“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Dupa cum povesteam, Amalfitana este locul unde marea intalneste muntele nascand peisaje unice. Uneori marea se strecoara printre munti si creeaza minunate fiorduri cum este si cazul fiordului Furore. Acesti munti vulcanici din peninsula Sorrentina, Muntii Lattar,i care formeaza coloana vertebrala a peninsulei, poarta acest nume dupa pastorii locali (lattari), crescatori de capre, care traiau in aici si care in secolul al XIV-lea au invins ostile turcesti si au impiedicat islamizarea regiunii (subiect reinviat). Regele din Napoli i-a facut cavaleri pe bravii pastorii si a decis ca acestia sa poarte numele de Cavalerii Lattari.
—-Coasta Amlfitana face parte din patrimonial mondial UNESCO inca din 1997. Din acest motiv crama familiei Cuomo din Furore, sapata in roca vulcanica, a fost greu de extins si modernizat. Dar s-a putut. Semn ca vointa omului (femeile din sudul italiei sunt aprige si Marisa Cuomo nu face exceptie) poate invinge in lupta cu birocratia. Cu toata modernizarea, traditia ramane la loc de cinste in vinificarile facute aici. Pe aceasta roca vulcanica (tufo volcanico) cresc viile cu struguri antici, pastrati si protejati cu grija de localnici si neamestecati cu alte soiuri “la moda”.
—-In acest ultim episod despre Coasta Amalfitana vreau sa va prezint doua vinuri rosii cu totul si cu totul deosebite. Si datorita asamblajului (Piedirosso + Aglianico), dar mai ales datorita terroirului specific zonelor Furore si Ravelo. Ambele zone sunt zone muntoase, situate langa mare unde strugurii sunt crescuti pe terase in pergole. Strugurii sunt culesi cu greutate, doar manual (altfel nici nu se poate) si sunt transportati si in zilele noastre cu ajutorul magarilor. In aceste locuri situate la altitudini de 350-550 metri, briza marii intalneste aerul racoros ce coboara din munti si se dezvolta un microclimat de exceptie, zone stancoase si totusi atat de fertile (pe acesti munti se intinde o imensa gradina unde se cultiva nenumarate fructe si legume, printre care se remarca celebrele lamai de Sorrento cunoscute din antichitate si faimoase pentru Limoncello di Sorrento cu gustul inconfundabil, ardeii iuti si rosiile de Sorrento).
—-Furore Rosso Riserva. 50% Per’e Palummo (denumirea locala a soiului cunoscut mai mult ca Piedirosso sau mai exact a varietatii locale Ischia Piedirosso) si 50% Aglianico (soi antic de provenienta greceasca) Despre Aglianico, in special despre Aglianico del Vulture vom mai auzi in curand J Despre Piedirosso exista o legenda frumoasa in zona Napoli. Se spuna ca Isus a trecut prin Napoli in drum spre Divina Costiera- Coasta Amalfitana deoarece de aici se urca direct in rai, iar pe unde a pasit, cu picioarele goale pline de sange, a crescut aceasta vita de vie. Strugurii sunt culesi manual in ultimele 10 zile din Octombrie. Vinul este maturat timp de 12 luni in butoaie noi de stejar. In pahar vinul este de o culoare rosu inchis dar stralucitor in acelasi timp. In nas se simt fructe de padure in special coacaze negre care vin si in gust insotite de arome de frunze umede si condimente. Postgustul este lung, plin de condimente si implinit de mineralitatea caracteristica zonei. Este un vin perfect echilibrat, scos din “pestera” sapata in roca vulcanica doar cand creatorii sunt siguri ca este perfect pentru consum (eu am gustat vinul din recolta 2011). Pretul in Restaurantul Bacco, vis-à-vis de Crama, era 27 de Euro sticla si 8 Euro paharul.
—-Ravello Rosso Riserva. Facut din 70% Per’e Palummo si 30% Aglianico. Strugurii sunt culesi in ultimele 10 zile din Octombrie. Vinul este maturat timp de 12 luni in butoaie noi de stejar. In pahar vinul este de o culoare rosu cu tente indigo si straluciri de diamant, in nas se simt fructe rosii de padure(rozinchine, coacaze rosii) si alte fructe rosii(cirese, ) In gust raman toate fructele rosii dar cu o tenta de padure, ceea ce face sa insotite predomine coacazele rosii si se simt si arome de piper rosu si lemn dulce(liquorice), totul invaluit si echilibrat de aromele dezvoltate de stejarul nou cu vagi nuante de vanilie. Postgustul este foarte lung, puternic mineral, cu arome de lemn dulce(liquorice) si condimente. Pretul in Restaurantul Bacco, vis-à-vis de Crama, era 27 de Euro sticla si 8 Euro paharul.
—-Potentialul de invechire al acestor doua mari vinuri este imens. Chiar daca vinurile se comporta foarte bine si la 4-5 anisori eu cred ca isi vor dezvalui complexitatea si vor ajunge la apogeu doar la 15-20 de ani. Si numai pentru aceste 3 vinuri(cele 2 prezentate astazi si Fiorduva prezentat in primul episod) o excursie pe Coasta Amalfitana trebuie sa fie pe agenda voastra. Înca pare un loc sigur, ca de frumos… sper ca v-am convins.
—-
Comentarii recente