Pe urmele vinurilor antice. Episodul 2.                     Coasta Amalfitana

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Coasta Amalfitana se afla in sudul peninsulei Sorrento care separa Golful Napoli, la Nord, de Golful Salerno, la Sud. Intre localitatile Positano si Vietri  Sul Mare serpuieste o sosea foarte ingusta, de coasta, in care traficul este greoi din cauza italienilor care se incapataneaza sa pastreze doua sensuri si a turistilor care  ajunga  acolo cu masini cat mai mari (in special americanii care inchiriaza masini imense). Localnicii, insa, cunosc “lectia” si conduc, la orice varsta, scutere.  Dar chinul condusului si asteptarii in trafic se transforma intr-o placere datorita frumusetii de neegalat a peisajelor mare si munte, putand vedea prelungirea peninsulei Sorrento faimoasa insula Capri.
Intreaga zona este una de basm si face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Este faimoasa pentru turism, dar si pentru Bambagina (un fel de hartie folosita in Evul Mediu), Limoncello si Alici di Cetara. Peisajele generoase au fost decorul perfect pentru scene din numeroase filme (printre care “Under the Tuscan Sun” pe care sunt sigur ca iubitorii de vin l-au vazut).
Restaurantul Bacco(Bachus in Italiana) se afla in Furore, vis-à-vis de Crama Marisa Cuomo, undeva la 300 de metri peste nivelul marii cu o vedere panoramica de invidiat.
Este un restaurant slow food, care se afla de ani buni in recomandarile Ghidului Michelin, unde gasim bineinteles si vinurile la la crama sus mentionata, dar si o bogata selectie de alte vinuri. Proprietarii fac parte  din aceeasi familie, Cuomo. Meniul este bogat in specialitati de o simplitate si in acelasi timp extravaganta unice. Un meniu de “terroir” as spune J Spre exemplu pastele : fiecare tip de paste(toate facute in bucataria restaurantului) sunt acompaniate de delicatese locale proaspete( rosi cherry de Amalfi, scoici pescuite in dimineata respectiva, busuioc proaspat etc).
—-Pestele, tot timpul proaspat pescuit in dimineata zilei, gatit simplu, dar cu rafinament, este usor de asociat cu orice vin alb local.
—-Mi-au placut in mod deosebit   ‘Ndunderi di Minori, gnocchi cu ricotta facuti proaspat in bucataria Bacco cu vongole si pesto cu busuioc proaspat. Sunt sigur ca pentru aceste minunatii au poposit aici si Roberto Rosselini cu Anna Magnani (iubita lui dinainte de Ingrid Bergman) in timpul filmarilor pentru “L’Amore” prin 1948. Dar nu cred ca numai bucataria si spectacolul panoramic mare/munte i-a atras. Sunt sigur ca si vinurile locale si-au facut parte de farmec J Pentru astazi trecem in “revista” trei dintre ele:
—-Furore Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) Un vin de o culoare galben pal, nas timid de flori albe, gust frumos citric, floral ,balansat de o aciditate mare- specifica zonei si un post gust persistent. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Ravello Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) De data asta este vorba despre un “terroir” diferit. Ravello se afla cam la aceeasi altitudine ca Furore dar mai spre nord-estul peninsulei Sorrento. Un vin de o culoare galben verzuie, nas fresh de lime proaspat stors, gust citric usor floral ,cu o aciditate mare si un post gust zglobiu. 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Furore Rosso de la Marisa Cuomo (50% Aglianico si 50% Per e’ Palummo-denumirea locala pentru Piedirosso despre care vom mai vorbi) Strugurii sunt culesi manual in a doua decada a lunii Octombrie, iar vinul este trecut 6 luni prin baricuri de stejar frantuzesc aflat la a doua utilizare(aici are loc si fermentatia malolactica) Vinul este de un rosu stralucitor, tanar, cu nas de cirese si fructe rosii care se regasesc si in gustul fresh alaturi de scantei reci de aciditate, ceea ce face din el un rosu usor de consumat chiar si vara. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 paharul.

—Despre crama sapata in roca vulcanica si cateva vinuri rosii deosebite, in episodul urmator.