“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-La sfârșitul lunii martie am programat cu soția un city-break de 4 zile în unul din cele mai frumoase orașe ale Europei: Barcelona. 
—-Studiasem obiectivele de interes din oraș și împrejurimi și tare ne-am bucurat când am găsit un tur al cramelor din zona Penedes, zonă viticola învecinată Barcelonei. Am rezervat turul online și cu nerăbarare duminică devreme (la 8.30), după câteva stații de metrou am ajuns la locul de întâlnire de unde, cu o neașteptată punctualitate, am pornit în turul mult așteptat. Grupul inițial din autocar nu era prea numeros, cam 10 persoane, din care 3 spanioli, 3 australieni două moldovence de peste Prut (am aflat asta ulterior) și noi doi, #wineloverii de Crângași (România).
—-Ne gândeam ce neprofitabil este să ai un autocar plin pe sfert, dar ghidul ne anunță că mai facem o scurtă oprire pentru a prelua un nou grup de turiști însetați. Când i-am văzut urcându-se, ne-am dat seama că avem de-a face cu oameni pasionați de fenomen. Cei 12 urmași ai lui Nils Holgersson, ușor trecuți de prima tinerețe, erau un pic cam roșii în obraji, semn ca probabil au avut nevoie de un întăritor la omleta de dimineață.
—-
Până la prima cramă din program am avut de străbătut un drum de aproape 2 ore, la început pe o autostradă cu „doar” câte 4 benzi pe sens, apoi pe drumuri secundare, care șerpuiau printre terenuri acoperite cu viță de vie.
—-Pe drumul spre crama Jean Leon, am putut afla câte ceva despre istoricul acesteia de pe un DVD pus atât în limba spaniolă (oglindă fidelă “cunoașterii” limbilor străine de către localnici, de care ne-am convins în tot sejurul), cât și în limba engleză.
—-Viața fondatorului cramei aș spune că este clasica poveste a visului american (împlinit), în care un emigrant ajunge patronul unui restaurant de lux în Beverly Hills, având printre clienți actori de seama de la Hollywood dar și președinți ai SUA.
—
–Crama restaurantului La Scala cu 25000 sticle de vin spune totul despre pasiunea lui Jean Leon pentru licoarea lui Bachus.
—-Se întoarce în Spania prin 1961, iar în 1962 cumpără o vie în Penedes, unde în 1963 înlocuiește vițele din soiuri locale cu soiuri franțuzești – Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Chardonnay (sună cunoscut, nu?). Probabil ca a făcut ceva gros în scăldătoare, că și cu vinurile a avut succes, devenind (în timp, cu răbdare, perseverență și multă muncă), un producător de vinuri de top în Spania (pionierul single vineyard în zonă).
—-În 1995 vinde afacerea gigantului Torres, care însă produce și azi vinuri tot cu numele Jean Leon.
—-Ajunși la cramă, am fost preluați de o reprezentantă a cramei care, după ce ne-a prezentat sala cu cele mai reușite vinuri din portofoliu și cu imaginile cele mai reprezentative din cariera lui Jean Leon, ne-a condus pe un teren experimental unde erau plantate câteva vițe din soiurile care acoperă cele aproape 70 de hectare pe rod ale viei (din cca. 100 ha), precum și din soiurile locale.
—-Am vizitat sala recipientelor de inox, sala butoaielor și am putut degusta un vin roșu din Cabernet Sauvignon și puțin Cabernet Franc, maturat un an, dar încă neîmbuteliat. Normal un vin tânăr, culoarea violacee și taninii verzi trădându-i vârsta.
—-Al doilea vin degustat a fost din ediția 2007 a celui din crama, deja comercializat intr-o gamă single vineyard (Vinya Le Havre). Este vorba despre o Reserva care a stat 18 luni în baricuri din stejar franțuzesc și american. Culoarea și gustul sunt mult mai evoluate, tanini echilibrați, dar cu toate acestea postgustul este dominat de o tentă vegetală, ceea ce nu a fost chiar pe placul nostru sau poate că noi aveam așteptări mult mai mari (după reclama făcută și prețul văzut înainte de degustare). 
—-În schimb, suedezilor le-a plăcut, ei zăbovind destul de mult printre sticle, repetirul fiind pleonasm.
—-Crama cu aspect modern amplasată aproape chiar în mijlocul viei, aspectul îngrijit al vițelor, vremea superbă și nu în ultimul rând povestea frumoasă au făcut să începem cu dreptul periplul nostru catalan.
—-Însoțiți de hărmălaia generată de buna dispoziție scandinavă din autocar, am plecat către crama Torres, dar despre aceasta în alt episod.
.
.
.
.
.
Comentarii recente