust mai repede, pentru că se-ntețise meciul și rămâneam iar cu notele de degustare în aer. Și bine am făcut, pentru că după pauză, iar apare gel-atul în prim plan și șutează impecabil, astfel că-i moaie mâinile cui credeți?… Lui Beto, ăla de respira greu până acum 2 ani la CFR Cluj. 2-0 pentru Real și vinul începe să-mi spună din ce în ce mai multe… În primul rând e elegant, cu tot ce trebuie pentru un vin alb de vară: proaspăt, catifelat şi armonios din punct de vedere al alcoolului (13%) cu aciditatea, cu gust de fructe tropicale, dar mai ales de citrice moi, coapte, dar şi măr verde. Post gustul nu e chiar lung, dar pot acorda +7,5 papioane cu mâna pe inimă.
—Concluzia e că e mai bine să-l ai pe Ronaldo în echipă și un vin bun în casă.
—Aşa se încheie o seară cu echipe mari într-un meci frumos și un vin pe care-l recomand celor care iubesc vinurile albe întro- perioadă a campaniei Vara în Alb …cu Vinuri Albe!
—Cu bine,
—RaSto
Săptămâna iberică
—De ceva vreme se tot scrie despre oferta de vinuri a celor de la Lidl. Funcţie de oferte, apar vinuri care pot stârni interesul, fie că sunt ieftine, fie că sunt mai bune, dar cel puţin diverse. Există public băutor şi cititor şi pentru aşa ceva.
—
Ce mi se pare lăudabil pentru acest supermarket este că pentru piaţa românească a apărut o diversitate de produse alimentare cu specific internaţional. N-or fi ele cele mai gourmet produse, dar măcar mai schimbăm “aerul” şi dacă n-am apucat să călătorim prea mult în lume, totuși, ne vin sub nas produse cu specific grecesc, italienesc, american, spaniol, indian etc.
—Citind pliantul de la Lidl cu oferta Săptămânii Iberice, am fost și eu curios să văd câteva din specialitaţile propuse, dar mai ales cartea de reţete pentru tapas şi toate ciudăţeniile de brânzeturi, măsline umpute cu diverse, cârnaţii chorizo, dar şi variantele de peşte, mai ales fileul de anşoa, după care ma înebunesc. La vinuri nu m-am băgat, pentru că are cine să scrie, însa ţineam minte că am în beci un vin pe gustul meu. 
—Până s-a răcit bine vinul, mi-am amețit pofta cu mizilicuri spaniole, cu curmalele învelite în jamon și brânza maturată care au fost la înălțime și mi-au făcut așteptarea verdejo-ului de Rueda Bodegas Protos ceva mai ușoară.
—De abia după ce a fost gata felul principal am dat atacul decisiv, atunci când au fost gata tortilla cu pui și legume. Dar să revenim la vin.
—Verdejo este soiul meu preferat de vin alb spaniol. Mihai O. știe asta din excursia către Rioja spre #DWCC, că pe unde l-am prins, nu l-am iertat și ori de câte ori Crama Borha participă la GoodWine, nu plec fară să cumpăr vinul ăsta de la ei. Culoarea lui Protos din verdejo este galben-aurie cu mici tente verzui. Miroase bine a ierburi, dar și a ananas și alte fructe tropicale. E îmbietor, iar dacă e bine răcit, reprezintă un deliciu, pentru că îți oferă o paletă largă de fructe citrice (dar și ceva din pepenele galben), fiind elegant, cu aciditate domoală, dar și mineralitate. Eleganța vine și din catifelare, dar și de la alcoolul perfect 
așezat (13%), iar în asociere cu clătitele mele cu pui, legume, omletă cu cartofi și câteva frunze de babyspanac, vinul te poate duce spre meandrele concretului… , adică 7,5 papioane din 8, iar dacă vă întâlniți cu el, daţi un semn de feed-back, că sunt curios.
—După cum se vede, cititul începe să coste, dar un tur spaniol pe masă poate aduce mici satisfacții când afară sunt aproape 36 grdC.
—Încercați si voi.
—Cu bine,
—RaSto
Illustro
—Week-end plin în urmă cu două săptămâni la mare.
—Recital gastronomic, revedere cu prieteni dragi și degustări multiple de vinuri, care au pus ficații la grea încercare, cu tot cu fainoșag.
—Într-una din zile ne-am pus serios pe studiu alături de Cătălin A. si Cătălin M., luând în serie sticlele, precum popicele la bowling.
—Una din ele s-a lăsat mai greu și am tratat-o ca pe o teză sau cel puțin lucrare de control, studiind-o, atât pe timp de zi, cât și pe înserat. E vorba de Illustro Rezerva alb 2011, provenită de la frații noștri de peste Prut, de la crama F’autor. O combinație de chardonnay, reiesling de Rhin și sauvignon blanc, iar primul lucru care te atrage este eticheta sticlei cu inserția de tip hologramă, destul de atrăgătoare și
neobișnuită.
—Pe timp de zi, la lumina soarelui și bine răcit nu ne-a spus prea multe, chiar dacă asocierile culinare au fost multiple. Fie scoici cu sos picant, bucațele de pui fripte, biban de mare, midii, pizza sau alte delicatesuri. Și pentru ca licoarea a fost baricată 12 luni, vinul trebuie mai întâi aerat. Dacă nu-și ia macar 20-30 de minute de aer, se deschide destul de greu. Apoi, trebuie sa vă spun ca nu trebuie servit la mai puțin de 10-11 grdC, pentru ca nu-și dezvaluie pedeantregul aromele. Și nici prea cald nu trebuie sa fie mediul în care se degustă, pentru că de abia seara pe racoare se destăinuie definitiv.
—Așa că am așteptat apusul soarelui în acorduri de saxofon de la Marttinez și alături de
o farfurie de rapane cu sos de brânză, întregul cupaj a început sa ne vorbeasca în mod franc despre cele 60% chardonnay, 25% sauvignon și restul riesling. Nu zic să nu încercați și o rețetă simplă de-a amicului Costăchel, care ar fi mers la fel de bine. Illustro e un vin cu destulă complexitate, care necesită ceva conditii speciale ca să poți ajunge la aromele dulcege și 
mieroase de caisă și pară coaptă vanilată, dar și miere de salcâm. Totul e structurat destul de bine și cele 12,8 vol. alcool se descurcă armonios. Nu e un „vin de cursa lungă” pe căldurile astea de amiază, ci un vin robust care se bea liniștit, cu geaca pe tine la malul mării, în care lumănările aprinse, valurile din marea beznă și muzica din ce în ce mai molcomă îl fac și mai plăcut, iar înainte de al treilea pahar te anunţă politicos, ca un ilustru, că-i rost de somnic.
—Noapte bună Illustre, ne mai întâlnim noi, dar data viitoare vin cu lecțiile făcute.
—RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente